Acum cateva zile m-am certat cu mama. Totul a degenerat de la tema "scoala" in altele, iar la un moment dat ea mi-a dat o palma si eu am luat atitudine si i-am zis ca nu are dreptul sa dea in mine. Intre timp, am pus cat de cat relatia la punct. Problema e ca ea nu accepta nici acum ideea ca nu are voie sa ma loveasca. Astazi a vrut sa ma ia in brate, doar ca eu am respins-o, fiindca efectiv nu suport ideea sa ma atinga, dupa ce a dat in mine. Ea s-a simtit prost, a inceput sa planga si simt ca nu mai suport tensiunea asta. Ce sa fac sa revina lucrurile la normal?

In locul ei iti dadeam doua palme. Din intrebarile tale vad ca vrei ca cineva sa fie de acord cu tine, la modul cum te comporti in scoala si in familie. Ce atitudine ai luat? De copil fara minte. Mama ta avrut sa te ia in brate pentru ca te iubeste si i-a parut rau ca ti-a dat o palma. Dar tu ai inteles pe dos gestul ei. Vei avea si tu copii si as vrea sa te vad cum vei reactiona cand copilul tau se va purta asa cum faci tu acum.
Pacat de tineretea ta!

Ba are dreptul sa-ti dea o palma, de ce nu?
De cand copii au dreptui sa se certe cu parintii, sa fie insolenti si sa ridice tonul?
Sunt impotriva violentei, dar uneori, 1 palma face minuni!
Eu i-as recomanda mamei tale: pedeapsa pentru tine.
Sa-ti ia accesul la internet, sau telefonul sau computerul, pe o perioada determinata, pana iti corectezi notele la scoala.
Dupa cum vad, deja o manipulezi si asta denota ca esti magar, maia les ca ai gura mare si esti obraznic.
Nici o problema, viata inca nu ti-a dat palme sa vezi cum este, sa suferi cu adevarat, ca altfel nu ai comenta maica-tii, mai ales cand are dreptate.

Lucrurile nu pot să revină la normal numai cu efortul dtale.
Dta ai crescut. Mama s-a obișnuit că are dreptul să te lovească să te corecteze, dar poate că doar își descarcă nervii pe tine.
Pe dta nu te-a durut atât de mult palma ci gestul prin care ai fost considerat om de nimic în care ai voie să dai.
Aceasta poate să fie o atitudine acceptabilă parțial pentru un copil mic dar nu pentru un matur în devenire cum ești dta.
Astfel eu aprob tot ce ai făcut dta.
Ceea ce puteai face, ca să nu fie atât de dur, refuzul îmbrățișării, să îl inlocuiești cu o strângere de mână. Astfel ai fi arătat că relația mamă-copil mic s-a terminat, dar că o respecți în continuare.

Ca sa va rezolvati problemele, trebuie sa gasiti o cale de mijloc.
Faptul ca ea a plans cand tu ai respins-o e semn ca regreta ce a facut si vrea sa fiti din nou prieteni. Dar, pentru asta, trebuie s-o ierti si sa o strangi si tu in brate.
Ea sufera acum la fel ca tine si nu te vei simti bine pana nu va impacati.
E dificil sa traiesti in tensiune in relatiile cu parintii, de aceea e recomandat sa lasati fiecare garda jos, sa sa iertati reciproc si sa reluati comunicarea in termeni pasnici.
Tu acum te simti ranit/a, dar poate pana maine vei reusi sa vezi lucrurile in alte culori.
Noaptea e un sfetnic bun.

Cred ca ar trebui sa va asezati la masa sa vorbiti tu sa spui ce te deranjeaza ea la fel... pe un ton linistit si calm. Legat de scoala, te inteleg dar ea iti vrea binele, vrea ca tu sa ajungi cineva in viata, sa nu ai griji