as avea si eu nevoie de un rezumat al romanului "Viata la tara" de Duiliu Zamfirescu care sa contina informatii despre autor si despre opera. Dau funda! Multumesc.

Viata la tara, primul roman din ciclul Comanestenilor - in cadrul caruia este urmat de Tanase Scatiu, In razboi, Indreptari si Anna -, infatiseaza dragostea matura dintre Matei Damian si Sasa Comanesteanu si iubirea adolescentina dintre Mihai, fratele Sasei, si Tincuta, verisoara lui Matei. Viata la tara nu este un roman al satului ci e un roman care prezinta viata, destinul a trei familii - boieri legati de familie, pamant, care nu o duc destul de bine din cauza problemelor pamantului.

Romanul a fost scris in anul 1893 la Bruxelles si publicat in 1894-1895 in Convorbiri literare. In 1898 avea sa apara in volum. Dupa ce a fost publicat in Convorbiri literare, romanul a fost considerat de Titu Maiorescu, cel mai bun roman, pe care il avem acum in romaneste. Mai tarziu, G. Calinescuremarca influenta si structura realista a acestei opera, asemanata chiar cu scrierile lui Emile Zola.

Natura ocupa un loc foarte important in opera lui Duiliu Zamfirescu si este evocata o data cu venirea lui Matei Damian de la gara, din Italia. El contempleaza natura melegurilor natale vazute din trasura lui Dinu Murgulet. Majoritatea intamlparilor se desfasoara in sanul naturii, deoarece Duiliu Zamfirescu adora natura.

Intr-un cadru natural fermecator, pe care autorul il realizeaza cu o deosebita acuitate a senzatiilor, romancierul plaseza scena de dragoste dintre cei doi adolescenti, notand cu patrundere psihologica induiosatoare incercari ale lui Mihai de a parea mai matur decat este, reactiile fetei intre veselie si intristare, visurile pe care si le fauresc cei doi.

�Latura cea mai originala a romanelor lui Duiliu Zamfirescu este intentia de a nota intimitatea dintre sufletele fina, clipele de extaz erotic. Desi tratarea ramane exterioara, apare aici pentru prima oara pagina analitica, intrucat obiectul scriitorului nu e omul, ci o stare de sine, studiata monografic. Luate in chip absolut, aceste pagini sunt inca insuficiente, adesea naive, dar in cuprinsul literaturii noastre ele reprezinta intaiele incercari. Decurgerea indiferenta a conversatiei intre indragostiti, atmosfera aceea de frivolitate discontinua si delicata, contradictiile sufletesti ale femeii, tristetile nemotivate, sentimentul euforic premergator marturisirilor, toate acestea sunt inutile si cu oarecare stangacie realizate in gesturi si cuvinte.�

Actiunea romanului este plasata in cea de-a doua jumatate a scolului al XIX-lea si este centrata asupra boierimii, cea care ofera un spectacol social, extreme de divers, antagonic. Exista boieri blanzi, preocupati de problemele din jur, de pamanturile si de mostenirea pe care o vor lasa, dar exista copiii acestora care nu mai mostenesc deprinderile parintilor si incearca sa aplice la noi notiunile si deprinderile obtinute in Occidentul civilizat( restaurante, sali de joc, curse de cai, statiuni estivale, costisitoare, etc,) ducand in cativa ani la risipa tot ceea ce inaintasii adunasera timp de secole.

Sentimentul dominant al personajelor imaginate de autor este pietatea filiala, manifestata prin respectful si dragostea fata de parinti. Tinerii ii iubesc si ii ocrotesc pe cei batrani, preluand de la acestia traditiile si credintele in care au vietuit: Tincuta isi iubeste parintii si se va sacrifice de dragul lor, acceptand mezalianta casatoriei nefericite cu Tanase Scatiu, sfarsite tragic prin sinuciderea acesteia mai tarziu; Sasa, dupa moartea parintilor ei, preia responsabiliatile familiale, ocrodindu-si fratii mai mici, care i se adreseaza cu termenul simbolic de �maman�. Aceesi eroina a ocrotit cu devotamnet ultimii ani de existenta ai batranei Diamandula, al carei baiat unic fusese plecat mult timp in stainatate.