Buna. Stiu ca e o chestie foarte comuna,insa nu stiu ce sa ma mai fac cu ai mei,sunt prea protectivi si nu ma lasa sa imi traiesc viata de adolescent ca altii. Le e frica ca daca ies pe afara ma influenteaza nu stiu ce fete,aveam inainte prostul obicei sa le spun tot ce fac prietenii mei,iar unul dintre ei din pacate mai trage din vape,iar o alta fata a fost prinsa cu unul cu nu stiu cati ani mai mare decat ea.
Si nu asta e totul,am fost sefa clasei iar din nefericire multi colegi si-au batut joc de mine si au profitat din cauza ca sunt timida si accept orice,iar de atunci abia ma mai lasa sa am vreo discutie cu acesti colegi si nu numai. Li se pare ca toata lumea stie doar sa profite de mine si din cauza asta cred ca au inceput toti prietenii cu care ieseam sa isi faca o parere proasta despre mine,la modul ca nu prea mai cheama pe afara,decat daca le zic sigur ca vin si eu si chiar si atunci cand vin,cam vorbesc intre ei si eu sunt lasata pe langa. Si asta doar din cauza parintilor,pentru ca cand am vrut si eu sa ies cu prietenii undeva,bagau fel de fel de motive sa nu ma lase si asa cred ca si-au facut pareri proaste despre mine.
De exemplu, trebuia sa merg de Inviere la biserica cu 2 fete si un baiat pe jos,doar ca indiferent de ce drum alegeam,alor mei nu le convenea deloc,ba ca erau prea multe masini,ba ca sunt toti betivanii. Dupa multe explicatii ma lasasera sa merg cu ei,pentru ca veneau si bunicii unei fete cu noi,insa initial ne vorbisem sa plecam mai devreme acolo, doar ca fix cu 2 ore inainte acea fata a zis ca nu putem pleca mai devreme de 11 (noaptea) pentru ca intervenise ceva la locul de munca al bunicii ei.
Ei bine,atunci m-am certat cam rau cu ai mei,evident ca nu m-au mai lasat sa vin cu ei pe jos si am mers decat eu si cu una dintre acele fete cu masina pana acolo si ea parea ca nu se suparase pe mine, dar cand ceilalti 2 au ajuns ne-am facut niste selfie-uri si evident ca pe cele cu mine nu le-au pus pe Facebook si atunci mi-am dat seama ca s-au suparat pe mine, chiar daca mi-am cerut scuze ca am facut asa si ei au spus ca nu sunt suparati.
Ce pot sa fac cu ai mei? M-am saturat sa ma tina din scurt.

Cand vei ajunge la varsta lor si vei avea copii iti vei da seama de ce ei se comportă asa cu tine acum.

"Ce pot sa fac cu ai mei?"

la paișpe ani, îi accepți așa cum sunt și le spui SĂRU'MÂNA. Incepi și tu o revoluție colea, peste vreo 3-4 ani

Spre deosebire de tine parintii tai au trecut prin niste etape ale vietii si au experienta. Nu degeaba iti pun niste interdictii. Te protejeaza. Asta inseamna ca te iubesc si au grija de tine sa iesi om normal, sa nu ti se intmple nimic rau. De multe ori anturjul prost a stricat copii buni. Ce vrei sa devii? Un om bun sau o haimana?

Salut!

Cum și eu sunt adolescentă, te înțeleg perfect: și ai mei (ehem, mama mea) pot fi foarte sufocanți uneori. Cu toate acestea, temerile părinților nu sunt chiar neîntemeiate, având în vedere ce se întâmplă prin școli. Anturajele chiar te pot duce pe cărări greșite, am văzut foarte multe cazuri de acest fel!

Dacă aș fi părinte, nici mie nu mi-ar conveni ca fiica mea să fie prietenă cu un adolescent ce fumează. Ce mă asigură că nu va face și ea la fel, în cazul în care are șansa? Adolescența este o vârstă dificilă, iar mulți ajung să se apuce de astfel de prostii din dorința de a fi acceptați sau de a părea "mișto". Da, poate zici că nu ai face-o, dar atunci când întregul grup pune presiune pe tine, lucrurile se schimbă radical. E o chestie umană și s-au făcut zeci de experimente pe tema asta. Nu intru acum în detalii, dacă cauți "Asch conformity experiments" vei afla mai multe! (nouă ne-a vorbit o profesoară despre experiment -- rezultatele au fost șocante). Prin urmare, da, fricile alor tăi nu sunt chiar așa de nefondate precum par.

