Mă numesc Robert și am aproape 16 ani. Încă de la 6 ani am o pasiune pentru fotbal, dar n-am avut posibilitatea financiară să merg atunci. La 11 ani varul meu, care practica de la 8 ani mi-a propus să merg alături de el. Ambii eram portari. Când am ajuns acolo, colegii radeau de mine că sunt țăran și că dau banii degeaba. O dată, mi-am luat maioul pe dos și antrenorul m-a făcut de râs la toata lumea de pe terenurile vecine. După ce îl salutam, antrenorul ne lăsa mingile să facem șuturi. Varul meu si celălalt portar se încălzeau si eu rămâneam fără nicio priză. La șuturi eram primul in poarta să ies repede, nefiind încălzit. După 2 ani de ignorare și îndurare de meciuri în care nu jucam, batjocură, m-am lăsat. La scurt timp, a decedat tatăl meu, m-am închis și mai mult în mine. După ceva timp mi-a revenit gândul de a mă apuca, de data aceasta pe postul de fundaș dreapta, mă joc 4 ore zilnic, un prieten imi spune că-s fundaș bun, dar nu-l cred. Mi-a decedat și bunicul de curând din partea tatei. Am fobie de terenuri și de colegi, dacă m-as reapuca vreau să nu mă mai batjocureasca ca-mi urmez visul de a deveni ca Bellerin. Eu cred că a trecut viața peste mine și nu mai am sanse, deși încă sper. Sunt un băiat sensibil și emotiv, adică ceva rar si neobișnuit in generația aceasta. Multumesc mult și sper că mă puteți ajuta să scap de tristețe, mentionez că eu ies doar la fotbal. Va pup pe toti care ați citit tot!

Din ce am citit eu la tine, cred că ești o persoană foarte de treabă, iar de aceea nu trebuie să te simți trist din cauza unor oameni frustrați care nu au altceva mai bun de făcut decât să îți perturbe ție visele. Este adevărat că atunci când oamenii se pun în fața viselor tale, chiar și dacă ambiția e mare, nu are cum să nu te afecteze vorbele lor. Mai ales dacă ești și genul de persoană emotivă și care pune la suflet. Dar un lucru trebuie să îl ți minte și anume: nu lăsa pe nimeni să se pună în calea viselor tale! Oamenii vin și pleacă, dar visele rămân. Și dacă vei renunța la visul tău sau vei alege să te izolezi de el, să numai lupți, gândește-te câte regrete vei avea apoi știind că ai avut șansă să îți îndeplinești visul, dar nu ai făcut-o din cauza fricii de a nu fi batjocorit.
Poate, ți se pare acum prea fantezist visul tău, dar este visul tău și de aceea luptă pentru el! Totul este posibil atunci când îți dorești cu adevărat ceva anume. De cele mai multe ori, oamenii care sunt necăjiți sau ignorați de alții, au o comoară înăuntrul lor, un talent frumos. Doar că, din cauza răutăților din jurul lor, acei oameni renunță la visele lor. Renunță să mai creadă că vor reuși. Vezi, unde se poate ajunge? Sunt sigură că știi să joci foarte bine și nu doar eu îți spun asta, care până la urmă sunt o străină, deci părerea mea nu trebuie să conteze pentru nimeni. Dar tu ai spus că ai un prieten care ți-a spus că joci bine sau ceva de genul, cred. Nu înțeleg termenii folosiți în fotbal, dar în fine...
Atâta timp cât ai 2 picioare, atâta timp cât respiri, te trezești în fiecare dimineață sănătos și cu o grămadă de speranțe vii, sunt mari șanse să ajungi ca cine vrei tu să fii! Privește-te în oglindă, uită-te la tine cum joci fotabl, sigur ai un talent mare! De ce să îl lași neobservat pentru niște persoane cu care pur și simplu nu merită să te gândești la ele? Voința este totul. Dacă tu îți dorești cu adevărat, nu trebuie să conteze dacă oamenii te vor descuraja. Nu trebuie să te gândești că mergi în sens invers cu ceilalți, tu îți urmezi visul și asta este tot ceea ce contează.
Oameni răi cu siguranță că vei mai găsi, dar trebuie să știi că acest lucru este total normal și că face parte din dezvoltarea noastră ca oameni. De exemplu, pe mine, chiar dacă m-au făcut să numai am încredere în nimeni și să mă cataloghez tot timpul negativ, batjocura m-a învățat să apreciez mai mult oamenii, am descoperit că fiecare om are o poveste pe care o duce în sufletul lui și că uneori, ea devine greu de dus atunci când prea multă durere se acumulează în poveste. Am învățat că orice om are nevoie de ajutor, de sprijin și de câteva cuvinte frumoase la nevoie, chiar dacă cei mai mulți răniți vor nega cu desăvârșire acest lucru.
Indiferent de ce vor spune ei despre tine și despre visul tău, tu te cunoști pe tine. Nu lăsa pe nimeni să îți calce visele în picioare, indiferent cine este, cum este. Și eu am o grămadă de vise și la fel ca și tine, nu prea am garanții că voi reușit cândva să fac ceva cu viața mea. Dar am o grămadă de speranțe! Visez cu ochii deschiși la o mulțime de lucruri care, pentru o persoană tristă și retrasă cum sunt eu, înseamnă mai mult decât imposibil.
Dar continui să lupt pentru visele mele. Asta trebuie să faci și tu cu visul tău, da? Crede-mă că efortul tău, dacă va fi mare, nu va trece prin viața neobservat. Nu contează că poate nu ai aceași situație financiară ca a celor care te-au făcut să îți pierzi încrederea în tine. Nu contează de unde ești tu și de unde sunt ei. Tu cu siguranță că ai ceva ce ei nu vor avea niciodată. Sunt sigură că ai un suflet bun, așa că de ce contează banii atunci când ești sărac și negru în interior, când ești cineva fără inimă? Chestia cu "ești rău, hărțuitor, cu haine de firmă și fără pic de bunătate, automat ești șmecher" e doar o prostie pe care societatea o promovează. Cel mai trist lucru este că fix oamenii care merită să fie în centrul atenției, sunt batjocoriți și ignorați. Eu am încercat cândva să mă sinucid din cauza oamenilor din jurul meu, deci cred că pot înțelege într-un fel cum te simți, chiar dacă la tine sper că nu e așa de grav cum e la mine...
Mergi înainte, da? Totul va fi bine, sunt sigură de asta!
Să fii sensibil și emotiv este un lucru într-adevăr rar în generația asta, dar în niciun caz nu este neobișnuit! Este ceva foarte frumos și chiar special dacă îmi dai voie să o spun! Ar trebuit să fii mândru că nu ești ca alții. Fii mândru că ești tu și comportă-te mereu așa cum tu vrei să o faci, indifrent de părerea altora despre tine. Oamenii întotdeuna se vor găsi să comenteze, dar dacă tu vei fi împăcat cu tine ca persoană, atunci părerea lor despre tine nu te va mai afecta deloc.
Consider că un om, are doar o viață și că mai bine decât să o gândească toată rațional și să fie dur, ca un roboțel care nu simte aproape nimic, mai bine gândește cu inima pentru că până la urmă suntem oameni și trebuie să fim umani! În ziua de astăzi până și animalele au ajuns să aibă sufletul mai mare decât majoritatea oamenilor! Bunătatea e atât de greu de găsit și oameni care gândesc cu inima, aș putea spune că sunt pe cale de dispariție.
Chiar dacă e mai dureros să gândești cu inima, e și frumos și profund în același timp...