. In primul rand as vrea sa imi raspundeti fara misto sau in genul acesta fiindca sunt indeajuns de necajita. Simt ca nu mai pot, de fapt nici macar nu stiu ce simt. Am impresia ca tot ce este in jurul meu se ridica impotirva mea. Stiu ca am gresit mult cu comportamentul meu din ultimul an, ca am cam neglijat scoala, desi sunt o fata cu o capacitate foarte mare, nu am pierdut foarte mult dar tot nu pot spune ca e indeajuns. Sunt nemultumita de mine, de ceea ce fac, am impresia ca nu realizez destul. Am inceput sa ma cert mult cu mama mea, care nu poate sa accepte faptul ca am crescut si eu, ca am 16 ani si am nevoie si eu de putin ragaz. Mereu imi reproseaza ca nu mai vreau sa merg cu ea in oras sau nu stau cu ea, dar eu mereu incerc sa imi fac timp si pentru ea si pentru iesiriile mele cu prietenii. Pana acum ceva timp eram o persoana cu capul pe umeri, in ultima vreme simt ca am luat-o razna, am zis ca e din cauza varstei, incerc sa fiu cat de cat "normala" sa nu fiu o rebela in toata regula. Am cam clacat la categoria baieti, Cum va spuneam anul trecut scolar, am trait cu o obsesie, pe care apoi am ras si am considerat-o o prostie . Apoi prin luna martie, am intalnit un baiat, pe care-l in credeam cu totul special, dar s-a dovedit a fi un nesmtit caruia ii place sa isi bata joc de fete, si nimic mai mult . Dupa ce mi-a luat 5 luni sa inteleg lucrul acesta, am zis ca nu imi mai trebuie altcineva, ca atunci cand va veni timpul am sa il gasesc si eu pe baiatul potrivit, mai bine imi vad de scoala ca am timp pentru restul. OK, am trecut peste asta. Insa relatia cu mama mea, care a fost afectata si din cauza acestui baiat si din cauza iesirilor mele prin oras, cam lasa de dorit. Am crezut ca am reparat-o, insa azi parca isi iesise din minti. Ieri m-am oferit sa o ajut cu bulionul, am maturat prin curte, am facut curat, si seara pe la 8 am intrat si eu in casa. Nici nu trece jumatate de ora si vine la mine si ma intreaba daca vreau sa merg cu ea pana la un magazin foarte aproape de casa noastra, eu am zis ca nu vreau, si s-a suparat, a inceput sa pufneasca si sa i se planga tatalui meu, care mai tarziu a venit si mi-a zis sa merg cu ea ca se suprara, eu ce sa fac, nu am mai zis nimic si am plecat dupa ea(ea plecase deja). Azi am uitat incidentul, nu era nimic, era totul ok intre mine si ea, insa ea se certa cu bunica mea, mereu face asa. I-am spus sa nu se mai enerveze aiurea, caci pana la urma bunica are 80 ani si nu prea stie ce zice, mai ales ca e destul de bolnava. Dimineata, m-a trezit o colega, care a venit de la sat, sa isi scrie tema de vacanta, niste rezumate, si m-a intrebat daca iesim mai tarziu. Eu la 5 aveam meditatii, si am zis ca cu o ora inainte nu ar fi nici o problema. In timp ce mancam i-am zis mamei mele ca am sa ies, si dupa ce am strans masa, era 3 jumate, am plecat in casa sa ma imbrac, si vine mama mea si ma intreaba, unde plec, ca mergi sa te intalnesti cu coleaga asta a mea, ca niciodata nu stiu sa ii spun ca plec si a inceput sa tipe si sa mormaie, si cum ma certam cu ea a spus ca oricum voia sa se razbune pe mine, pentru faza de ieri , Asta chiar m-a enervat. Mi se pare airuea. Pff... Pe bune simt ca nu mai pot, simt ca o iau razna, eu nu vreau sa fiu o rebela, o problema, insa asa ma considera mama. Si ultima problema care imi sta pe cap este faptul ca nu mi-a venit luna asta. Viata sexuala nu am inceput-o, insa si acum ma consider o proasta, ca baiatul de care spuneam ca si-a batut joc de mine a vrut asta, a incercat sa ma penetreze iar eu nu am vrut, dar nu a ejaculat nimic. A fost un porc stiu, a vrut sa ma convinga, si nu am vrut. Insa nu stiu de ce imi este frica. Mi se pare o prea mare coincidenta, ca acest lucru s-a intamplat luna trecuta in august, si acum trebuia sa imi vina pe 5 si nu mi-a venit. Mi-as lua un test de sarcina, dar cum sunt intr-un oras mic, toata lumea ma cunoaste. Imi e frica de mor. Daca as fi insarcinata mai bine as muri, nici macar nu am facut-o, sa fi simtit macar ceva, cum naiba sa fii virgina si insarcinata, mor de firca. Si azi a fost picatura care a umplut paharul, fiindca ma simteam foarte vinovata fata de mama mea, si acum simt ca nu mai pot, simt nevoia sa vorbesc cu cineva, ma simt distrusa, simt ca eu mi-am complicat viata numai prin comportamentul meu, si acum nu mai stiu ce sa fac . Va rog dati-mi si mie un sfat si scuzati-ma ca v-am pus sa cititi atat, daca ati citit tot.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook