Puteti sa`mi dati sh mie date despre Eminescu dar care nu sunt cunoscute de toata lumea. Funda:X

Intreaba pe un profesor de romana dc a murit eminescu si sa-mi spui si mie ce rasp ti-a dat ca dupa aia iti spun eu dc a murit

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la marile romantisme europene de secol XVIII şi XIX, cunoscute în literatura de specialitate sub numele High Romanticism, Romantism înalt, poetul şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui Romantism relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură, etc., poezia europeană descoperea paradigma Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. O sursă importantă a operei sale poetice a constituit-o cultura şi poezia populară, fiind cunoscut faptul că poetul a utilizat adesea metrul poeziei populare sau a prelucrat motive şi basme populare adaugîndu-le imagini artistice sau teorii filosofice şi transformîndu-le în poeme epice de mai mare întindere sau în basme culte. Poetul avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică a fost influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, şi de marile sisteme de gîndire ale Romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului său Critica raţiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Immanuel Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă, sau la teoriile lui Hegel. În epoca sa berlineză a contribuit cu un articol la un celebru lexicon editat în Germania şi dedicat operei lui Arthur Schopenhauer. Rădăcina ideologică principală a gîndirii sale economice sau politice era conservatoare, poziţiile sale fiind mult mai radicale decît cele ale Junimii, de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la ziarul Timpul a reuşit să-i deranjeze pe cîţiva lideri importanţi din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, "Ia mai opriţi-l pe Eminescu ăsta!". Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieţii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă, în plus ziaristul era la nevoie şi cronicar literar sau teatral, scria despre viaţa mondenă sau despre evenimente de mai mică importanţă, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, şi a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la universitatea din Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, care se întind pe 46 de volume, aproximativ 14. 000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureşti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.