| AndreiSiAtat a întrebat:

Azi mi-a venit o idee. vreau si eu sa imi spuneti povesti, legende auzite de la bunici, parinti, priteni, etc.despre fantome, iele, despre aparitii ale necuratului, etc... dar nu dati un copy paste de pe net. pur si simplu daca stiti... Funda celui care vine cu cele mai tari legende!happy P. S:scuzati categoria!

Răspuns Câştigător
| SadBoyForever a răspuns:

@ andrei: Nu stiu cine te crezi, dar vezi ca se scrie corect ''oricum'', nu cum ai scris tu rolling on the floor in fine, nu merita sa ma mai cobor la nivelul tau.

3 răspunsuri:
| Daniel6995 a răspuns:

Este sambata noaptea si orologiul bate ora 12:00. Pe strada nu e nimeni. Doar 3 persoane se disting in lumina felinarelor: eu, alex si maria. Ne aflam in fata Deliciei, un restaurant ce a ars cu mult timp in urma, cu gandul de a intra. In fata noastra se afla o fereastra pe care ne cataram, pentru ca usile sunt incuiate. Dincolo de acea fereastra se afla un hol ce duce spre baie si spre restul cladirii.

Intram in baie, unde observam ca WC-urile si chiuvetele sunt sparte, si este multa apa pe jos. Teama crestea in noi cu fiecare clipa cu care stateam mai mult acolo. In acel moment, cand ne pregateam sa iesim din acea baie, Alex@ndra a simtit ceva picurand pe umarul ei. Ne-am hotarat sa ne uitam toate in sus sa vedem de unde picura, si asta am si facut. Dar am vazut ceva ce cu siguranta nu ne asteptam: deasupra capetelor noastre se afla trupul mutilat al unei persoane spanzurate de lustra. Am tipat intr-un glas cat am putut de tare si am luat-o la fuga pentru a iesi de acolo. Dar surpriza ! Fereastra pe care intraseram era incuiata.

