Bună TPU, nu știu de ce dar aici ma simt liber... Am 18 ani, mama este moarta iar cu tatăl nu ma prea înțeleg as dori sa plec undeva și sa muncesc dar nu știu și nici nu am nici o siguranță, tatăl vrea sa ma dea afara din casa, am o poveste lunga, sunt un băiat sufletist și destul de deschis la minte din punctul meu de vedere, însă as dori sa ma ajutați cu un sfat cu o părere cu orice, sunt în pragul disperării și regret și ca m-am născut...
Ordonare:
După relevanţă
Imi pare rau de pierderea mamei tale, dar nu vad nimic "disperabil" la tine, fiindca ai 18 ani, esti major si o viata inainte sa faci tot ce vrei si mai ales cum vrei.
Cauta-ti un prieten si roaga-l sa te primeasca la el cateva luni, pana te pui pe picioare.
Intre timp, ia-ti servici sau munca la camp ori in constructii, ca sa castigi ceva si sa te poti intretine.
Apropo, bunici sau rude mai sufletiste nu ai? Cineva care ti-ar deschide usa si te-ar gazduii pentru cateva luni...
RăspundeTrăiesc o viata foarte aiurea și de ar fi asa de simplu as face-o... Nu mai am pe nimeni și nici prieteni care sa ma tina nu știu fiindcă nu pot merge asa pe capul unui om.
Răspunde
Ai doar 18 ani si mi-e imposibil sa cred ca nu ai tu un prieten bun, sau un coleg cu care sa te intelegi mai bien sis sa va ajutati reciproc.
macar o ruda de-a parintilor, cu care poti comunica ai usor
Din pacate siguranta nu o sa ai deplin niciodata. Esti intr-un moment dificil dar o sa vina si altele mai bune. La 18 ani esti foarte tanar dar toti urmam traiectoria asta: ne mutam, ne angajam, ne traim viata. E greu, e nesigur dar e si cea mai frumoasa perioada.
Fa-ti curaj si paraseste-l pe tatal tau, cauta-ti singur un drum in viata, sunt convins ca vei primi mult mai mult de la viata decat cei care au ambii parinti, si stau cu ei pana la la 30 de ani, iti va fi greu, desigur, dar si rasplata pe masura.
Da dar asta am zis ca nu știu ce sa fac am cautat loc cu munca cu tot cu cazare dar nu știu dacă merg la sigur...
Te inteleg perfect, si eu am fix aceeasi situatie ca a ta doar ca sunt un pic mai mare, angajeaza-te muta-te singur si o sa inceapa sa fie mai bine.
Ai doua opțiuni. Ori mergi la facultate și stai la internat și găsești job(recomand) ori te duci la munca și ușor, ușor, îți faci singur un rost în viata. Poți închiria un apartament și poți sa îți iei un coleg de camera dacă îți e greu cu cheltuielile. Bafta! Capul sus!
Nu spune niciodata ca regreti ca te-ai nascut, pentru ca ai fost facut din iubire.Nu trebuie sa disperi, desi ma gandesc cat de greu este.De ce vrea tatal tau sa te dea afara din casa? Te-ai gandit sa vorbesti cu un psiholog, pentru a avea pe cineva serios care sa te asculte si care sa iti dea un sfat? Sa sti ca nu e o rusine.Gandeste-te ca mama ta, de-acolo sus de unde te vede acum, vrea ca tu sa fii fericit si sa iti gasesti linistea.Asa ca aduna-te si incearca sa iti gasesti pe cineva cu care poti sa discuti liber (un prieten/o prietena sau alte rude). Daca ai nevoie de vreun sfat in plus si daca te simti liber, poti sa imi dai mesaj in privat aici.Banuiesc ca cel mai important lucru pentru tine acum este sa ai un sprijin emotional.
Cand simti ca nu mai poti, spune-ti in mintea ta ca pai poti putin.Si gandeste-te ca lucrurile prin care ai trecut si inca treci te fac din ce in ce mai puternic (poate nu acum, dar in timp vei vedea ca te vei maturiza si vei deveni mai puternic din punct de vedere emotional). Poate ca ar ajuta si sa iti cauti un loc de munca pentru a nu simtii ca depinzi de tatal tau.In plus, incearca sa iti gasesti activitati care te atrag pentru a-ti ocupa timpul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
