anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Care sunt pozitiile relative a planelor?
Hep me plz.

Răspuns Câştigător
| Raraa a răspuns:

Sistemul solar este format din Soare; nouă planete, 68 sateliţi ai planetelor, un număr însemnat de corpuri mici (comete şi asteroizi), şi mediu interplanetar. (Mai sunt de asemenea mai mulţi sateliţi planetari care au fost descoperiţi dar încă nu au fost denumiţi oficial). În interiorul sistemului solar se află Soarele, Mercur, Venus, Pământ şi Marte. Planetele din exteriorul sistemului solar sunt Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto. Orbitele planetelor sunt elipse în jurul Soarelui, deşi toate, exceptând Mercur şi Pluto, sunt aproape circulare. Orbitele planetelor sunt mai mult sau mai puţin în acelaşi plan (numite eliptice şi definite de planul orbitei Pământului). Eclipticul este înclinat doar cu 7 grade de ecuatorul Soarelui. Orbita lui Pluto este deviată de plan cu o înclinaţie de 17 grade. Următoarele diagrame prezintă dimensiunea orbitelor celor 9 planete dintr-o perspectiva undeva deasupra elipticei (de aici rezultă aparenţa de non-circular). Toate orbitează în aceeaşi direcţie (în sensul acelor de ceasornic privind de deasupra Polului Nord al Soarelui); iar toate exceptând Venus, Uranus şi Pluto se rotesc în acelaşi sens.O modalitate pentru a ne ajuta să vizualizăm dimensiunile relative în sistemul solar este să ne imaginăm un model care este redus ca dimensiune cu un factor de 1 miliard (1e9). Pământul are un diametru de 1, 3 cm (de dimensiunea unui bob de strugure). Luna orbitează la aproximativ un picior (foot - unitate de măsură englezească). Soarele are un diametru de 1, 5 m (aproape înălţimea unui om) şi la 150 m (cât un bloc) de la Pământ. Jupiter are 15 cm în diametru (dimensiunea unei grefe mai mari) şi la 5 blocuri distanţă. Saturn (de dimensiunea unei portocale) este la o distanţă de 10 blocuri; Uranus şi Neptun (lămâi) sunt la 20 respectiv 30 blocuri distanţă. Un om cu dimensiunea la această scală are dimensiunea unui atom; cea mai apropiată stea ar fi la aproximativ 40000 km depărtare.

Ce nu sunt prezentate în ilustraţiile de mai sus sunt numeroasele corpuri mici care sunt în sistemul solar: sateliţii planetelor; numărul mare de asteroizi (corpuri mici de rocă) orbitând în jurul Soarelui, cele mai multe între Marte şi Jupiter dar şi în alte părţi; şi cometele (corpuri reci mici) care vin si se duc din interiorul sistemului solar în orbite alungite şi într-o orientare arbitrară faţă de eliptică. Cu mici excepţii, sateliţii planetari orbitează în acelaşi sens ca şi planetele şi aproximativ în planul eliptic dar nu este o regulă generală pentru comete şi asteroizi.
Clasificarea acestor obiecte a determinat unele controverse. În mod tradiţional, sistemul solar a fost divizat în planete (corpuri mari orbitând în jurul Soarelui), sateliţii lor (numiţi şi luni, cu variate dimensiuni orbitând în jurul Soarelui), asteroizi (obiecte mici şi dense orbitând în jurul Soarelui) şi comete (corpuri mici şi reci cu orbite cu centru foarte neregulat). Din nefericire, sistemul solar s-a dovedit să fie mult mai complicat decât s-a părut a fi :
există câteva luni mai mari decât Pluto şi de două ori mai mari decât Mercur;
există câteva luni mici care probabil sunt asteroizi capturaţi;
cometele, câteodată "se răsuflă" şi devin nedistinctibile faţă de asteroizi;
Corpurile Kuiper Belt şi altele ca Chiron nu se potrivesc bine schemei;
Sistemele Pământul/Luna şi Pluto/Charon sunt deseori considerate ca "planete duble".
Alte clasificări pe compoziţia chimică sau/şi origine pot fi propuse pentru a deveni mai mult valide din punct de vedere fizic. Dar ele de multe ori sfârşesc având prea multe clase sau prea multe excepţii. Concluzia este că multe corpuri sunt unice; înţelegerea noastră actuală este insuficientă pentru a stabili categorii clare. În paginile care urmează, voi folosi clasificări convenţionale.
Cele nouă corpuri convenţional numite planete sunt mai departe clasificate în mai multe modalităţi:

după compoziţie:
telurice: Mercur, Venus, Pământ, şi Marte:
Planetele telurice sunt compuse în principal din roci şi pietre şi au relativ o densitate ridicată, rotaţie înceată, suprafaţă solidă, fără inele şi puţini sateliti.
joviane sau gazoase: Jupiter, Saturn, Uranus, şi Neptun:
Aceste planete sunt compuse în principal din hidrogen şi heliu şi în general au o densitate scăzută, rotaţie rapidă, atmosfere groase, inele şi o mulţime de sateliţi.
Pluto.
după dimensiune:
planete mici: Mercur, Venus, Pământ, Marte şi Pluto.
Planetele mici au diametre mai mici de 13000 km.
planete gigant: Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
Planetele gigant au diametre mai mari 48000 km.
Mercur şi Pluto sunt câteodată referite ca planete mai mici (a nu fi confundate cu planete minore care este termenul oficial pentru asteroizi).
Planetele gigantice sunt de multe ori referite ca giganţi de gaz.
după poziţia relativă faţă de Soare:
planete interioare: Mercur, Venus, Pământ şi Marte.
planete exterioare: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun şi Pluto.
Centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter formează graniţa între sistemul solar din interior şi sistemul solar din exterior.
după poziţia relativă faţă de Pământ:
planete inferioare: Mercur şi Venus.
mai apropiate de Soare decât Pământul.
Planetele inferioare prezintă faze ca Luna când e văzută de pe Pământ.
Pământ.
planete superioare: de la Marte până la Pluto.
mai depărtate de Soare decât Pământul.
Planetele superioare deseori par pline sau foarte apropiate de acest lucru.
după istorie:
planete clasice: Mercur, Venus, Mars, Jupiter, şi Saturn.
cunoscute din timpuri preistorice
vizibile cu ochiul liber fără un ajutor suplimentar
planete moderne: Uranus, Neptun, Pluto.
descoperite în timpurile moderne
vizibile doar cu telescopuri
Pământ. Sper ca de asta aveai nevoie. FUNDA?

0 răspunsuri: