| Ghshsg a întrebat:

Bună, sunt fată. De ceva timp mă confrunt cu o problemă, care pentru mine este destul de stresantă. Am devenit foarte emotivă și foarte sensibilă. Când ajung să ies din casă, mi se începe stresul și oriunde nu aș pleca sunt panicată. Chiar în cele mai banale locuri, ca de exemplu la salonul de frumusețe mă simt stresată cât îmi aștept rândul și chiar când vine rândul meu și când trebuie să stau liniștită (să îmi penseze sprâncenele sau ceva de genul) îmi tremură parcă capul de la emoții și de la starea care încerc eu să mi-o pun, adică de a sta liniștită. Și asta se întâmplă de fiecare dată, când trebuie să vorbesc cu un străin, chiar și când trebuie să intru la un medic, mereu simt în suflet o agitație. Va rog dați-mi un sfat, cum pot scăpa de asta. Poate este cineva să mă asculte și să mă ajute? Țin să menționez că niciodată nu am avut probleme cu asta, mereu am fost o persoană încrezută, dar acum totul s-a schimbat. Îmi este foarte rușine de oamenii care mă văd atât de panicată.

5 răspunsuri:
| mentholinks a răspuns:

Trebuie sa reflectezi si sa cauti motivele psihice pentru care simti aceasta neliniste.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Spune cuiva ce ne-ai spus și nouă, ori părinților ori psihologului școlii.

| christall a răspuns:

Mie mi-a recomandat doctorul sedatif PC o jum de pastilă când sunt într-o stare de agitație. Încearcă, nu strica sunt naturiste.

| TudorDD a răspuns:

Bună. Sunt băiat. 20 de ani. Am trecut prin așa ceva și nici nu înțeleg de unde a apărut. Și nici cum a dispărut happy Cândva eram plin de încredere apoi boom, lumea s-a schimbat. Cred că in jurul vârstei de 17-18 ani a fost treaba asta. Apoi a trecut de la sine, prin muncă, luând contact cu numeroși oameni și fiind supus la multe conversații. Mă bucur că am fost așa. Acum am o fire mai sensibilă datorită ei care îmi conferă o anumită... Bunătate. Îi ajut pe oameni, sunt deschis față de ei, mă gândesc la ei, nevoile lor, cum să nu îi rănesc. O fi ceva psihologic? Poate. N-am găsit putere și exemplu în părinții mei, nici sprijin. Cert e că a trecut de la sine. Nu e ceva în neregulă cu tine. Poate suntem așa la un moment dat pentru că nu ne acceptăm și partea asta sensibilă și ea ...refulează. Mai presus de orice, înțelege că noi toți oamenii suntem egali. Nimeni nu e perfect, nici unul dintre ei. Nici tu, așa cum o știi. Accepta-te așa cum ești. Iubește-te. Mult succes!

| Amethyst01 a răspuns:

Mergi la psiholog, sedintele de terapie te vor ajuta cu anxietatea.