vreau sa va spun povestea mea, mama mea imi distruge viata la propriu, si simt cu nu mai suport
nici nu stiu de unde au pornit toate
cred ca dintotdeauna au existat aceste conflicte intre noi dar totul s-a dramatizat de cand am prieten si cu care ma inteleg foarte bine, chiar de avem o relatie la distanta, pur si simplu nu stiu ce e in capul mamei mele, nici nu stiu de unde sa incep ca sa o descriu, anul trecut in august, cand m-am vazut cu prietenul meu, timp de 3 saptamana intr-un an de zile mereu eram plecata de acasa, si noaptea veneam pe la 3, 4 si mama mea ma facea in toate felurile, ca sunt o curva, ca umblu noaptea pe drumuri, etc, am dus o viata de calvar, atunci, pe de o parte eram fericita ca eram cu prietenul meu cand veneam acasa stiam ce ma asteapta.am mers intr-o seara acasa la prietenul meu ca sa-i cunosc familia, si mama n-a stiu ca merg a aflat in ultimele minute inainate de a pleca noi de aksa de la mine, si i-am zis ca nu stam mult, si intr-adevar am stat vreo 30 min dupa am plecat in oras, si ea, mama cand m-am intors aksa la 3 noaptea ma astepta in hol, pe un fotoliu.si ce fata avea, a inceput sa ma faca in toate felurile, ca m-am dus la familia lui si am stat pana la ora asta, ca i-am parat casa, si a inceput sa urle, sa-si de-a cu pumnii in cap si sa faca niste figuri ca si cum ar vrea sa innebuneasca, s-au trezit si fratii mei care sunt mai mari si se mirau ca face atata chin pentru un simplu lucru ca am mers acasa la el, nici nu stiti ce am simtit eu atunci, in fine, august a trecut, relatia mea cu mama, dintotdeauna eu ma consideram o norocoasa ca pot vb cu mama mea orice, fata de alte prietene de alea mele, dar chestia e ca atunci cand ma cert cu ea imi intoarce tot ce i-am zis eu la durere si ma inteapa cu tot ce i-am spus eu, apoi eu trec peste aceste amanunte, si merg mai departe imaginandu-mi ca ma inteleg cu mama, si tot asa, lucrurile au inceput sa se inrautateasca anul acesta, cand prietenul meu a vrut sa dau de permis, si sa-si faca o placere de-a lui ca sa-mi plateasca el, nu ca eu n-as fi avut, dar asa a vrut el, mama n-a prea comentat nimic, cand m-am inscris la scoala am mers cu ea, cand am venit aksa i-au venit crizele, ca ce de ce sa-mi plateasca el mie scoala, ca ce o umileste pe ea, ca el un... o umileste si cate si mai cate, si aproate m-a facut sa ma cert cu el din cauza ei, in fine, dupa n-a mai comentat, dar de atunci parca e cu capul, zilnic imi face astfel de scene, imi zice ca m-am dat dupa el, adica dupa prietenul meu, ca de ea nu ma intereseaza, ca ei nu-i spun nimic, dar m-am lecuit, nu vrea sa-i mai spun nimic, pentru ca ea imi intoarce totul inapoi, si cate si mai cate, se apuca de bocit din senin, ca vai nu-mi pasa, ca imi bat joc de ea, ea m-a indepartat singura de ea, nu-si da seama, dar imi distruge viata, m-a amenintat ca se sinucide, ca ea nu mai are nici un rost pe lumea asta, ca ea nu inseamna nimic pentru nimeni, ea nu-si da seama cat rau si-a facut singura, cat m-a indepartat de ea, ea nu m-a intrebat odata ti-e dor de prietenul tau, lasa ca o sa treaca timpul si o sa va vedeti, da de unde, ea ne face pe amandoi in toate felurile, si inca o chestie, eu sunt de 3 ani cu baiatul asta si nu m-am culcat niciodata cu el ca sa ma faca curva el spune numai lucruri bune despre maica-mea, dar ea, in ultima vreme i-am mai povestit si lui cate ceva din ce mi s eintampla dar nu-i pot spune totul ca dupa se simte vinovat ca din cauza lui, desi s-ar fi intamplat aceleasi lucruri cu oricare baiat as fi fost, pentru ea daca m-as fi inchis intr-o manastire ar fi fost cea mai multumita, de multe lucruri trebuie sa ma ascund de ea ca ea nu e de acord, pur si simplu, ea nu stie decat ca necuratia e cel mai mare pacat, ca toti care o fac sunt niste curve etc dar ea care imi face viata un calvar, si din cauza careia tresar ori de cate ori se aude un mic zgomot pentru ca am impresia ca iar se apuca de trantit din cauza mea, ea nu se uita la ce face, crede ca doar ea are nevoie de afectiune, aproape ca n-as condamna-o pentru nimic, e mama, o iubesc, as vrea sa uit totul dar nu mai supor, as vrea sa plec din casa asta, app tatal meu este decedat de cativa ani bun, sunt singura fata si restul baieti, ok, am inteles ca are nevoie de mine, de sprijin, dar de ce nu se comporta cum trebuie? ea nu poate priecepe ca ma mad cu prietenul meu cateva saptamana pe an si nici atun ci nu pot fi linistita, pana acum am tot urlat de n-am mai putut cand ma certam cu ea, dar am invatat sa tac, cand tac zice ca nu-mi pasa si tot asa, ma iau uneori si plec de acasa sa n-o mai vad, sunt fericita cand stiu ca nu-i acasa, dar nu stiu ce sa mai fac, nu stie nimeni prin ce trec acum, doar voi care cititi, nu stiu cui pot povesti si cine sa ma inteleaga, nu stiu ce sa mai fac, la prietenul meu nu pot pleca ca mai am un an de liceu si voiam si facultate, in felul acesta termin licul si plec la prietenul meu, dar mi-e frica daca fac ceva chiar se tine de promisiune si-si i-a viata, habar nu am ce sa fac, dati-mi un sfat ceva, voi ce ati face in locul meu?
va multumesc ca ati avut un pic de timp si pentru mine, mi-a fost greu sa ma exprim, stiu sunt incurcate informatiile
va multumesc.
