Hei TPU.Am o problema..Am nevoie de ajutor. Ma numesc Andreea, am 14 ani. Sunt in clasa a 8a. Viata mea este oribila, mereu ma cert cu toata lumea, familie, prieteni..Ranesc oamenii fara sa vreau.Sunt foarte emotiva, pun totul la suflet, mereu par indiferenta si nepasatoare,dar eu doar ma prefac, nu imi place sa "cersesc" atentie si de aceea in fiecare zi la scoala ma prefac ca sunt bine. Nu ma consider chiar asa de urata, am zile in care ma urasc si urasc felul in care arat. Dar imi urasc comportamentul, urasc cum vorbesc, cum ma comport, sunt o mare proasta. Am note mici la toate materiile desi ma chinui sa invat, sunt o ciudata. De un an iubesc un baiat..care m-a ranit. A si dat in mine, foarte tare, era sa cad pe jos, m-am simtit oribil, am plans toata ziua. Ma doare cel mai tare cand el imi spune ca nu sunt ca el, nu ne potrivim, ca el e pervers eu nu sunt, el e altfel, e mai vagabond (are 17 ani). Si il iubesc. Nimeni nu intelege chestia asta. Eu mi-as da viata pentru el, nu as putea sa traiesc daca nu ar mai fi el sau daca ar fi departe. E singurul baiat cu care nu am tupeu deloc, cand imi da un mesaj ma apuca tremuratul, inima, emotiile, si zambesc ca o proasta. Dar.El m-a ranit. Mereu cand eram impreuna statea cu alte fete in fata mea. Am incercat sa il las sa fie fericit cu alta persoana. Si a fost cu multe fete dupa ce ne-am despartit. Dar si de ele s-a despartit. Ideea e ca, simt ca nimeni nu ma intelege. Eu nu mai vreau sa ma intorc la el, chiar daca atunci cand ma ia in brate ma simt cel mai bine. E singurul baiat care ma face fericita dar in acelasi timp ma face sa sufar mult. Cu parintii mei nu prea ma inteleg, am zile cand vorbesc cu ei o gramada.dar azi de exemplu nu am vb deloc cu ei. Ma simt oribil. Nu imi place nimic la mine, sunt slaba si inalta(1.65 inaltime) si am parul drept ochi caprui, sunt banala. Mi-as dori sa fiu fata frumoasa si desteapta, cu multi prieteni, pe care toti o plac. Dar nu. Sunt doar o terminata de care toata lumea isi bate joc. Parintilor mei nu le pasa de mine, am 2 frati mai mari si o sora, nu inteleg de ce m-am nascut. M-am saturat sa stric vietile oamenilor. Am momente cand stau singura cu castile in urechi la scoala si nu vorbesc cu nimeni. Plang in fiecare zi, urasc faptul ca sunt sensibila, influentabila, imi pasa foarte mult de ceea ce cred ceilalti despre mine. Am avut cateva tentative de sinucidere, m-am taiat pe maini foarte adanc, si acum mai am semne. Am incercat si cu pastile, dar nu am murit. Am incercat si sa ma arunc in fata masinii, dar mi-a fost prea frica si m-am dat repede inapoi. Acum nu mai am niciun prieten, m-am indepartat de toata lumea, acest baiat pe care il iubesc are iubita si oricum nu m-as putea intoarce la el. Nu sunt genul de persoana care sa se planga, dar pana acum am tinut totul in mine, si nu mai puteam. Ma gandesc foarte serios la sinucidere.Deja nu mai suport. Sunt o persoana oribila si nimeni nu ma iubeste.Ce sa fac?

Când ții în tine atâtea sentimente, ajungi la un moment dat să nu mai suporți și să răbufnești. Te urăști pentru că nu poți fi ca celelalte persoane, te urăști pentru că nu simți iubirea de care ai nevoie. Te urăști pentru că simți că nu aparții acestei lumi și că nu ai un scop în această viață.
Neîncredere, suferință, dezamăgire, regret, emotivă și complet afectată de ceea ce se întâmplă în jurul tău. Știu că te doare, știu că te-ai săturat să fii tu cea care suferă mereu.
Când te îndrăgostești de persoanele nepotrivite, ajungi să suferi. Ajungi să nu te mai recunoști pe tine, și să te gândești că toată viața ta a fost o minciună. Nu găsești nicio alinare în ceea ce fac adolescenții în viața de zi cu zi, ești altfel. Ești diferită și crezi nimeni nu apreciază asta.
Multe persoane îți laudă fizicul, însă când te uiți în oglindă vezi doar acea persoană secată de frumusețe, plină de tristețe și de slăbiciune. Te urăști pentru că nu poți fi ca celelalte fete, pentru că nu poți avea note mari, cu toate că înveți nespus de mult.
Te gândești că poate este doar un coșmar și te vei trezi în curând, dar realizezi că de fapt, te învârți în propriul joc, iar destinul îți joacă feste.
Tu controlezi tot ce ține de tine. Poate că acum nu vezi niciun motiv de a trăi, poate că vrei să renunți chiar în acest moment. Dar viața nu înseamnă să renunți la ceea ce îți dorești și să le faci pe plac altora. Viața nu înseamnă să te prefaci că ești ceva ce nu ești. Ești tu, ești unică.
Știi ce îți recomand eu?
Încearcă să renunți la orice lucru care te întristează (asta înseamnând să renunți și la acea dragoste a ta). Încearcă să vorbești mai mult cu părinții tăi, chiar dacă asta îți va fi extrem de greu.
Apucă-te de dezvoltarea personală, chiar dacă pare o minciună și total nefolositoare, să știi că te ajută să vezi viața altfel, să îți formezi un caracter diferit.
Dacă vrei să vorbim, îmi poți trimite un mesaj privat. Sunt aici să te ascult.

