Fratele meu si-a stricat bicicleta, si acum o ia pe a mea mai mult decat o iau eu, si cand vreau sa o iau eu, vine si el la mine si mi-o cere. Parintii tin cu el, chiar daca el are alta. Ce credeti? E corect?

Ar trebui ca fiecare sa aiba bicicleta lui.
Spune parintilor tai ca daca fiecare ar avea bicicleta lui -la fel cum fiecare barbat are nevasta lui-, atunci fratele tau ar fi mai responsabil si ar avea mai multa grija de bicicleta lui.
Daca as fi fost in locul tau, pentru ca sa evit sentimentele de frustrare, as fi zis parintilor ca daca ei il lasa sa-ti ia bicicleta, atunci sa o ia de tot. Eu le-as spune: ori e a mea, ori e a lui; nu se poate sa fie la amandoi. Eu asa as spune, si asa as fi facut.
Noi am fost 3 frati; dar intotdeauna ne-am respectat unul pe celalalt inca de mici, si nu am folosit niciodata lucrurile unul altuia(nici jucarii) -doar cu exceptia cand un articol de imbracaminte ramanea mic de unul si nu mai avea ce sa faca cu el, sau cand unul trecea la o clasa mai mare si celalalt avea nevoie de carti de scoala si nu existau prea multe posibilitati financiare.
Parintii tai ar fi trebuit sa cunoasca ca prea multa lor ingaduinta va semana in inimi dusmanie intre frati. Aceasta va coace pana la maturitate; caci lucrurile rele nu le putem uita vreodata.
Spune-le parintilor tai ca fratele tau sa-si stranga bani si sa isi repare bicicleta. Nu are bani? Atunci cand vrea sa-si cumpere o inghetata, sa nu-si ia inghetata ci banii sa-i puna la pusculita.
Le poti arata parintilor tai acest mesaj daca poti.
Iar noi trebuie sa fim pregatiti intotdeauna si sa nu lasam inimile noastre sa se alipeasca de lucruri, si sa fim gata sa renuntam la orice lucru. Pentru ca in felul acesta ne formam un caracter frumos.