| qMiruq a întrebat:

Heii TPU, normal nu sunt genul să mă descarc pe site-uri de genul acesta dar mă simt într-un moment de impas şi trebuie să iau o decizie foarte importantă care-mi va schimba radical viaţa aşadar, poate reuşesc să primesc nişte sfaturi de la persoane mai trecute prin viaţă [diferite de persoanele din jurul meu]. Păi să încep : povestea mea.
Sunt o copilă de 16 ani, cu familia divizată, mama cu fratele meu în Italia şi cu prietenul ei. Iar tata cu mine şi cu prietena lui acasă[nu stă la noi] whatever.
Am avut foarte multe ocazii să plec în Italia, însă niciodată nu am simţit acest lucru dar anul acesta s-a aprins o dorinţă foarte mare şi ştiu sigur că dacă merg acol viitorul meu va fi mai bun şi pot realiza ceea ce mi-am propus. Practic Taekwon-do ITF de 6 ani, am centura roşie cu neagră şi mai am un pas până la cea neagră, plănuiam să-mi iau centura neagră în România, să termin clasa 10 şi în vacanţa de vară să mă mut acol. Am sală pregătită, prieteni care mă aşteaptă, mama [care nu a fost prezentă în copilăria mea şi am oportunitatea de a o cunoaşte mai bine, nu doar din poze].
Dacă merg acol am ocazia să studiez mai multe limbi străine, care-mi vor prinde bine, am ocazia să dau de carnet şi să fac ce cursuri doresc.
Acest lucru este bineînţeles posibil şi în ţară însă dacă ar fi să-mi iau un job [am încercat] este foarte prost plătit, pe când dincolo am vorbit cu persoane [patroni] care ar fi interesaţi să mă ajute şi plătesc şi foarte bine.
Acasă: fac ce-mi place şi şcoală.
Dincolo: mă şi distrez, lucrez, fac şcoala şi tot ceea ce doresc şi încerc să mă ridic pe forţele proprii acumulând experienţă.
Însă problemele sunt următoarele:
1.Nu ştiu ce să fac...
2. Tata mi-a cerut să nu-l părăsesc şi eu [avem o legătura foarte strânsă] până la 18 ani măcar...
3.Am şi un iubit pe care-l iubesc ca pe ochii din cap, avem relaţie stabilă pot să zic de 2 ani, una foarte frumoasă bazată pe încredere pe care mulţi şi-ar dori-o zic eu...Şi el a spus că mă susţine orice-ar fi şi este dispus să mă aştepte însă sunt conştientă că va fi foarte greu, am mai stat noi despărţiţi şi am trecut cu bine peste toate însă recent s-a întâmplat să fiu plecată doar 2 zile şi am înnebunit amândoi de dor, parcă viaţa nu mai era viaţă, aşadar asta nu e nimic...pe lângă faptul că îl voi vedea doar în vacanţe. E ok căci îmi respectă decizia.dar tot nu ştiu.
4.Care ar fi cea mai bună decizie pe care o pot lua?
5. Să mai îndur 2 ani şi apoi să-mi aştern viaţa aşa cum doresc eu?
6.Sau aş putea începe de acum şi să-mi urmez planurile.
Însă îmi este totodată frică că într-o zi mă voi realiza şi când mă voi uita în spate...aş realiza că de fapt nu am avut pentru ce lupta şi tot nu va fi bine...
Sunt aşa indecisă...şi confuză şi mă macină teribil aceste întrebări.
Sprijin financiar, moral, psihic ş.a.m.d am din toate părţile însă nu reuşesc să mă adun.
Am încercat chiar să-mi ţin mintea ocupată să nu mă mai gândesc la toate situaţiile şi să nu mai analizez atât însă fără speranţe...
Vre-o idee ceva?
Mulţumesc anticipat! ^_^

Răspuns Câştigător
| Oana92 a răspuns:

Tu esti singura in masura sa iei o astfel de decizie. Tine cont insa ca niciunde nu umbla cainii cu covrigi in coada si ca nu e bine sa lasi vrabia din mana pentru cea de pe gard. E posibil sa iti gasesti rostul in Italia, la fel de bine cum poti sa nu te intelegi cu familia de acolo. Chiar daca isi sunt rude, nu ai trait prea mult cu ei, fiecare are alt obicei si e posibil sa te simti in plus. E posibil sa fie foarte bine, dar pune raul in fata.

Prietenul tau a zis ca te asteapta, dar...sunteti tineri si nehotarati. Iubiti intens, dar va reindragostiti la fel de rapid.

Sentimentele de vinovatie fata de tatal tau s-ar putea sa te ''bantuie'' mult timp.

Nu sari etape, ai 16 ani. La varsta asta trebuie sa mergi la scoala, sa te indragostesti, sa te distrezi, sa iti faci prieteni, nu sa muncesti. Sunt de acord ca tinerii sa munceasca si sa afle valoarea banului, dar cat timp nu duci grija zilei de maine pastreaza-ti viata de adolescent. Vei lucra in viata asta o gramada de ani, bucura-te de libertate cat timp o ai.

