Ați fost victime ale bullying-ului? Cum ați trecut peste? Am nevoie de câteva sfaturi

Eu am fost victima a bullying-ului in clasa a 5-a, am mers 3 ani la kickbox si dupa cand se lua vreunu de mine il bateam de tura viitoare imi zicea saru'mana. Povesteste-mi despre tine sa-ti pot da un sfat, de mine comentau ca eram prea ''cu fite'', de tine nu stiu.

Comentează că învăț prea mult și că sunt o ciudată.

Ah,nu-i baga in seama, pana la urma tu vei avea un loc de munca asigurat si vei fi respectata de toata lumea, dar daca continua poti merge la dirig/a si daca dirigu/diriga nu rezolva mergi la directiune.Nu te mai lasa afectata de vorbele unor cretini care vor ajunge sa dea la lopata.

Salutare, din fericire, nu am fost o victima a bullying-ului, dar totusi o sa-ti dau cateva sfaturi, pentru ca am vazut destule cazuri.
In primul rand, trebuie sa fii increzator, sa incerci sa-ti ascuzi vulnerabilitatile in preajma oamenilor, pentru ca o sa-si creeze diferite idei despre tine. Nu zic ca ar trebui sa-ti schimbi personalitatea din cauza unor oameni, ramai tu, indiferent de situatie, doar sa le dovedesti ca nu esti un "nimic" asa cum cred ei. Deci un prim lucru ar fi increderea in sine.
Un al doilea lucru ar fi practicarea unui sport. Asta, cu siguranta, o sa-ti ridice moralul si o sa ai o stare mai placuta, o sa fii mai optimist si increzator. Ai putea sa incerci sa te duci la sala ( asta ar fi mai mult in cazul baietilor ), sa joci fotbal/basket/tenis etc sau chiar sa practici cursuri de autoaparare ( asta o sa te ajute mult, mai ales ca fata )
Si un al treilea lucru ar fi schimbarea stilului vestimentar, totusi, asta necesita ceva resurse financiare, dar la fel necesita si cele de mai sus.
Sau, ca un ultimatum, ai putea sa-i gasesti defectele celui care te ataca ( verbal/fizic ) si sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, poate asa se va calma.
Daca ai putea cumva sa le imbini pe toate, n-ai mai avea probleme. Bafta!

Sunt o fire calma, pacifista care respecta in general regulile, iar la scoala nu suparam profesorii. Nu stiu de ce, dar pentru unii sa fii linistit, retras inseamna "fraier". In clasa a noua incepusem sa am probleme cu un coleg care era "durul" clasei. Ii indemna si pe ceilalti colegi sa se ia de mine fiindca eu iau note mari doar pe ochi frumosi, ca de ce toata ziua sunt data exemplu (desi nu eram doar eu in clasa cu note mari). I-am suportat cam o luna, dar nu era agresiune fizica, ci verbala. La finalul orei, cand trebuia sa plecam acasa i-am spus dirigintelui sa ramana putin colegii ca vreau sa le spun ceva. M-am dus in fata clasei si i-am numit pe cei care ma enervau si le-am spus sa inceteze. A doua zi erau foc si para. Am avut o atitudine aroganta si le-am zis ca merg la inspectorat. Dirigul s-a enervat rau, i-a sunat seara pe parinti. Urmatoarea zi plangeau ca nu vor sa fie exmatriculati. Am povestit pe scurt, dar modul in care te aperi conteaza, ceea ce spui. Nu unul e mai slab, iar altul e judecator si face ce vrea cu tine. Le-am zis clar: imi faceti probleme, va fac probleme.
Asa am reusit sa mentin respectul, prin vorbe, fara tipete. Rau e usor sa faci. Iti dai seama ca poti sa pui pe cineva sa ii "rupa" oasele, dar nu e o solutie, fiindca nu va fi nicio diferenta intre tine si agresor.
Trebuie sa spui familiei cand esti hartuit, prietenilor, ca altfel suferi si te inchizi in tine.
Am mai avut problema cu un vecin de bloc care nu-mi dadea pace deloc si ma ameninta cu rapiri si alte chestii. I-am zis lui tati. Ce o fi vorbit cu tipul...habar nu am, dar ma lasase in pace.
Nu am avut parte de agresiuni fizice, dar iti spun ca vorbele sunt dureroase. Chiar ma intristasem din cauza colegilor, a tipului... Dar acum stiu cum sa procedez, cum sa imi mentin calmul intr-o astfel de situatie (hartuire).