Totuși, deși au intenții bune, ai tăi întrec măsura în anumite privințe. Ești adolescentă și e perfect normal să iți dorești să ieși, să formezi legături cu alții, să te descoperi! Nu e în regulă să iți interzică interacțiunea de orice fel cu colegii. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să fiți prieteni, în special după cum au profitat de tine, dar discuțiile strict colegiale nu ți-ar face vreun rău. Nu e bine pentru tine să stai tăcută în bancă toată ziua...Îți zic din experiență, din păcate: singurătatea chiar te afectează din punct de vedere psihologic.

Legat de "pățania" cu Învierea, nu a fost bine nici cum au procedat ai tăi, nici comportamentul prietenilor. Evident, nu mi se pare corect că s-au răzgândit pe ultima sută de metri, doar ți-au spus că te vor lăsa să mergi!

Totuși, atitudinea prietenilor nu mi-a plăcut deloc. Pe față îți zic că "nu sunt supărați", dar după nu postează pozele cu tine, de parcă nu ați mers împreună? După mai multe tangențe cu oameni falși, îți pot spune pe față că ei nu îți sunt prieteni. Eventual amici, cunoștințe, mai mult de atât nu. Dacă te apreciau cu adevărat, ar fi înțeles situația și nu te-ar fi tratat în halul ăla (presupunând că le-ai spus despre părinții tăi dificili de dinainte).

În ceea ce îi privește pe ai tăi, ai putea să le explici că, deși înțelegi că fac totul din dorința de a te proteja, simți că uneori exagerează. Spune-le despre cum ai ajuns să fii exclusă/văzută ca o persoană de neîncredere din pricina răzgândirilor bruște!
Din câte ne dai de înțeles, ei nu au încredere în tine, deci încearcă să le demonstrezi contrariul. Arată-le că s-au înșelat și că se pot baza pe tine! Chiar tu ne-ai spus că adesea ești timidă și că accepți ușor ce spun alții. Impune-te, nu îi mai lăsa să te calce în picioare! Odată ce vor remarca aceste schimbări, cred că părinții vor începe să îți dea mai multă libertate.

Și legat de prieteni, discută deschis cu ei. Dacă nu ai făcut-o până acum, explică-le situația cu părinții și spune-le cum atitudinea lor te-a rănit. Știu că este dificil, dar încearcă să fii fermă în ceea ce spui. Dacă ești reticentă sau vulnerabilă, probabil vor face tot posibilul să devieze subiectul (sau mai rău, să întoarcă totul împotriva ta).

Sper că "romanul" meu te-a ajutat într-o oarecare măsură! Toate cele bune și mult succes!

Intr-o situatie aproape asemanatoare e si o prietena de-a mea. Parintii ei nu o lasa sa se inatlneasca cu nimeni, nu are voie sa se machieze, etc. Acum nu stiu daca ai putea face ceva in legatura cu asta. Ar trebui sa vorbesti cu ai tai si sa le spui ca nu mai esti un copil mic si ca vrei si tu sa pari mai matura un pic( nici ca fetelea alea de vin la scoala cu tricouri pana la buric, desucheate cu vapeuri si calare pe baieti). Asa mi se mai intampla si mie cateodata. Nu ma lasa in general sa am tiktok, insta si aplicatii de genul. Deocamdata nu imi place de niciun baiat(plus ca baietii de la scoala mea sunt si urati si prosti) plus ca am de dat si examenul si nu vrea sa ma las influentata. Dar incerc sa ma imprietenesc cu persoane care sunt potrivite mie. Sa avem multe lucruri in comun. Din pacate persoane de genul intalnesti cu greu. Acum nu stiu, dar si "prietenii" astia ai tai nu au procedat bine. Eu zic sa stai departe de persoane de genul care te iau peste picior. Daca au facut asta, nu sunt prieteni adevarati.
Incearca sa te mai iei si de astia care isi bat joc de tine, pentru ca au vazut ca pot profita o persoana ca tine si nu e bine.
A da si in legatura cu faptul ca ai tai zic ca iesi pe afara cu persoane dubioase. Trebuie sa ei sa inteleaga ca nu toata lumea e la fel. Sunt si persoane care sunt ok si care iti pot fi prieteni, dar si persoane mai nasoale care merita sa stai departe de ele.
Sper ca te-am ajutat. Ai grija de tine si mult noroc!