Persoanele care au trecut prin adolescență, cum ați supraviețuit cu niste părinți scricți/autoritari?
Ce ponturi dați tinerilor din ziua de azi?
Aveți ocazia sa va spuneți povestea.
Bună!
După cum spune și Romeo78, depinde ce înțelegi prin părinți autoritari. În majoritatea cazurilor îi considerăm prea stricți arunci când nu ne permit să facem ce vrem (chestii relativ banale). Da, este frustrant, însă trebuie să înțelegem că reacțiile lor (exagerate) apar din dorința de a ne proteja.
Desigur, de multe ori această dorință a lor nu ne protejează, ci chiar ne împinge (pentru că adolescenții sunt rebeli) să facem exact opusul a ceea ce ne-au recomandat.
Înainte de a face asta ar trebui totuși să lăsăm răzvrătirea și să ne întrebăm de ce fac asta, care e scopul stricteții lor? Nu cumva încearcă să ne ajute? De ce anume încearcă să ne ferească?
Poate răspunsurile vor fi superficiale, pentru că sunt extrem de subiective, iar experiența de viață ne lipsește (vorbește fostul adolescent din mine). Dar sunt răspunsuri și sunt mai bune decât nimic, decât "părinții mei sunt răi".
Povestea mea: Și tatăl meu era cândva, când eram eu adolescentă, cam autoritar. Păstrează și acum niște urme însă, cu trecerea anilor, demonstrându-i că pot să am grijă de mine și că îmi asum greșelile pe care le fac, inevitabile de altfel, a învățat să aibă încredere. A învățat să accepte că nu mă poate proteja de tot și că este normal să sufăr, așa cum a făcut-o și el.
Neînțelegeri vor fi mereu între părinți și copii, multe izvorând din dragoste.
Astfel că, dacă ai pus acele întrebări pentru că te afli în situația în care crezi că părinții tăi sunt prea stricți, îți recomand: să discuți mai mult cu ei, cu calm și răbdare, argumentând bine ceea ce spui; să le permiți să te cunoască (sunt mulți adolescenți ce nu spun ce simt, ce fac, astfel că automat apare neîncrederea); dacă vrei să fii matur, nu adopta altitudinea "nu mi-ai luat jucăria aia, ești rău și te urăsc"; arată-le că ești responsabil, îndeplinind sarcinile pe care le ai; ajută-i mai mult; încearcă să vezi și care sunt problemele lor (și ei au, se consumă și se întreabă cum să se comporte cu tine).
Succes!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Depinde ce înțelegi prin părinți stricți și autoritari. Adică, dacă un părinte zice să fi acasă la ora 22:00, nu înseamnă că este autoritar, ci încearcă să te protejeze de persoane certate cu legea de obicei, care ies după ora 22:00 pe străzi, baruri, discoteci. Dacă limitează accesul la internet și cere să înveți, de fapt îți vrea binele.
A, că unii sunt prea absurzi, acest lucru se întâmplă și pentru că ei au avut parte de o astfel de strictețe și consideră normal să procedeze ca părinții lor.
De fapt, este vorba de conflictul dintre generații, indiferent de perioadă!
NICIODATĂ nu va fi pace între părinți și copii, până când copilul va fi la rândul său părinte și va înțelege atunci ce vroiau de fapt părinții de la el!
Răspunde
Ehe, ai mei nu erau de acord sub nicio forma sa am prieten. 
Ma inchideau in casa efectiv, tot timpul tipau la mine si mai mereu plangeam si ajunsesem sa ma inchid in mine si sa imi pierd prietenii pentru ca refuzam sa mai socializez, desi eu eram o fire prietenoasa. Cred totusi ca ne vor doar binele, se comporta asa pentru ca e firesc pentru un parinte care isi vrea copilul bine. Vei vedea ca poate si tu cand vei fi parinte te vei comporta intr-un anume fel daca vei avea un adolescent rebel in casa. Eu am trecut cu greu peste, insa acum imi e dor de vremurile alea! Pentru ca iti doreai cu ardoare sa faci ceva si cand obtineai, profitai din tot sufletul. Acum cand ai totul pe tava nu mai are acelasi farmec. Nu mai vezi frumusetea lucrurilor. E altfel cand reusesti sa obtii acceptul lor in ceva aparent "interzis"(de exemplu, sa iesi in club... te bucuri din suflet cand se intampla sa te lase), in schimb acum, cand ma pot duce oricand vreau, nu imi mai doresc sa fac asta... Cam asa se intampla!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
