,,Suck esti irezistibil, mor dupa tine, te iubesc foarte mult :333333"
Ia ghiciti cine mi-a dat aceasta provocare.
Ordonare:
După relevanţă
anonima00000am12ani000000
staice
am recunoscut-o dupa ":3333333333"
ugh, tipa asta are ceva cu apasatul tastelor prea mult timp
Răspunde
Răspunde Ma bucur ca nu-s singura care si-a dat seama...
,,Oh my Gooood, fataa'' 
PPPPP:333333333:*******
k, nu ma lua in serios te rog, "a fost doar o provocare de la kill!" lmao
Keeyyy :************* :33333333
te iub! :333333
Si ce! Vrei un primiu sau ce?
Bine! Ei doar am intrebat! Daca vrei un premi sa-mi zici repede pana nu mi se culca!
No, lasa, nenea domnu' tanti.
Despre cum ne privesc copiii acum, când suntem doamne. Sau tanti?
Nu știu cum era la voi, dar eu îmi amintesc perfect cum, atunci când eram copil, nu aveam voie să spun simplu, pe nume, nici unei doamne care intra în contact cu mine sau cu cei din familia mea. Foloseam numele, dar întotdeauna cu "tanti" în față. Toate femeile erau Tanti. Tanti Mariana, Tanti Ioana, Tanti Nina etc. Și să nu le uităm pe Tanti Mama lu’ X, Y, Z, bineînțeles.
Poate vă întrebați de ce nu foloseam și "doamna"?
"Doamnă" foloseam la grădiniță și, apoi, la școală, dar asta după ce mi-a fost destul de greu să fac trecerea de la "tovarășa" la exoticul "doamnă". Și nu numai mie. Îmi amintesc perfect ziua în care tabloul cu tataie a fost dat jos de pe peretele clasei. (Nu, nu sunt nepoata lui Nicolae Ceaușescu, dar acesta semăna incredibil de bine cu bunicul meu din partea tatălui, drept urmare eram convinsă că în sala de clasă de la grădiniță sunt "privită" din tablou de către tataie. Nu înțelegeam de ce ar fi poza lui acolo, dar asta mă făcea să cred că ai mei sunt oameni de vază în comunitate.)
La scurt timp după ce am remarcat că a dispărut (cred că eram singura din grupa mea care putea remarca acest lucru), tovarășele educatoare ne-au cerut să le zicem "doamne". Doamne ferește! Așa de greu ne-a fost să trecem la domnie, că doi dintre colegii mei au făcut pipi pe ei pentru că n-au spus nici doamnelor, dar nici tovarășelor că au nevoie la toaletă.
Tanti-le din viața mea
Prima Tanti din viața mea a fost tanti Mariana. Era prietena mamei și ne vizita foarte des. Mama îi zicea pe nume, fratele meu (mai mare decât mine) îi spunea tanti Mariana. Atunci am intrebat-o pe mama cum o cheamă, de fapt, pe prietena ei: Mariana sau Tantimariana? Răspunsul mamei m-a băgat în ceață, deși normal ar fi fost să mă lumineze. O chema Mariana, dar pentru mine era tanti Mariana, pentru că nu e frumos să-i zic pe nume, pentru că nu e de o vârstă cu mine, pentru că trebuie s-o respect, pentru că așa zic copiii etc.
Tanti Mariana a fost, așadar, o deschizătoare de drumuri pentru toate tanti-le din viața mea. Oricum, la scurt timp după ea, am avut surpriza să constat că tanti-le sunt pe toate drumurile. Doamnele erau numai la școală și la spital, din câte observasem eu. În orice caz, îmi propusesem ca atunci când voi fi mare, să mă fac doamnă.
Mi-a explicat o doamnă abia târziu, la școală, cam cum stau lucrurile și de unde până unde "tanti". Doamna profesoară de franceză ne-a spus că, de fapt, "tanti" este un cuvânt preluat din limba franceză, unde înseamnă "mătușă". Bine, noi nu prea îl foloseam cum trebuie, că tanti-le nu erau mătuși, iar la mătuși oricum le spuneam "mătușa", "tușa", "tuși" sau "tușica".
Tantismul în 2013
Astăzi, sunt mama unui băiețel de trei ani și prietenele mele sunt și prietenele lui. Ba, de multe ori ne certăm pe ele: "Ciugiana (Georgiana) e pietena mea, cupaia e pietena ta/Mumica (Monica) e pietena mea, cupaia e pietena ta/Aioana (Ioana) e pietena mea, cupaia e pietena ta." Nu știu cum i se părea mamei când o strigam "tanti Mariana" pe prietena ei, că eu mă amuz teribil numai de efectul sonor pe care îl au "tanti Georgiana", "tanti Monica" și "tanti Ioana".
În fine, să nu credeți că nu există, însă, nicio tanti în viața copilului meu. Să fim serioși… Mama încă mai are prietene, iar nepotul ei petrece suficient timp și pe la ea. Eu mă bucuram că, în generația mea de mămici, "tantismul" părea să fi fost eradicat. Copilul meu nu "tanti-ește" nicio prietenă de-ale mele, copiii prietenelor mele nu mă "tanti-esc" pe mine… Ce să mai vorbim? Progresul se vedea cu ochiul liber. Și spun că se vedea, pentru că tocmai am ieșit până la magazinul din colț, iar pe drum m-am întâlnit cu niște vecini. Când copilul lor m-a strigat pe nume, maică-sa l-a apostrofat imediat: "Tanti Vivi, că nu e Vivi cu tine!"
M-a cam încurcat un pic situația, recunosc.
Adevărul e că, dacă mă gândesc bine, conform țelurilor mele din copilărie, n-am ajuns nici în învățământ, să fiu doamnă la școală, și nici medic, să fiu doamnă doctor prin spital, așa că…
Vă pupă tanti Vivi!
Naspa.
nu am chef sa-ti citesc toata compunerea plagiata.
,, Ia loc, ai nota 2
o sa ajungi cioban la oi''
Da vreau! Hai mai repede ca mi se culca!
Ce premiu vrei?
un abecedar? o numaratoare?
Nu vreau bani tai, nu sunt pe interes! Sarac de-ai fi fost tot pe tine te-as fi ales!
Cine a dat primul raspuns
Pai nu stiu.
Cine oare?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
