sunt cu un baiat de 2 sapatamai dar suntem prieteni de 6 luni in care ne-am inteles intotdeauna foarte bine.insa nu stiu exact ce simt pentru el.nu pot spune ca il iubesc dar nu cred ca as putea fara el sau cel putin ar fi foarte greu. ce sa fac?

Buună! Ai o întrebare șocant de asemănătoare cu situația prin care am trecut au acum aproximativ 2 ani! Sincronicitatea asta...
Ideea este că și eu, la fel ca tine, am avut un amic, cu care, la fel, am fost best friends timp de tot 6 luni, după care am fost împreună. Și da, și mie mi s-a întâmplat ca să nu fiu sigură de sentimentele mele față de el, să mă îndoiesc, să am tendința de a da înapoi și etc... Poate știi și tu! Așa suntem noi, câteodată!
Totuși, ceea ce este interesant, e că în 15, adică mâine, facem 2 ani de când suntem împreună, iar în 26 aprilie, 1 an de logodnă.
Ți s-ar putea părea ciudat, dar așa e!
Privind înapoi și în genere, în jurul meu, și raportându-mă, evident la experiența mea de viață, pot spune, că de obicei aceste frici (mai mult sau mai puțin bruște) provin în principiu din lipsa de a ne iubi pe noi cu adevărat. În contextul în care ne-am raporta altfel la noi, alții, lume și viață, în genere, nu ne-ar mai fi greu să ne citim sufletul nostru și al celui de lângă noi. Nu ne-am mai pune întrebarea dacă merită? E the one? E ok ce fac? Să o terminăm? Dar nu vreau să rămân singură și să pierd o relație foarte faină de amiciție!
Nu, dacă am schimba perspectiva, lucrurile nu ar sta așa.
De aceea îți zic următoarele (părere personală): iubirea există în tot și toate, la fel și frica. Aceste sentimente sunt opuse și se împletesc, sunt legate. De tine depinde pe care îl alegi ca fiind dominant în viața și relația ta.
Tu singură decizi dacă el merită să îi acorzi mai mult timp pentru a vedea dacă CHIAR îl iubești, tu singură decizi dacă MERITĂ să te aibă, tu singură decizi și stabilești aceste aspecte.
Ceea ce inevitabil conduce la ideea că tu ești singura al cărui răspuns trebuie să îl iei în considerare.
Îți urez o seară plăcută și numai bine! Cius!