| Pampam1 a întrebat:

Ma puteti ajuta si pe mine va rog.Am nevoie de niste idei pentru redactarea unei compuneri in care sa pezint spatiul in care mi-ar placea sa ma cufund in lectura.Eu m-am gandit sa fie intr-un spatiul rural la umbra unei salcii dar mai am nevoie de idei. DAu funda celei mai bune idei:X

Multumesc anticipat!

Răspuns Câştigător
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Buna.eu am scris odata ceva legat de spatiu-univers si iubire. daca vrei iti pot arata:
Nu intelegi ca e genericul final, nu gandii, nu respira, nu vorbii, nu te panica.Totul este asa cum trebuie sa fie, fara pauze stupide, fara ganduri stranse la un loc, fara nimic.eram noi doi si. universul.
Da, universul este ceva extraordinar imi imaginez ca fiecare stea, fiecare pulbere de stele...are o poveste, cu un inceput si un sfarsit tragic.sau poate fiecare piatra pe care noi o aruncam spre cer devine o stea. se intoarce la un moment dat la noi...asta este adevarul, tot ce faci se intoarce la un moment dat impotriva ta.nu ai ce sa-i faci, e ca si cum nu vrei sa respiri dar respiri. e involuntar.

Fiecare clipa petrecuta cu "acel cineva" formeaza o nebula, un coridor plin de vise.cu goluri.impliniri si trairi intense.asa se formeaza, iar de afara de vede superb.Stelele sunt sperante care la un moment dat se vor transforma in pulbere, pulbere de stele.nebula va absorbii pulberea pentru a hranii visele si momentele. o culoare aprinsa ce incet, incet se stinge. da, e fericirea apusa, pentru ca omul doreste ceva ce nu poate avea, dar totusi el continua sa creada ca poate ajunge acolo, dar e in van. Fericirea pe care tu crezi ca ai gasit-o este de fapt o inlocuire a subconstientului tau pentru a nu innebunii, pentru a nu claca, pentru a nu da gres.
Crezand ca ai gasit fericirea nebula se stinge, dispare si se tranforma intr-o stea care la un moment dat se va transforma din nou.si din nou.pana cand vei obosii si vei crede minciuna in care traiesti, adica fericirea impusa de creier, dar nu de inima...intr-n fel sau altul supravietuiesti, greu.dar.reusesti.Dupa aceea nu mai ai asteptari de la propria persoana, uiti...si incepi sa iti dai seama ca te-ai indragostit de o iluzie a propriei dorinte.devine un viciu.sa iti doresti ceva ce nu poti avea.
E greu, nimeni nu a spus ca este usor... dar, accepta. Universul contribuie la tot ceea ce tu faci/alegi in viata, fiecare clipa este o stea ce usor usor piere si intra in nebula...
Repira.

e lunga si ciudata.adica daca este pentru scoala nu prea merge. dar poti sa incerci sa scoti niste idei de aici...bafta!

1 răspuns:
| Pampam1 explică:

Foarte frumoasa compunerea:X