Atata timp cat faci cu pasiune ce faci si cat pui suflet in munca ta iti poti face un viitor frumos si in tara. Poate e mai greu, dar nu imposibil. E drept ca mirajul dat de ''situatia de afara'' e stralucitor, dar e un miraj. Nici acolo nu vei putea face 5 lucruri in acelasi timp, si acolo va trebui sa alegi intre job, scoala, hobby, familie. Nu le poti face pe toate in acelasi timp.

Alege in sufletulwinking

9 răspunsuri:
| VerginicăVacăGrasă a răspuns:

Gandeste-te la tatal tau, el este cel mai important, el te-a crexcut a avut grija de tine, iubi nici nu il lua in calcul, este varsta pentru strabateri a cearsafurilor nu relatii serioase si halelle maica sfanta de la 14 ani relatie serioasa? nu, deci iubi nu are ce cauta in ecuatie, important esti TU si TATAL tau

| Lawliet14 a răspuns:

* Vreo (vreun, MEREU)
In rest, nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi. Te felicit pentru ca esti bine crescuta! La acest lucru a contribuit tatal tau, nu?

| TheLoveDoctorr a răspuns:

Mama ta a plecat dincolo si si-a refacut viata iar tatal tau numai el stie cat a tras sa te vada pe tine mare si bine iar tu vrei sa lasi tot pentru a invata limbi straine? Daca tu simti ca asta vrei, lasa-i pe toti aici si fugi repede, repede!

| FrumusicaSufletista a răspuns:

Pai eu aș spune ca trebuie să mai aștepți încă un an, Dacă totul va fi încă ok, cred ca veți putea face ceva și să plecați ambii caci să fim serioși Italia nu e România, însă daca vei vedea ca relația voastră se destrăma te vei transfera în Italia vei pierde un an din viață însă cred ca atunci vei fi hotărâtă și în plus îți vei vedea viață cu alți ochi.

| Sportfreak a răspuns:

Hmm, am trecut prin acceasi faza ca si tine dar eu am plecat in strainatate pe la 12 ani, eu zic sa fi un pic mai matura si sa intelegi ca o sa ai un viitor mai bun in Italia decat in Romania. Sportul il poti face si acolo, si de gasit prieteni o sa iti fie destul de greu la inceput, si eu zis ca o relatie nu este mai importanta decat viitorul tau, relatile incep si se sfarsesc.
Eu unul m as duce la mama ta.¯\_(ツ)_/¯

| Lola203 a răspuns:

Buna, eu zic sa nu te grabesti. Iti va fi greu in strainatate, printre straini, pentru ca, sa fim seriosi, chiar daca mama si fratele tau sunt acolo, ei sunt aproape niste straini pentru tine. Eu sunt de 4 luni in Franta la studii si abia astept sa ma intorc in tara. E o experienta frumoasa sa cunosti oameni din alte culturi, nu regret nimic, dar crede-ma, nicaieri nu-i ca acasa.
Eu nu am lasat un iubit acasa si totusi mi-era foarte dor de prieteni la inceput, chiar daca aici mi-am facut altii. Tie iti va fi si mai greu sa te rupi de iubitul tau. Nu ar avea rost sa tii o relatie la distanta daca tu planuiesti sa pleci definitiv. Eu zic sa mai astepti pana termini liceul. Dupa, poti merge in Italia sa vezi daca iti place si poti trai acolo, daca nu, te intorci in tara. Nici in afara nu e numai lapte si miere, asa cum nici in Romania nu e situatia asa neagra.
De muncit vei avea timp toata viata. Si eu eram nerabdatoare sa lucrez, m-am angajat in studentie, aveam un job de birou, nu prea solicitant, dar dupa doi ani am inceput sa simt ca nu mi-am trait suficient tineretea. Asa ca m-am hotarat sa iau o pauza sa studiez in afara si sa calatoresc. Crede-ma, vei avea timp sa le faci pe toate, nu te grabi! Si in plus, poti face ce ai enumerat tu si in Romania. Eu una, dupa ce am trait si intr-o alta tara, n-as da Romania.
Sper sa iei decizia cea mai potrivita pentru tine astfel incat sa fii fericita si impacata!

| qMiruq explică (pentru Lola203):

Multumesc mult! :*

| rodawe a răspuns:

Pf...e napa sti eu zic sa ramai sa nu-l dezamagesti pe tatal tau.Plus iubitul nah e naspa sa ai relatie de la distanta.Plus dupa 18 poti pleca din romania.Si da nu poti sa faci ce ti-ai planuit direct dar toate se fac la timpul lor.Si eu am o situatie naspa si ma descarc prin muzica rep-dupsteap.

| qMiruq explică (pentru rodawe):

Multumesc :*!