Cu adevarat o situatie delicata. Din pacate s-a ajuns la o situatie generala. Situatia din familie, dintre parinti si copii e intr-o stare deplorabila ( si asta daca exista). Se ajunge ca nici macar masa aia de familie care ajuta la uniune sa nu mai fie. Fiecare are viata lui de parca familia e o adunatura de cunostinte.
In legatura cu mama ta, e clar ca nu procedeaza cum trebuie. Tot respectul pentru ca e mama ta, dar nu trebuie sa lasi capul plecat. Trebuie sa o educi. Pentru ca e un copil. Asta arata prin felul in care se poarta. Tu esti cu mult mai matura. Intelegi altfel lucrurile astea. Pentru ca ea nu a invatat sa iti castige increderea si astfel nu stie cate stii tu. Ea are impresia ca stie, dar nu e asa. Experienta de viata niciodata nu poate surclasa certitudinea. Si ce stii tu, clar stii mai bine, in fond e viata ta.
Trebuie sa mergi pe sistemul asa da, asa nu. Cum greseste ii spui ferm dar pe un ton calm ca greseste si ca asa nu te va apropia deloc, desi ti-ar placea sa vorbiti deschis ca 2 prietene.
Iar cand face ceva bine, sa ii daruiesti cate un zambet, o imbratisare, fara sa tii cont de celelalte rautati sau forme de maturitate pe care le arata.
In fond pe ea o calauzeste disperarea. Tatal tau nu mai e. Fratii tai cu siguranta nu pot fi sprijinul care esti tu. Cu siguranta esti speciala intr-un fel pentru ea. Esti singura ei fiica. Si de obicei intre mama si fiica e asa o dorinta de prietenie ca intre fete. Si daca nu se intampla asa, atat mama cat si fiica sufera. Si ei ii e greu. Doar ca ea merge pe ideea ca stie mai bine mereu si refuza sa te asculte. Ea vrea sa hotarasca pentru amandoua. Si nu e in regula.
In legatura cu prietenul tau, ii spui clar mamei ca e viata ta. Si ca daca te ameninta cu sinuciderea e doar o copila. In loc sa te ajute cu sfaturi ca sa ai o relatie cat mai frumoasa, ea sta in calea fericirii tale.
O intrebi asa : mama, eu cum de exist? M-am nascut dintr-un act sexual consimtit. Tu ai facut sex? Eu de ce n-as avea voie? Lasa-ma sa imi traiesc viata. Si crede-ma ca voi incerca sa am grija sa nu o dau in bara. Nu ma ofer oricui. Si voi face asta doar fata de cineva care sa simt ca ma iubeste cu adevarat. Chiar daca spui ca sunt naiva, si tu ai fost poate in situatia mea si cu siguranta nu ti-a convenit sa ti se spuna ca esti copila si nu stii nimic. Daca nu am facut sex dupa 4 ani cu prietenul meu, crede-ma ca sunt destul de matura. Nu ma arunc asa in bratele oricui.
Cauta sa ii arati ca situatia poate fi mai buna de atat, cu un pic de intelegere din partea ei. Cautati sa colaborati. Sa va sustineti reciproc. Spune-i ca fiind fericita in bratele unei persoane care te iubeste te-ar face sa fii si o fiica mai buna.
Incearca sa ii spui asta pe un ton cald, dar ferm. Nu e nimic de negociat aici. Tu ii spui ce crezi. Daca ea vrea sa asculte si sa tina cont, sa fie ceva constructiv, foarte bine.
Daca nu, trebuie sa stie ca asa te indeparteaza si nu rezolva nimic. Tu oricum vei lupta pentru fericirea ta. Oricare crezi tu la un moment dat ca e aceasta. E dreptul tau sa gresesti si sa inveti din propriile greseli asa cum a facut si ea cand era de varsta ta.
Sper sa reusesti totusi sa ai o relatie placuta in timp cu mama ta. Succes!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Pai incearca sa-i explici ei ca si tu ai viata ta,trebuie sa ai si tu o iubire, o fericire in viata. Explica-i ca prietenul tau e de treaba si nu vrea sa profite de tine, chiar te iubeste...iar daca nu te asculta sau tot urla, nu stiu.
Răspunde
Draga mea, eu cred ca mama ta are nevoie de un specialist, sincer.Cunosc si eu o femeie care are probleme cu nervii.pur si simplu, odata si odata trebuie sa accepte ca tu ai o viata si trebuie sa tio traiesti asa cum si ea la vremea ei si-a trait`o. Bafta!
Poate ea nu a fost prea fericita si a ramas marcata de lucrul asta si nu vrea ca tu sa suferi. Stai de vorba cu ea si incercati sa va intelegeti
Muta`te la el. Stai linistit`a ca nu se omoara`
. Si mama mai zice asa`
. Da` dupa ce se calmeaza` imi spune c`a spus`o la nervi .Asa e si mama ta`:*. Gatati liceul` si dupa aia mutate cu el. Dupaia poti incepe si o facultate >
Incearca sa ii explici k si ea a avut parte de toate acestea pe care pe tine nu te lasa sa le faci... Spune-i k esti si tu tanara si vrei sa iti traiesti viata ca oricare alta fata...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
