Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Și acum îmi amintesc...
Eram într-un parc.
Era frumos afară. Culoarea cerului era atat de albastră, pură, iar norii erau în perfectă armonie.
Eu mă dădeam cu rolele.
Mai încolo, era El. Stătea și El pe acolo.
Nu mă puteam abține să nu admir peisajul. Floricele, copăcei, în timp ce o luam la goană cu rolele. Nu eram atentă decât la sentimentele ce mi le stârnea priveliștea.
Nu îmi mai păsa de nimic știind că El era acolo.
Și totuși, am avut o surpriză! Sărutul!
M-a sărutat pe neașteptate!
El era Asfaltul. Eu eram cu fața julită. Totuși, a meritat, nu o să mor forever alone.
Sfârșit
Nu vreau sa te supar, dar te-a inselat :'(... si eu era sa am "primul sarut" cu Asfaltul, vara trecuta 
Stai linistita ca nu s-a intamplat nimic deoarece eram cu prietenii mei si m-au prins ei, ca sa nu cad.
Impropriu spus sarut, a fost un pupat pe gura.Eram la nunta unei verisoare sau ceva, aveam 8 ani si el era cavalerul de onoare.(el avea 10-11 parca). Mama, si acuma imi amintesc, avea parul brunet si ciufulit si ochii gri.Wow...Si da, am inceput sa vorbim cand eu am INCEPUT sa plang pentru ca ma impiedicasem la biserica si m-a vazut lumea.Si dupa a fost asta...Si dupa nu l-am mai vazut niciodata.Bam-bam-bam, sfarsit!
Oricum, cred că eu sunt doar o amintire... ce să mai zic de cei care mor călcați pe El. 
Ba, la comentarii d-astea ca al tau ar trebui sa fie un semn cu "Ascunde urmatorul comentariu cretin". Poate asa nu mai fac scurta la deget dand scroll-down pentru nimic.
Bine, scuze că nu m-am conformat standardelor tale ridicate, monsieur. Mă duc să îmi pregătesc un ștreang să mă spânzur de depresia pe care mi-ai cauzat-o.
Sper ca sângele tău să picteze asfaltul cu care m-am pupat.
Ooo, cineva stapaneste arta ironiei. Mai ca era sa dau doua flegme pe tine, dar dupa comentariul asta incep sa am indoieli. N-am niciun fel de "standard ridicat", dar nu suport imbecilii, mai ales cand se expun in public si sunt, intr-un fel sau altul, obligat sa le vad manifestarile.
Nici eu nu suport aroganții excesiv de siguri pe ei, va credeți mari judecători neaveniți și provocați, bineînțeles că pe net, la o întrebare banală unde doar încercam să destind atmosfera pe un TPU gri.
Nici n-ai dreptul să ai standarde până nu te ridici de la nivelul mării.
Doar pentru că nu îți place ție nu îți acordă dreptul să mă jignești. Și sper în continuare să te văd făcut pastă pe trotuar.
N-am nicio problema in a destinde atmosfera, atata timp cat o faci intr-un mod amuzant si placut, nu unul stupid. Comentariul tau e amuzant pentru toti facebook-istii cu vieti triste, nu e umor de calitate. Hai sa fim seriosi, nu e nimic de ras la o imensitate de pagina nescrisa, ca mai apoi sa spui ceva la care cu siguranta, ba da' cu siguranta nu se astepta nici dracu' sa spui. Amuzanto, "glumele" astea sunt deja invechite si enervant de previzibile.
Si ce faci? Te plangi ca-ti adresez adjective nu tocmai dragute, in timp ce-mi doresti moartea?
„Si ce faci?"
Beau suc, tu?
.
.
.
Mersi de cele zece rânduri scrise, acum știu cum să te țintesc unde nu îți place.
Ce coincidenta, si eu beau suc. Eu Cola, tu?
Si faza cu tintitu' n-am prins-o. Adica, ce? Faci glume proaste ca sa ma enervezi, sau cum?
Fanta din ăla mov, altu' n-am și ba da, ai prins faza.
Uite ce vreau să zic.
Nu știu ce vârstă ai.
Am văzut mai multe tipuri de umor pe net.
Printre care, și unul între „oameni mari", cu multe subtilități și multă cultură, de mă doare capul și mi se pare că se duce hazul. Și eu eram într-o vreme așa uneori. Și m-am săturat de maturitatea asta din toate punctele de vedere, nu o mai simt atractivă. Prefer să fiu mai mică și mai imatură, am 17 ani, simt că am pierdut vremea în care îmi permiteam glumele ce acum au expirat (și cu care alții n-au nimic). Nu vreau să fiu matură. Gata.
Bun si ala, da' parca prea dulce, il beau prea repede.
Am 14 ani, aproape 15, imi apare si pe profil varsta. Nu cred ca e cazul sa fiu desconsiderat pe baza varstei...
Ok, inteleg, da' numa' sa n-o dai in stupid. :*
Ah, atunci e de înțeles comportamentul, nu mai zic nimic.
Nu te desconsider, nu mă înțelege greșit. Sunt diverse faze, îți formezi personalitatea, ideile, nimic grav.
Ok, prea multă filosofie pentru ceva ce va duce nicăieri, te asigur.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