Da, multi ani. Le-am dat replici care sa nu contina cuvinte urate, dar care sa ii faca sa se gandeasca de 10 ori inainte sa-mi mai spuna ceva! Nu te lasa dominat/a, nu-ti fie frica. Nu merita sa te calce in picioare. La mine incercau sa ma hartuiasca, am stiut cum sa-i iau, apoi isi cereau scuze unul cate unul, iar cei carora nu le pasa, au ajuns sa aiba ei teama sa imi mai spuna ceva incat avand replica, ceilalti ajungeau sa rada de ei, asa ca cel care hartuia, se simtea hartuit de catre cei din jur.

Nu am trecut. sau am trecut dar am ramas cu anxietate socială. am aşteptat sa se termine anul scolar sau perioada in care eu eram tinta. nu cred ca treci peste, doar trece timpul si atat, nu da atentie, blochează pe retelele de socializare tot ce are legătură cu ei si o sa fie ok. tu singura treci peste. nu te ajuta nimeni.

De mica am fost batjocorita in fața chiar pentru ca nu arat de varsta mea, adica sunt slaba si mica de inaltime, in timp ce celelalte colege de ale mele sunt dezvoltate si inalte si. auzeam pe la spate " vezi sa nu te ia astia la gradinita " sau auzeam barfe despre mine ca sunt mica si nedezvoltata si asa, si am avut si o perioada in care aveam anxietate sociala cu toate astea si frici si multe chestii de genul, dar secretul au fost persoanele din jurul meu. Secretul e sa ai pe cineva aproape care stii sigur ca te iubeste si sa stai cat mai mult timp cu ea si te vindeci singur intr-un final. Oricum, si timpul e f de ajutor fiindca intr o scurta perioada vei trece singur peste.

Nu am foarte multa incredere in mine, dar nici nu sunt o persoana depresiva. De obicei, le ignor criticile, dar uneori simt ca s-a umplut paharul. Nu imi place sa raspund cu aceeasi moneda. Am incercat, mai rau se aduna impotriva mea.

Prima parte a povestii tale este identica cu a mea. Am incercat si eu metoda ta acum ceva timp, dar se pare ca nu le pasa de nimic. Niciodata nu ma inchid in mine, nu sunt o fraiera careia sa ii fie frica de ei, daca spun cuiva ca ma hartuiesc. Odata au zis ca ma vor bate si sa nu spun la nimeni.Le-am spus ca va stii toata lumea daca vor incerca sa se atinga de un fir de par.

Nu sunt asa inventiva cand vine vorba de replici de acest fel.

Te cred .

Sper sa imi gasesc o prietena cu care sa ma inteleg, daca nu...

Foarte bine! Sa reactionezi. La liceu sunt unii extrem de imaturi si neseriosi. Sunt niste fricosi daca ii prinzi singuri. Fac pe interesantii doar cand sunt in grup. Dreptatea se face daca vorbesti si iei masuri. Daca dirigintele clasei nu spune nimic, exista director. Si el sta degeaba? Mergi la inspectorul judetean. Ce patesti tu e o realitate...si sunt multi in situatia ta. La facultate va fi alt mediu, crede-ma.
Iti sugerezi sa faci voluntariat pentru a cunoaste si alte persoane, pentru a te dezvolta in plan personal si pentru a iesi din casa. Cu timpul s-ar putea sa ai neincredere in tine din cauza criticilor acestora. Mintea nu ti-o poate lua nimeni. Fii inteligenta si nu pune la suflet. Sunt niste straini pana la urma. Nu iti cunosc sentimentele, trairile. Decat asa prieteni, mai bine lipsa. Daca isi permit ai tai si vrei, mergi la cursuri de dans/karate (orice). Spun asta fiindca esti adolescenta si e bine sa ai activitati.

Mereu am avut "prieteni" care mă foloseau și mă bârfeau pe la spate. Când nu voiam să îi mai ajut se întorceau toți împotriva mea, de parcă eu aș fi făcut ceva greșit, nu ei. Pe internet am făcut parte din mai multe comunități, dar tot nu se compară cu activitățile fata in fata. Mulțumesc mult pentru sfaturi!

Pentru putin! Asa faceau si cu mine pana am zis gata. Eram extrem de ironica, de aceea nu prea ma placeau unii colegi. Le dadeam temele la romana, franceza, istorie si dupa se faceau ca nu ma vad pe hol. Nu le mai da nici tu. Fiecare are creier, dar pacat...nu e folosit suficient.

Mie imi veneau pe loc, dar daca se iau de tine de ceva timp, inseamna ca ii cunosti si intuiesti cum s-ar lua de tine, si te poti gandi de acasa ce sa le raspunzi in diferite situatii, dupa vor veni de la sine?

Foarte bun videoclipul. Mulțumesc!