Bună TPU! Stăteam și mă gândeam și am ajuns la concluzia că aș vrea să văd lucrurile diferit față de cum le văd acum, este ceva ce aș putea face? E cam greu să vezi lucrurile dintr-un alt punct de vedere. E ciudată adolescența și interesantă aș zice eu. Eu de obicei văd lucrurile într-o nuanță cenușie, da sunt pesimist, introvertit și tot ce se mai poate. Îmi consider viața plictisitoare și principala cauză aș fi eu care nu fac ceva pentru a o face interesantă. Fiind pesimist nu prea atragi multe lucruri sau alți oameni lângă tine, dar în loc de pesimist m-aș considera realist. Deci să vă explic cum mă simt eu, în cea mai mare perioadă a timpului mă simt de parcă aș fi în anestezie, total nepăsător, cu toate că aș vrea să schimb asta la mine, îmi dau seama că nu este atât de ușor. Să revenim, deci eu sunt cam amorțit în general, se mai întâmplă câteodată ca motorașul meu să se joace cu mine, cred că se gândește că merită și tristul ăsta ceva bun. Ce face el? Atunci când dorm am anumite vise în care privesc lucrurile foarte diferit, nu sunt limitat de propria gândire sau de propriile emoții, nu prea pot să explic cum se simte, mă simt de parcă aș fi cu adevărat viu. Când am astfel de visuri mă gândesc pur și simplu că eu sunt singura persoană care mă ține pe loc, mă limitează astfel încât să nu pot reuși aproape nimic. Bine că dacă stau să mă gândesc la asta din punct de vedere psihologic, în traducere ar fi subconștientul care lucrează, îmi trimite mesaje, păcat că nu prea le am cu tradusul. Asta nu o zic eu, e o chestie psihologică. Și revenind la vise, câteodată mi se mai întâmplă să visez ceva așa de real încât să zic că chiar mi s-a întâmplat ( la toți ni se întâmplă, deci tot visul este de o complexitate absurdă, nici dacă aș fi treaz nu aș putea să-mi imaginez asta. Este oceanul nostru interior, așa îmi place să-l descriu, puțin sugerat din cărți, dar nu e problemă, la fiecare val parcă viața ne face cu ochiul. Ce părere aveți? Cred că trebuie să mă duc neapărat la psihiatru, mai am și bacul și mie nu-mi stă gândul deloc la carte, pe mine mă apucă visarea, bine că sunt și la uman, cred că e normal. Ps : Scuze pentru eventualele greșeli de exprimare sau altele, am scris fără să mă opresc, pot să zic că au curs cuvintele. Ps 2 : Am 18 ani după cum v-ați dat seama
Ordonare:
După relevanţă
Cred ca este timpul prea scurt ca sa te lasi in prosteala si lenea in care aluneci si ar trebui sa pui mana serios pe carte, ca nu mai ai timp de pierdut, daca vrei sa faci ceva in viata, ca fara BAC-ul ala, NU ai nici o sansa.
vad ca est constient de faptul ca nu faci nimic si nu ai chef sa faci, dar cred ca ai nevoie de un bocanc in fund, ca sa realizezi ca trebuei sa te terzesti si sa faci ceva, de urgenta.
Noi ca parinti va dam viata, va hranim, imbracam si va ajutam, dar nu putem invata in locul vostru si nu putem trai si muncii pentru voi pana la 100 de ani.
Ce vei ajunge imediat cum termini liceul, daca nu iei BAC-ul? te-ai intrebat asta?
Răspunde
Aveți foarte mare dreptate. În legătură cu ce fac dacă nu iau bacul nici nu mă gândesc, mi-e frică de asta, refuz să-mi imaginez. Am presupus 2 situații pentru mine:
1. Pun mâna în fiecare zi și învăț câte ceva, la început o să fie greu, dar pe parcurs toate vor merge lin, va curge precum un râu, va deveni o normalitate. Asta este singura șansă pe care o am, să-mi las toate probleme deoparte pentru moment și să mă concentrez pe cele iminente. Dacă stau să mă gândesc aceste probleme le am de mult timp, am încercat mereu să le rezolv și nu am reușit, în câteva luni nu le pot rezolva, așă că ar trebui să mă apuc de carte, după am eu grijă de ele.
2. Stau ca până acum, nu ies din confortul zilnic, iau notă mică în bac, nu-l iau și-mi ruinez viața. Mă afund în tristețe și deznădejde, încep să nu mai gândesc logic, devin impulsiv și cine știe ce se întâmplă mai departe. Bineînțeles că mă pot ridica din situația asta, dar foarte greu, odată ce ești la pământ, cu greu te mai ridici în picioare. Nu spune nimeni că-ți trebuie bacul ca să reușești în viață, dar asta nu înseamnă că este nefolositor. Nu știu ce e mai rău, faptul că sunt conștient de lucrurile astea și nu fac nimic sau că încerc să schimb câte ceva și nu cunosc atât de bine rădăcina problemei. E greu să fii adolescent, e greu să fii tânăr pentru că tinerețea îți dă amintiri de neuitat, cât și greșeli din care înveți sau nu, te ridici sau te afunzi. Cred că dacă n-am mai avea aceste stări sufletești care se bat în noi, viața n-ar mai fi așa de interesantă. Singurul lucru la care mă pot gândi acum și pe care-l pot respecta este faptul că nu vreau să am regrete, ăsta e lucrul meu cel mai sfânt după care cred eu că ar trebui să mă ghidez. În viață dacă n-am avea regrete, am fi mult mai fericiți.
Răspunde
Hai, ca poti!
Iesi din starea de lene si incertitudine in care te scufunzi si fa ceva bun pentru tine!
Schimbarea trebuie sa vina de la tine din interiorul tau ca sa poți face fata mai ușor încearcă să lucrezi mai mult la disciplină voință și autocontrol lucrurile astea le găsești foarte ușor pe internet in video.uri motivaționale și citate......aici îți las un mic ex. simplul fapt că dimineața îți faci patul te trezești la o oră fixă impusă și nu ai momente de impulsivitate sau de frustrare atunci când cineva te provoacă acela este primul pas spre ceea ce îți dorești să atragi cu adevărat pozitiv în viața ta. Spor!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
