anonim_4396
| Anonim întreabă:

Buna seara.Inainte de toate vreau sa spun ca o sa fie un mesaj destul de lung.Nu stiu in ce ordine sa incep.Sunt baiat, am 17 ani.Parintii mei nu se inteleg foarte bine. Daca nu era fratele meu mai mic divortau de mult. Tata e un alcoolic,acum de exemplu,in loc sa ne dea bani pentru scoala,prefera sa ne dea doar cateva sute de lei si de restul sa isi ia vin.O bate pe mama, dar nu stiu cat de des, fiindca dupa ce o bate, ii spune sa taca sa nu auzim noi.Un exemplu:tata o ameninta ca o omoara pe mama, iar mama a tipat"omoara-ma" ei tata a devenit si mai nervos ca a tipat si ca poate auzeam noi.Intr-o seara mama a intrat la mine plangand sa vad daca are operatia de la ochi sparta de la lovitura primita.Atunci imediat am plans, nu ma puteam controla.Sa termin cu parintii:doar mama imi da bani.Acum o sa incep cu scoala.Prin clasa a 8 am primit bully tot anul de la 3 baieti.Eram cu o fata impreuna si ma amenintau de fata cu ea, ma injoseau ..In acea perioada ma taiam pe maini, plangeam zilnic.Pana a inceput liceul.Am avut mereu un gand sa ma sinucid pana sa incep liceul de frica sa nu fie tot la fel.Din fericire pana acum (clasa a 11)nu am primit bully direct.In schimb nu am niciun prieten, stau in banca cu cine ramane.Adica nimeni nu vrea efectiv sa stea cu mine.De fapt acum nu mai am niciun prieten, pe whatsapp messenger etc ii am doar pe mama si tata.Nu am cu cine sa vorbesc deschis, doar cu mine.De cand am terminat generala, toata vara stau numai in casa.Nici macar o zi nu ies.Pe afara ies si unii din cei care mi-au dat bully.Inainte de asta ieseam.Acum parca nu mai vad incredere in nimeni.Am incercat sa citesc si implicit sa ma autovindec citind carti de psihologie dar degeaba.Am incercat si inca iau niste pastile(emocalm) dar tot fara efect.In fiecare zi ma gandesc ce as scrie pe ultimul bilet.Am vrut sa strang bani pentru inmormantarea mea si cand ii am pe toti sa ma sinucid.Dar i-am dat pe 2 operatii(cred ca si astea ma afecteaza intr-o masura).Imi e frica sa ma duc sa ma tund, mi se dubleaza pulsul, imi vine o stare de lesin.Parca imi pierd constiinta.La scoala la fel, daca sunt scos la tabla sau sunt in centrul atentiei ma panichez.De cateva luni am inceput sa ma enervez foarte des din nimic.As vrea macar sa stiu ce am.As merge la psiholog sau psihiatru dar nu stiu cum sa-i spun mamei. Daca aveti intrebari suplimentare le astept.Am uitat de asta:am avut si o dependenta de alcool, ma imbatam zilnic dupa liceu pana cand am fost internat in spital in noiembrie si de atunci iau mereu antibiotice etc.Scuzati greselile

Răspuns Apreciat de Editori
| Teo29 a răspuns:

1. Discuta cu mama ta deschis si gasiti solutiile impreuna. Va mutati undeva ( bunica) sau in alta parte si aia e.
2. Miracolele apar daca faceti si voi ceva, cat de putin, un prim pas. Dependenta de alcool si violenta tatalui s-ar putea sa nu se vindece prea curand, asa ca pentru binele tau, al mamei si al fratelui, luati masuri.
3. Fa-ti cont si scrie-mi aici in privat, poate te pot ajuta mai mult decat printr-o conversatie aici publica.

Solutiile sunt langa tine, trebuie doar sa le vezi, sa le accepti si sa le pui in practica.

Sunt oameni care au fost in razboaie, puteau sa fuga dar au ramas pe front si au infruntat inamicul. Nu s-au lasat invinsi fara macar sa participe la batalie.

A ta poate fi castigata, chiar daca nu e usor.

6 răspunsuri:
sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

O să ai răspuns privat. Nu te grăbi. O să mori oricum, dar nu acum.

| DoarBogdan a răspuns:

Imi pare rau pentru ce ti s-a intampla.
Dar intr-un fel, si candva o sa realizezi si tu ca poate am dreptate, aceasta perioada din viata ta si toata copilarie, o sa te ajute sa devii omul care vrei sa fii.

Stiu cum este sa ai astfel de certuri in familie, cum este ca tatal tau sa bea in loc sa dea dovada de lucruri pe care le-ar face un tata, si cand ma gandesc ca si alte persoane trec prin asta, ma cuprinde tristetea. Dar m-am resemnat, am vazut ce NU trebuie sa faca cineva, am ajuns sa vad ca lucrurile s-au intamplat cum trebuia sa se intample, altfel as fi fost o alta persoana decat cea de astazi.

Dar revenind, conteaza ce faci tu cu aceste sentimente. Ajungi sa fii o persoana deplorabila? Care bea, se cearta, are nervi? Exact cum ar face tatal tau? NU, exclus. Este viata ta, tu ai control asupra ei, lucrurile care s-au intamplat s-au intamplat sa te defineasca ca om. Daca o sa ajungi sa fii exact ca tatal tau, atunci asa a trebuit sa se intample cu tine, de asta s-au intamplat. Iar daca o sa ajungi sa fii o alta persoana, unde de care sa fii tu mandru, atunci la fel, lucrurile s-au intamplat asa cum trebuie (poate ma repet).

