Deci am ajuns sa pun aceasta intrebare pentru sunt pur si simplu disperata. Deci, numai stiu ce sa fac ce sa mai zic. Totul mi se pare ca imi iese anapoda. Am o multime de probleme, si mama mea, care in mod normal ar trebui sa-mi fie alaturi sa trec peste nu se gandeste decat la un singur lucru MATEMATICA [stiu ca e stupid dar va rog nu radeti, e adevarul]. Deci, uneori am impresia ca pe mine m-a facut doar sa fac "probleme la matematica". Deci, cand mai stam sa zicem si noi de vorba, mereu ea introduce in subiect matematica, ca eu trebuie sa lucrez ca conteaza foarte mult si etc. Pur si simplu numai suport, simt ca turbez pur si simplu. Astazi, o prietena l-a intrebat pe un baiat de care imi place daca vrea sa fie cu mine, si el mai ca nici nu stie cine sunt. Va dati seama ca vestea m-a socat incat am inceput sa plang. Dar, stiti voi. un plans de nici numai stii cand te vei oprii. Si, ea normal ca m-a vazut, m-a intrebat ce am si i-am zis toata faza, si facea ca asta e si etc. deci mai ca nici n-o interesa. Acum, in timp ce stateam la calculator ea a venit la mine si face mai esti suparata? Da ii raspund eu: putin, si face ia arata-mi problemele alea care ti le-am dat suplimentar acum 2 zile. Ieri nu am putut sa le fac ca am fost in oras, si ramasese ca le voi face astazi. DEci cred ca intelegeti chestia, pana si cand ma vede ca sunt suparata, de plang de numai stiu cum sa ma opresc ea tot la matematica se gandeste...
Va rog ajutati-ma ca deja numai suport! Imi vine sa plec undeva sa uit de lumea asta mizerabila, ca deja numai supooort! Ce as putea sa fac? Dar va rog fara sfaturi de genul "du-te si vorbeste cu ea" caci am incercat in toate felurile sa ii explic anumite lucuri, dar n-o intereseaza, ea are impresia ca noi [cei mai mici ca ea] nu avem sentimente, nu putem iubii, nu putem simtii durere in suflet. Dar, greseste. si inca rau. Deci ea are impresia ca numai ea e om pe pamantul asta, si eu sunt animalul ei care face ce vrea ea. Deci ea are voie sa ma jicneasca sa ma faca nesimtita si sa ma puna sa fac anumite lucruri dar eu nu am voie cu ea. Si de, mie nu mi se pare corect, chiar daca e o diferenta de varsta, tot om sunt si eu ca si ea si ar trebui sa se poarte cu mine si sa vorbeasca cu mine ca de la egal la egal nu? Eu asa am impresia. Deci va rog, ajutati-ma ca deja sunt disperata! [ma scuzati pentru marimarea intrebatii dar chiar am simtit ca ma descarc in aceste randuri]

Intrebarea e asa: iti platesti mancarea, locuinta, hainele? Daca da, faci ce vrei tu, daca nu, faci ce vrea cel care le plateste. Ii platesti mamemi tale mancarea ei, hainele ei, locuinta ei? Daca nu, nici sa nu te gandesti ca ai avea dreptul sa-i spui ce sa faca. Veti vorbi de la egal la egal in clipa in care tu o vei intretine pe ea din munca ta tot atata timp cat te-a intretinut ea pe tine din banii ei. Pana atunci, ea intotdeauna va avea mai multe drepturi si tu mai multe obligatii.
Esti eleva? Atunci prioritatea principala e scoala. Apoi ajutatul parintilor in gospodarie. Si abia mult mai jos pe lista de prioritati, dupa ce te asiguri ca le faci pe cele doua de mai sus perfect, ajungi si la baieti.

Nu, n-am trait numai in puf. Dimpotriva, tata a murit cand aceam 7 ani, am muncit inca din liceu pentru niste bani de platit lumina, intretinerea, abonamentul de transport in comun, dar mi-am respectat mama si niciodata nu i-am iesit din cuvant atat timp cat am trait in casa ei. Intotdeauna am respectat strict ora de venire acasa, i-am spus unde si cu cine plec, nu am facut nimic din ce mi-a interizs, nu i-am raspuns obraznic, am facut absolut tot ce mi-a cerut, m-am ocupat serios de scoala si ama vut numai note mari, nu am impovarat-o cu problemele mele.
Poate ca daca ati incerca sa faceti asta, parintii otri v-ar intelege mai mult. Dar cand nici macar nu va ganditi la cum sa-i ajutati, la cat de greu e sa castigi bani pentru mancare, haine, intretinere, atata timp cat vreti numai drepturi si nu simtiti ca aveti vreo datorie, e normal sa fiti tratati ca si cum ati fi niste persoane iresponsabile. Dayana, te-oi fi enervat tu, dar spune-mi: de cate ori parintii tai ti-au fost datori cu ceva cu adevarat? Si de cate ori tu lor? De cate ori munca si sudoarea ta i-au intretinut pe ei, de cate ori mainile tale au avut bataturi ca ei sa se poata distra/odihni si de cate ori s-a intamplat invers? Pana nu vei ajunge macar la 50% tu si restul ei, incearca sa fii mai temperata in pareri.

Nu prea ai ce face,detaseaza-te de probleme,nu mai pune nimic la suflet(iesi in natura,in parc, du-te la prietene, fa-ti prieteni pe site-urile de socializare)ca sa uiti de probleme.Mamei tale nu prea ai ce sa-i faci, daca nu intelege de vorba. Ignor-o!

Iti multumesc mult.
Sper sa te ajute ceea ce am scris.:*

Hmmmm.e foarte naspa tot ce se intampla.pe bune.cand am citit ce ai scris am inceput sa plang si eu.frate.nu as vrea sa am o mama ca a ta.sincera sa fiu pentru ca numai cu gandul la matematica nu se poate.pe bune.e chiar groaznic ceea ce ti se intampla.incearca sa o eviti cat se poate de mult.incearca sa te indepartezi de ea ca sa vada cum te simti si tu.pentru ca nu stiu alta modalitate mai bune.tu daca te indepartezi de ea, ea o sa fie mai suparata si poate o sa isi dea seama ca nu trebuie sa se comporte asa cu tine.o mama nu ar trebui sa se comporte asa cu copilul ei.si cum ai spus tu mai sus, normal ca ar trebui sa se comporte cu tine de la egal la egal.dar nu e corect ce a spus Brigaela pentru ca e o mare prostie tot ce a spus.cum frate sa spui asa ceva?"ii platesti mamei tale mancarea ei, hainele ei, locuinta ei? daca nu, nici sa nu te gandesti ca ai avea dreptul sa-i spui ce sa faca."ea, cred ca nu stie ce inseamna sa se comporte cineva asa cu ea.cred ca ea a trait numai in puf. oricum, sa nu te iei dupa ce a zis Brigaela pentru ca nu e adevarat.chiar m-am enervat la ce a spus. sper sa iti fie de ajutor raspunsul meu.bafta.pup dulce.si sper sa ti se rezolve problemele.te rog eu sa fi mereu optimist/a.gandeste-te ca totul o sa fie bine.asa cum dupa nori apare soarele:p.