Bună seara prieteni TPU!
Vreau să vă rog din suflet să îmi ascultați povestea până la capăt.
Numele meu este Irina, am 16 ani și sunt din Bucuresti si stau într-un apartament la etajul 4 împreună cu părinții mei.
Tata e plecat la muncă în Italia, împreună cu unchiul meu(din 2019), el inainte fiind Electrician Auto.
Eu stau cu Mama în prezent.
Sunt singură la părinți.
Mama fiind de origine din Botosani.
Ambii bunici de pe mama si de pe tata traiesc.
Tata vine o dată la 3-4 luni acasă(deci din punctul ăsta de vedere nu e o problemă.
Sunt în clasa a 10-a la liceul teoretic Decebal.
Și cam de aici începe adevărata poveste.
În clasele 1-8 m-am inteles foarte bine cu toti colegii, ieseam in pauze pe afara, ne plimbam, vorbeam, mancam etc...
Dar cu "noii" colegi din Liceu(e jale)
Nu vorbesc cu ei si nu e din vina mea.
Cand incerc sa le zic ceva ma fac proasta si handicapata (si chiar nu stiu de ce). Nu sunt nici urata, nici proasta.
Si eu mereu plang ca nu am putut sa imi fac niciun prieten in Liceu.
Pana intr-o zi, cand vine la mine intr-o pauza un baiat.
"Povestea asta s-a intamplat anul asta."
Pe baiat in cheamă Albert.
Are 17 ani si e tot din Bucuresti.
Vine la mine si imi spune "Buna Irina si eu ii raspund, Buna Albert".
Ma rog....si de acolo am discutat unele si altele si ne-am imprietenit.
Am vorbit 2 sapt.
Pana ne-am gandit sa fim impreuna.
Nu era ca ceilanti baieti.
El era altfel.
Un baiat cu suflet bun si inimos si niciodata nu dadea de inteles ca m-ar insela sau ca ar umbla cu alte fete sau cu prostii(droguri, bautura) sau mai stiu eu ce.
Parintii lui fiind si credinciosi(Adica tin posturile si merg Duminica si in sarbatori la biserica)
Daca intrebati, nu...nu am facut dragoste cu el.(Dar urma la momentul potrivit)
Era baiatul visurilor mele, il iubeam si el ma iubea.
Si chiar ma gandeam serios la o eventuala nunta cand sa implinesc si eu macar 20 de ani.
Ma rog....vise de ale mele de prin cap.
Totul era "Roz".
Pana acum o sapt.
Eu mai am si alti prieteni(nu din liceu) si din oras.
(Asa ca idee)
Deci cum spuneam, pana acum o sapt.
Cand o prietenă de a mea imi trimite mesaj pe WhatsApp si imi spune ca l-a vazut pe Albert cu o fata in parc cum se sarutau si se atingeau.
Eu cand am auzit, mi-a picat fata.
Nu am crezut.
Dar dupa prietena mea mi-a trimis poze cu ei 2.
Am inceput sa plang. L-am sunat si imi spunea ca nu poate raspunde ca e acasa si are treaba.
Dar eu cred ca deja ajunsese acasa cu fata aia si faceau (treaba).
I-am spus ca stiu ca ma inseala, ca mi-a spus cineva ca i-a vazut pe ei 2 in parc in urma cu ceva timp. Si el tot spunea ca nu e adevarat. Si dau sa inchid apelul, cand aud o voce de fata care ii spune lui Albert: "Las-o pe proasta aia in pace si nu o mai cauta.
Tu pe mine ma iubesti, acum taci si dezbraca-ma". Cand am auzit am inchis telefonul.
Si am luat un cutit din bucatarie si mi-am taiat venele de la mana stanga.
Si sangeram si ma durea si plangeam.
Eu voiam sa ma sinucid de fapt.
Am vrut sa imi tai si gatul, dar nu am apucat pentru ca a venit mama si m-a oprit.
Mama speriata a sunat la 112 si a venit prima data politia care m-a intrebat ce s-a intamplat si le-am spus ca prietenul meu ma inseala.
Pe urma a venit Ambulanta si m-a dus la spital, unde am stat cam 4 zile.
Pe urma m-a lasat sa merg acasa, dar doctorii de acolo i-au spus mamei ca ar fi recomandat sa merg la un psiholog.
Din cate am auzit prin scoala, toti colegii radeau de mine(uite-o pe proasta aia, a vrut sa se omoare). Si m-a afectat si treaba asta mai tare.
Am mers la psiholog, dar nu am rezolvat mare lucru. Ma punea sa desenez copaci si (zane maselute).
Pe urma m-a sunat Albert si a zis sa ne intalnim in parc.
M-am dus si am vorbit. Eu il tot intrebam de ce a facut asta? De ce m-a inselat?
I-am spus ca era sa mor din cauza lui. Si el a spus ca il doare la p, de mine si m-a scuipat si a plecat.
Eu am ajuns acasa plangand si am luat o funie si am vrut sa ma spanzur si chiar am reusit.
Dar bineinteles mama a fost acolo si m-a dat jos.
Din cate am inteles daca nu vedea in 5 minute, eu puteam fi moarta.
(Pentru a 2-a oara).
Ce parere aveti de toata povestea asta?
Merita sa ma impac cu el?
Am fost o proasta ca am crezut in el?
Sa imi fac alt iubit sau sa imi vad de viata fara nici un baiat pe aproape?
Voi ati patit ceva asemanator?
Astept raspunsuri.
Imi cer scuze daca mai am greseli gramaticale, dar cand scriu ceva mai lung ma incurc.
Daca aveti intrebari va rog sa imi spuneti si va raspund.
Scuze daca am uitat sa mentionez ceva in poveste.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook