Bunica paterna niciodata nu mi-a aratat mie si surorii mele vreun dram de afectiune.Inainte sa ma nasc eu(eu sunt mai mare ca sora mea)si dupa ce m-am nascut eu, bunica cu bunicul au chinuit-o pe mama.Orice facea nu era bine. Tipa mereu la ea.Cand m-am nascut eu bunicul imi manca mancarea speciala de bebelus si ei imi luau prosoapele(eu am fost educata ca prosoapele nu se folosesc intre membrii familiei)si se stergeau cu ele.Daca mama mea le atragea atentia era vai de ea.O certau si o injurau.O faceau in toate felurile. Bunica asculta la usa tot ce vorbea ea cu tata.Cand m-am nascut eu se comportau cu mine de parca nici nu eram nepoata lor.O data mama s-a certat rau de tot si si-a facut bagajele si cand sa ma ia si pe mine(aveam in jur de un an) bunica a tras de mine sa nu ma ia.Dar mama a tipat la ea si i-a zis:Ia mana de pe copil ca nu mata l-ai facut!
Atata a trebuit sa zica ca mi-a dat drumul.
Dupa cateva luni parintii mei s-au mutat in alta parte impreuna cu mine.Si mama a ramas insarcinata cu sora mea.Dar a avut pe tot parcursul sarcinii nu mai probleme.Nu se stia sigur daca o sa poata sa o duca pana la capat. Avea complicatii.
Si a trebuit sa stea mai mult prin spitale.Si mama a rugat-o pe bunica sa vina sa aiba grija de mine.Dar ea nu a vrut si a zis ca are prea multa treaba acasa.Dar daca fata ei(matusa mea)ii zicea sa vina pana la ea (sta cam la 12 km de ea)sa aiba grija de fetele ei(verisoarele mele)venea imediat.Si noi care stateam la 1 km de ea.De fapt mai putin de 1 km.Asa ca mai mult a avut grija de mine nasa mea.Si venea si bunica mea materna, care scuza-ma ca venea dintr-un oras de la 40 de km de noi si nu se plangea de nimic. Daca avea mama nevoie de ajutor, imediat venea.Insa,dupa ce mama mea a nascut-o pe sora mea, am stat cateva zile la bunica paterna.Si mama a sunat-o pe bunica cealalta sa se duca la mine sa ma ia.Banuia ea ceva.Cand m-a vazut bunica materna cum aratam si-a pus mainile in cap.Eram nespalata, infometata(in 3 zile mi-a dat sa mananc doar oua fierte)si mi-a dat sa beau suc si tot sucul se prelinse pe gatul meu si ajunsese pana la burta.Eram un cosmar.M-a luat bunica si m-a dus in oras la ea, acasa la ea si mi-a facut baie si mi-a dat sa mananc(am mancat tot).Se vedea ca imi era foame.
Cand au adus-o acasa pe sora mea de la spital bunica paterna nici nu a venit sa o vada.Abia la botez si-a facut si ea prezenta. Abia atunci a vazut-o prima data.(Ar trebui sa ii para rau ca sora mea cand a crescut a inceput sa semene extrem de mult cu ea la fizic).
Daca mama avea treaba si o ruga sa stea cu noi mereu ii zicea ca are cate ceva de facut.
Bunica materna a murit cand aveam 3 ani si sora mea 7 luni 
eram foarte atasata de ea.Inca o mai tin minte. Aveam amintiri cu ea.Mi-e foarte dor de ea.
Cu trecerea anilor se vedea cum bunica noastra nu ne are la suflet.De sarbatori rar ne dadea bani sau orice alt ceva. Daca veneam la ea si ea avea in camara nu mai dulciuri suc sau orice nici de-a naibii nu ne zicea sa ne ducem sa luam ceva.Doar unchiul noatru(fratele tatalui nostru)ne zicea sa ne ducem sa luam ce vrem si el ne dadea adesea bani sau cand nu avea ne dadea dulciuri(un om foarte bun, nu imi vine sa cred ca bunica e mama lui).
O data matusa a trimis un colete plin cu dulciuri.Si bunica nu a vrut sa ne de-a nimic pentru ca a zis ca dulciurile acelea sunt pentru pomana(murise de 1-2 ani bunicul).Acela a fost... unul dintre cele mai urate si respingatoare gesturi! Nu imi venea sa cred.Deci nu ne-a dat nici macar o bomboana!
Daca matusa prin dulciuri mai punea si haine toate erau ale ei(desi matusa zicea sa impartim intre noi)desi nu toate ii veneau sau nici macar nu le purta.
La pomeni mama venea si ajuta mereu.Si dupa bunica o barfea prin biserica ca nu e buna de nimic ca nu a facut mancarea buna.Cu orice o barfea! Cand am auzit imi venea sa ma duc la ea si ma cert cu ea!
