| hyunlix a întrebat:

Bună, nu știu cum să încep, sunt deschisă cu toată lumea, ascult problemele tuturor și îi ajut să și le rezolve deși pe ale mele nu pot. Am 14 ani,perioada aia în care toți adolescenții o i-au razna. Uneori am momente când plâng din nimic și nu din pricina că sunt sensibilă,ba din contră doar că-mi aduc aminte de chestii din trecut ce m-au afecatat. Da, vorbesc cu mama despre asta însă ea nu reacționează cu nimic. Deseori am gânduri de a-mi face rău,nu prin $inU¢ide®€ ci prin a mă juca cu lamele pe tot corpul meu. Vreau să plec la un psiholog însă sunt complet sigură că răspunsul părinților mei va fi,,nu".Ce să fac? Este clar că nu sunt ok însă ce să fac, ce am?

Răspuns Câştigător
| celcestienimic a răspuns:

Cel mai bine este să te rogi ca Domnul sa te călăuzească și sa
Incerci să te rogi sa ti indeparteaza domnul gândurile de la Diavol, te rog pentru tine nu te gandi la Moarte sau ceva. Esti tânăr/a ai un viitor in fata. Da stiu cum este in adolescenta este foarte greu. Dar pune ti nădejdea in domnul! Fii binecuvantat/a!
Domnul te iubeste!

3 răspunsuri:
| sierra1 a răspuns:

N-aveți psiholog in școală?

| hyunlix explică (pentru sierra1):

Nu,s-a pus de multe ori problema cu lipsa psihologului în Instituție însă nici un rezultat...

| sierra1 a răspuns (pentru hyunlix):

Deci gizăs e răspunsul tău corect?