Totul poate fi rezolvat folosindu-ti mintea, nimic mai mult. Daca nu reusesti, nu este o problema, poti sa mergi la psihiatru. Nu trebuie neaparat sa ii zici mamei tale, ei nu vor intelege. Ei au mentalitatea (poate) de pe timpul comunismului, stau langa o persoana pentru ca "asa se zice", nu pentru ca asa trebuie, ei nu cunosc altceva. Nu ii poti schimba (asta ar fi un caz).

Ai doar o perioada mai putin fericita de care trebuie sa treci. Citeste "Un pamant nou" - de Eckhart Tolle, sunt sigur ca o sa iti raspunda la multe intrebari. Cel putin mie, pentru inceput, mi-a raspuns, este o parte acolo legata si de familie, de "roluri". Sigur se gaseste si pe internet.pdf gratis. In ea explica "trezirea constiintei umane", despre care ai zis tu ca parca ti-o pierzi. Incearca.

Comunica, acum cu pandemia poti sa vorbesti si online, discuta cu diverse persoane, lasa-le sa te cunoasca, sa iti zica ce fel de persoana esti, poate iti aduc mai multa incredere. Iar cand o sa iti zica, indiferent daca este bine sau rau, continua sa faci asta, continua sa intelegi ca aceste lucruri sunt doar conceptii. Cand mergi la tabla cum ai zis si te pierzi, intelege ca lumea din jurul tau nu exista. Toti trecem inainte prin toate, suntem un singur "lucru". Fie ca te simti tu rau, fie ca nu, nimanui nu ii pasa. Asa ca de ce sa iti pese si tie? Simte-te tu bine happy

Ar fi mai multe de zis, si nu sunt sigur ca te ajuta ce am scris. Dar sper ca intr-o mica masura sa o faca. Iti urez sa ai o viata fericita!

| RazvanLegendaVie a răspuns:

Cum să-i zici mamei tale?
Mamă, vreau sa mor putem merge Urgent la medic?
Nu vreau să mor, dacă ești băiat de ce mănânci bătaie povestea ta este asemănătoare cu a mea ( tată alcoolic ) dar am învățat să mă apăr singur am 1.80 și nimeni n-are tupeu să se i-a de mine, în caz că simți că nu ți-a fost destul textul ăsta ( @thekingrazva ) îmi dai add pe Instagram.

| Mmn a răspuns:

Si eu am avut tata alcoolic..si pe mine m-a afectat. Dar cand am observat ca ma duc in jos..am zis gata. I-am luat aparare mamei de multe ori, am avut noroc ca am avut o mama puternica si asa am incercat sa devin si eu. Au fost multe probleme si eu am avut parte de nesimtiri din partea multora..nu am avut cu cine sa mai ies pe afara.dar am avut amici..cu care mai vorbeam. In schimb m-am axat mult pe mine, sa ma inteleg, sa ma autoanalizez..de ce zic aia..de ce fac aia..asa am ajuns sa ma cunosc sa imi dau seama ce ma afecteaza..mama si-a dat interesul pentru mine am fost la un control unde cand am fost intrebata de tata si cum ma afecteaza, am plans.dar dupa ce am vorbit am constientizat ca trebuie sa trec peste pentru ca tatal meu nu isi dadea seama deloc ca ma afecteaza, chiar daca mama i-a zis. In final a fost greu, am trecut peste, mama a dat divort si abia dupa 5 ani am putut sa incheiem tot tacamul cu tata. Dupa plecarea lui ne-am simtit mai usurati. De ce ti-am zis toate astea..ca sa intelegi ca mai trec si altii prin asta,( multa lume nici nu a stiut prin ce trec pentru ca preferam sa zambesc si sa nu vorbesc) Capul sus..nu te gandi la moarte..viata ta abia incepe..inca esti copil, daca mama ta nu vrea sa divorteze sau nu o tin puterile..schimba-te tu..devii puternic..arata-i tu ca in tine se poate baza. O sa cresti, o sa devii adult, o sa te angajezi..si o sa te maturizezi.o sa vezi lumea altfel. Pe mine locul de munca m-a schimbat enorm, sa am incredere in mine si in ceea ce pot sa fac eu. Nu lasa momentele astea sa te faca sa suferi, sa pici mai adanc in depresie si sa faci ceva necugetat. Vorbeste cu mama ta si comunica cu ea. Si incet reda in tine incredere si siguranta, nu lasa niste oameni care nu cunosc ce e in sufletul si viata ta sa te puna jos. Ai incredere, lucrurile in timp se schimba stiu ce zic.

| Stella180 a răspuns:

Bună! Nu ştiu ce sfat să îți dau, dar dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva nu ezita sa îmi scrii.

| Tataru_Cristina_1988 a răspuns:

Roag-o pe mama ta sa mergeți impreuna la un psiholog.Desi inițial tu ești cel care ai nevoie de ajutor, insa mama ta cred ca suferă la fel de mult fizic și emoțional.Asa ca si ea are nevoie urgent de un" umăr unde sa planga". Mergand la doctor pentru ea te salvezi pe tine fiindca tu ești deprimat văzând cat de mult este maltratata mama ta.Sa fii tare viața e un DAR! Scrie-mi in privat poate reusesc sa te ajut mai mult.