Am mai ridicat la ea vocea de cateva ori.Pentru ca m-am saturat! Orice rabdare sa ai ti-o pierzi cu ea! Mama mea muncea si venea foarte obosita si ea avea pretentia sa vina ea sa ii faca mancare sau orice alt ceva! Atunci mi-am ridicat glasul la ea.Mama mea mi-a zis sa nu mai fac asa.Dar nu m-am putut abtine. Dupa ce-a murit bunicul, ea se simtea singura.Si ne zicea sa mai stam la ea.Mamei i s-a facut mila de ea si ne-a zis sa stam mai des la ea.Si dupa tot bunica o barfea pe mama ca e rea.Se ducea la biserica si dupa biserica vine o casa dupa scoala si dupa casa noastra.Si nici de-a naibii nu se ducea la noi! Nu ne-a mai vizitat de ani de zile! De cand eram mici! O prietena mi-a zis ca daca era in locul meu nici o cana de apa nu ii dadea! Ca nu merita! Si ea acum are pretentia sa venim la ea mereu(ca ea venea la noi mereu stiti voi)si sa ii facem toata treaba ce are pe acolo.Rar ne ducem pe la ea. Oricum ne simtim respinse de ea.
Stiu ca poate pentru voi e o poveste plictisitoare.Am zis-o ca sa ma descarc putin.Voi ati avut sau aveti bunici de genul? As vrea sa aud si povestea voastra.
eram foarte atasata de ea.Inca o mai tin minte. Aveam amintiri cu ea.Mi-e foarte dor de ea.
Ordonare:
După relevanţă
Bunicul meu din partea mamei a murit la 87 de ani!
era un om puturos,incapatanat,rau, si zgarcit!
la moartea lui am fost si eu, o verisoara imi spunea ca de ce nu plang si eu? ca el va crescut!
Am facut ochii cat cepele, nu imi venea sa cred!
in replica i-am spus ca il fuut in gura!
el nu a ajutat-o pe mama, ca era fiisa, darmite sa ne creasca pe noi.
oarba dupa el asa mort!
RăspundeLol! Cica sa plangi si tu! Un om isi poate arata suferinta doar prin privire. Fara sa planga.Ce gandire are verisoara ta.Nu esti obligat sa plangi! Si...mama chiar asa i-ai zis? :O
Răspunde Da! nici in ziua de azi nu ma baga in seama! (de parca eu as avea nevoie!)
Păi sincer bunici de genul nu am avut. Mereu a avut grijă mama de mine. Atât mai am o singură bunică de pe tată pe care n-am mai vizitat-o de un an cred. Cât despre bunica ta, își merită singurătatea. Este suficient să o vizitezi, dar nu să rămâi la ea. Eu dacă eram în locul tău probabil nici nu aș călca în curtea ei, dacă zici că doar bârfea și era și zgârcită. Tu știi cel mai bine dacă vrei să depui efort pentru o persoană care nu a căutat să se atașeze emoțional de voi. Dar probabil bătrânețea și singurătatea au schimbat-o, poate mai merită o șansă. Depinde doar de tine, tu știi cel mai bine.
Nu s-a schimbat.Ea nu pierde nici o ocazie sa o barfeasca pe mama mea! Si o face in toate felurile.Acum aproape un an am plecat aproape toata familia in Spania la niste neamuri si face ea mamei mele:Cu fata asta te duci in Spania? Nu Vezi cum arati? Zi-mi si mie daca o persoana ca ea mai merita o sansa.Cand eram mici ne dadea hartie igienica mie si surorii mele si zicea sa ne ducem la mama sa manance hartia ca asta merita.
Păi de ce i-ar zice mamei tale ''Cu fata asta te duci în Spania?''. Sincer poate nu am înțeles eu, dar cu siguranță aceasta este o insulă. Poate e așa arțăgoasă din cauză că vă rămâne vouă locuința ei. Dar dacă a fost așa mereu, de când erați tu și surioara ta micuțe, atunci bunica ta este o cauză pierdută.
Nu ne va ramane casa ei noua! Avem casa noastra! Si nici nu ii vrem casa! Si nici terenul ei! Nu vrem nimic de la ea!
Păi atunci rupeți orice legătură cu ea, măcar tu și sora ta, părinților tăi poate le este rușine să nu o viziteze sau chestii de genul. Dar pe tine nu te poate obliga nimeni să vorbești cu ea. Știu și eu, totuși o bunicuță trebuie să fie simpatică. Eram la un băiat acasă și eram mai mulți acolo, că făcea ăsta grătar. Și bunica lui venise în vizită și ăstuia nu i-a convenit și s-a cam răstit la ea să plece acasă. Și când a ajuns acasă i s-a făcut rău și a luat-o salvarea, poate a fost prea scârbită de repulsivitatea nepotului ei. Totuși nu cred că chestiile de genul ar putea-o afecta emoțional pe bunica ta.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