Refuz să-ți mai dau un răspuns folositor pentru că dragul nostru user ''positivity'' a bifat tot ce putea în problema ta.

Vreau să-ți spun doar să nu te dai bătută să trăiești viața asta cât de frumos poți și nici nu e prea lungă.

Un weekend frumos să ai.

Buna, Andreea,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Nici eu nu sunt sigur daca sunt oameni care chiar ma iubesc cu adevarat, dar nu prea imi pasa...nu traiesc eu pentru ei sau ei pentru mine asa ca ce rost ar avea sa pun suflet.
Mai pe scurt, bun venit in adolescenta, nu esti mai esti nici copil, nici adult, o varsta foarte vaga si plina de tot felul de intrebari.
Ideea e ca multe dintre cele enumerate mai sus cum a zis si positivity pot fi indreptate.
De ex: Nu-ti place cum arati fa un sport, mananca adecvat.
Implica-te in activitati la scoala etc.
Incearca sa ''evoluezi'' pe zi ce trece, de ex azi ai invatat un cuvant nou in franceza, engleza etc, ai facut un progres.
Incearca sa uiti de fostul prieten.
Axeaza-te pe ceva ce-ti place si iubesti sa faci.
Dar nu te astepta sa vezi imbunatatiri peste noapte, fii rabdatoare astea apar in ani.
Noroc.

Capu sus! Hai, ma, nu fi! Chiar m-a impresionanta faptul ca ai scris "s-a" corect, e prima oară săptămana asta, nu pare ca esti slaba la învățătura. Poti deveni mai frumoasa doar daca te vei accepta asa cum esti, nimeni nu este perfect, mie mereu mi s-a părut perfecțiunea un paradox, nu trebuie sa fii pesimista, ai un întreg viitor inainte, fato, nu merit sa plangi pentru un prost care pe lumea asta nu are niciun rost pentru ca rimelul este scump. Sa nu mai faci asta, nu te mai tăia, da-i naibii pe toti cei care te-au rănit.

Ok! Intrebarea mea este cu ce ajuta daca te sinucizi? Nu mai ai nici un prieten? Ce s-a intamplat cu ei, le-ai facut ceva de nu mai stau cu tine? Uite sfatul meu, nu te mai considera urata si fi cu capul sus, asa am fost si eu dar acuma ma multumesc cum arat, de ce? Pentru ca asa m-a creat D-zeu, oricum incearca sa vorbesti cu colegii tai, cand vorbesc despre o chestie, aproba si tu sau zici si tu o faza (orice), rade cu ei, nu mai sta izolata cu castile la urechi pentru ca asa nu o sa ai niciodata un prietene. Stiu ca la inceput este greu dar incearca sa te integrezi cu noua ta persoana, adica sa incerci sa vorbesti cu colegii si cu baiatul acela, este ca, ar trebui sa nu mai elergi dupa el parerea mea este ca, tu esti un pic fraierica, pentru ca el isi bate joc de tine si tu ce faci? Il lasi, iti zic ceva! Nu esti presul nimanui si ai si tu o demnitate! Stiu ca iti este greu sa-l uiti dar incearca. Poate imi zici ca vorbele sunt usoare si faptele mai greu de facu, asta-i corect dar in cazul acesta faptele le putem indeplini cu curaj si vointa din partea noastra, si asta depinde de noi. Cu parintii tai incearca sa discuti si spune-le ce ai pe suflet, vorbeste mai ales cu mama ta, daca nu merge cu fratii tai, uite sper ca te-am ajutat uite id meu alexandracristina58@yahoo.com, numele meu este Alexandra ma 16 ani, si povestea ta este un pic asemanatoare cu a mea si sa stii te inteleg! Sper ca te-am ajutat si sper ca imi dai add ca sa putem vorbi mai multe , succes in continuare! :*

Am scris pe tableta scuze pentru greselile mele gramatice!

Si eu am fost emotiv mai am zile cand sunt dar am trecut peste asta... eu te inteleg cel mai bine Treci peste! Asculta muzica relaxanta sau Rap Pe mine asta m-a ajutat Am trecut peste toate...