Sunt într-o situație cam... proastă. Voi formula ca o mică povestire :
Mi-a plăcut de 2 băieți înainte, și după o anumită perioadă eu eram îndrăzneață și încăpățânată și făceam "primul pas " - dar ei după asta se schimbau complet, mă numeau urât ...etc. Mai pe scurt - mi-am pierdut încrederea în mine. Nu mai pot fi la fel de îndrăzneață,în nici o altă situație, am devenit o altă persoană, mai retrasă...
Și totuși : De câteva săptămâni a început să-mi scrie un băiat, din vecinătate,dar cu care nu m-am văzut niciodată în real.
După insistențele sale, - am vorbit puțin și pe skype. Mă făcea să mă simt mai încrezută în mine făcându-mi "complimente " ( cu atât mai mult că cunoșteam că vorbea serios, nu spunea doar din politețe. în fine ). Și îmi scria în fiecare zi, vorbeam.și astfel mă obișnuisem cu el. Nu mai aveam nevoie de nici un alt prieten. Îmi scria el - și eram în al nouălea cer.
După ceva timp mi-am dat seama că chiar îl simpatizam. Mă simțeam bine, sufletește, când vorbeam cu el.
Dar iată că "purtarea" (mai bine zis mesajele mele ) m-au dat de gol. De fapt : Uneori îmi scria foarte târziu,iar eu aveam o reacție gen " Uraa,în sfârșit ești on " etc.
Și de multe ori,fără să vreau, dădeam " semne " că ceva e în neînregulă cu mine. La început simțeam că și el are aceeași simpatie pentru mine. Poate datorită acelor mesaje de noapte buna, in care imi spune sa am grijă de mine,și îmi urează succes...
În fine. O dată,ca o proastă,l-am întrebat : Ce părere ai despre mine?
La care el : " Mie doar mi se pare, sau tu mă placi? "
Și evident, am negat, argumentând că nu pot plăcea o persoană cunoscând-o doar pe internet.
Adevărul e că mă simt prost că am trimis toate acele mesaje în care oricine și-ar fi dat seama de aceste "sentimente " naive ale mele. Și sincer nici nu știu de ce simt această simpatie pentru el.
Dar altă dată, i-am dat de înțeles că aș vrea să-l văd în realitate, cu atât mai mult că nu suntem departe unul de celălalt ..etc. Dar s-a cunoscut din mesajele lui că el nici nu prea are chef să mă vadă.
1. Dacă aș avea vreo ocazie : Să-i spun tot ce am pe suflet? 2. Dacă da, cum pot să-mi recapăt încrederea în mine însămi? Pentru că nu vreau să am iar un eșec ca în ultimele 2 întâmplări, mi-e frică de consecințe... ajutor.
3. Dacă credeți că totuși sunt cam naivă..atunci ajutați-mă să scap de acest "sentiment " ( nu găsesc cuvântul potrivit ). M-am obișnuit să-mi omor timpul cu el, dar aș vrea să nu mai fie așa.
Și iertați-mă că mi-am plâns de milă aici pe TPU, dar sincer...nu știu ce să fac,am nevoie de sfaturile voastre, de încurajările celor din jur. Dau și funda, celui care mă va motiva mai puternic.
Nu stiu daca sunt eu in masura sa-ti spun asta, dar totusi iti voi prezenta lucrurile doar din perspectiva mea.
De alungul timpului cu cat esti dezamagit, cu atat mai multa experienta capeti, asta ar trebui sa te faca puternica, nu sa te demotiveze. Daca un lucru nu a mers nu inseamna ca experienta se va tot repeta constant.
Acum revenind la el, eu consider ca nu prea merita. nu vreau sa te dezamagesc sau sa-ti schimb opinia personala, daca tie iti place cu adevarat poti vorbi in continuare cu el si sa-i dezvalui adevaratele sentimente, dar, asta ar putea fi si o emotie nascuta din faptul ca ai fost ranita de 2 ori, si ai regasit un mod de a te vindeca prin intermediul internetului si implicit prin el.
Iti spun asta si dintr-o oarecare experienta...si mie imi trezea o emotie un baiat ce il cunoscusem pe internet, asta fiind pe un site pe care iti faceai cont, singurul unde ii scriam, dupa un timp nu a mai intrat, si nu i-am simtit lipsa decat temporar, fiindca lucrurile facute prin intermediul internetului se pierd rapid, dar in cele din viata reala e un cu totul alt sentiment.
Pe internet te poti ascunde, cand esti fericit, ori trist, ori daca te-a ranit il blochezi, iti stergi contul, nu mai intri.
Pe site-ul numit "realitate" nu poti face asa ceva, traiesti direct, simti direct, suferi direct.
Ranile provocate de oameni provocate in viata reala dor mult mai mult decat 1% cat ai putea trai pe internet.
Sfatul meu e sa privesti catre viitorul ndepartat din fata ce iti va aduce surprize placute, si persoana ideala pentru tine.
Lucrurile nu se sfarsesc decat daca tu vrei asta, prinde incredere si straluceste ca cea mai luminoasa stea de pe cer :3
Cred ca ai inteles deja ce cred eu, repet, doar o opinie, cum vor sta lucrurile depinde doar si doar de tine, nu-i lasa pe ceilalti sa-ti schimbe deciziile, asculta-le sfaturile, gandeste-te la ele, din mai multe perspective, dar nu uita ca decizia finala e in mainile tale.
Numai bine iti doresc, si nu uita, cum spunea si Adda, tu esti puternica, despteapta, si frumoasa. Nimeni nu poate schimba asta! :*
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
1) Nu spune niciodată sentimentele tale cuiva pe care nu îl cunoşti cu adevărat, rişti să te dezamăgească.
2) Poţi să îţi recapeţi încrederea fără ajutorul cuiva. Trebuie doar să crezi în tine.
3) Nu te putem ajuta noi, trebuie să ai voinţă şi ambiţie. Lasă relaţiile pentru că ai destul timp.
Răspunde
Daca nu vrea sa te vada, fie ca nu este interesat in tine, fie ca este un ciudat. Un baiat caruia ii place o fata nu se ascunde in spatele unui monitor. Parerea mea este sa nu te mai gandesti la el si sa cauti pe cineva cu care sa ai o relatie in realitate.
Nu iti face cunoscute sentimentele, daca vrei sa transmiti ceva spui sub o forma mascata, ambigua. Nu le spune baietilor ce simti pentru ei, daca va intalniti in realitate le dai acele semne care arata ca fata are un interes, dar ii lasi pe ei sa te vaneze 
Nu ai de ce sa nu ai incredere in tine, este clar ca baietii te plac, deja ne-ai povestit despre trei dintre ei. Problema ta este ca te grabesti si ii ataci tu pe ei in loc sa fii tu cea curtata. Nu te mai grabi, asta e tot!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