Singurul lucru pe care il mai puteam face era sa cautam alta iesire. Am intrat in camera centrala. Flacarile si-au lasat mult amprenta in aceasta camera, innegrind totul in jur. Speriate deja, am vazut ca pe peretele din spatele tejghelei scris cu ceva rosu:
"Aici ti-e sfarsitul! Vei muri, iar numele ti se va scrijeli pe peretii acestei camere! Ne-am uitat pe pereti si am descoperit ca intr-adevar pe ei erau scrijelite mai multe nume. Dar ne-am gandit ca poate e doar o gluma proasta, si ne-am urcat pe tejghea sa vedem daca scrisul este facut intr-adevar cu sange. Maria a fost prima, eu a doua, iar Alexandra a ramas in spatele nostru. Dincolo de tejghea se vedea ceva miscandu-se in intuneric, asa ca nu am avut curaj sa pasim acolo. Am indreptat lanternele in intuneric spre locul cu pricina si am observat cu stupoare ca cei ca se miscau erau niste sob0lani ce se hraneau din cadavrul unei fete ce parea a fi cam de varsta noastra. Astfel am descoperit ca scrisul de pe perete este facut cu sange, si ca apartinea acelei fete. Ne-am intors catre Alexandr@ cu fetele albe ca varul, si am refuzat sa-i spunem ce v@zusem.
Pentru a merge mai departe trebuia sa trecem printr-un culuar ingust ce ducea spre bucatarie, mansarda si pivnita. Usa bucatariei era scoasa din balamale si pe suprafata ei se distingeau multiple zgarieturi. Am intr@t. Aerul era innabusit, si era un miros greu de suportat. Faianta de pe pereti era umeda. In capatul bucatariei se afla un aragaz, iar la cativa pasi de el un frigider. Pe aragaz era o oala in care fierbea ceva. Am ridicat capacul cratitei, surprinse de ce vedeam. In o@la se aflau organe interne ce pareau a fi omenesti. Am scapat capacul din mana, producand un zgomot puternic. Alexandrei i se facu' sete , asa ca se gandi ca in frigider ar putea fi o sticla cu apa rece, si deschise frigiderul. Insa acolo nu era apa. Singurul lucru care se afla in frigider era un cap de femeie. Alexandra a trantit usa frigiderului cat a putut de tare, si am luat-o la fuga cat am putut de repede. Cand am iesit din bucatarie am observat ca Ana nu mai era cu noi. Dar n-am avut destul curaj incat sa ne intoarcem acolo. Am urcat scarile spre mansarda cu speranta ca ne vom reintalni. Usa de sus era intre-deschisa,asa ca am impins-o incetisor. Cand am pasit inauntru am simtit ceva moale sub picior, insa nu m-am uitat sa vad ce e, crezand ca e doar un covor. Am indreptat lanternele spre tavan, unde erau spanzurate mai multe persoane. Ne-am apropiat de ei si am observat ca pe cativa dintre ei ii cunosteam. Era acolo si profesoara noastra de desen, ceea ce insemna ca zvonurile ca iesise la pensie erau neadevarate. Ne-am hotarat sa plecam de acolo pentru ca nu era nici o iesire, cand am aflat pe ce calcasem: pe cadavrul mutilat al colegei noastre, Ana. Ne-am speriat mai rau ca niciodata si am luat-o la fuga pe scari. Am coborat pana in pivnita. Acolo erau numai lazi. Am auzit niste voci stranii, asa ca am ramas dupa acele lazi. Nu am inteles prea bine ce spuneau, dar din cate am vazut noi pareau a fi satanisti. Am incercat sa ne furisam inapoi pe scari, insa am fost descoperite. Au inceput sa alerge dupa noi, si am si fost prinse. Dar cand credeam ca nu mai avem scapare, ei ne-au dat drumul din stransoare si au facut un pas in spate. Nu stiu de ce, dar nu am ramas acolo ca sa aflam. Am luat-o la fuga. Am urcat scarile, am trecut pe langa usa deschisa a bucatariei, pe langa tejghea, iar Alexandra s-a oprit in acea camera, facand niste ochi mari.
M-am uitat si eu in acelasi loc pe care il tintise ea cu privirea si am ramas surprinsa: Numele prietenei noastre era acum scrijelit pe unul dintre pereti.Dar pentru ca probabil satanistii veneau dupa noi am luat un scaun din acea camera si am fortat cu el fereastra, pana ce am reusit sa o deschidem. Am iesit de acolo ! In fata noastra Soarele se ridica pe cerul intunecat. Nu ne venea sa credem ca Ana nu mai era in viata. Am ramas ceva timp acolo pentru a ne linisti si ne-am tot gandit care o fi fost motivul pentru care noi nu am patit nimic iar colega noastra da. Si atunci a venit si raspunsul nostru: Jos, pe asfaltul rece se afla cruciulita Anei, care probabil ii cazuse de la gat inainte de a intra. Am luat-o cu noi, si ne-am indreptat speriate spre casa. Nu am spus nimic despre cele intamplate parintilor nostri. Cat despre Ana...Politia a cautat-o timp de cateva zie, si pentru ca nu au gasit-o, au inchis cazul.
Timp de cateva zile nu am mai auzit nimic despre cazul colegei noatre Ana care a murit intr’un mod cumplit. Insa a venit si scoala.si am fost bombardate de intrebari de la colegii nostri,de la profesori chiar si de la Director, stiind ca noi am fost ultimele persoane cu care a fost vazuta Ana. Insa asta nu a fost nimic fata de ce avea sa ni se intample.
Intr-o seara pe cand parintii Dianei erau plecati la o nunta, eu am venit sa dorm la ea pentru a-i tine companie. Am cumparat gustari pentru a ne simti bine...si ne-am uitat impreuna la un maraton de filme de groaza.
La un moment dat Diana s-a dus in bucatarie pentru a mai aduce niste sucuri. Trec 10 minute, trec 20 si eu devin ingrijorata, asa ca merg la bucatarie dupa ea...si o gasesc intinsa pe podea abia respirand, cu sucurile varsate langa ea. O intreb ce s-a intamplat si imi spune gafaind ca dintr-odata a simtit ca cineva o strange de gat, si ca in oglinda de pe perete nu vedea pe nimeni, iar cand credea ca o sa moara m-am auzit eu venind si stransoarea a incetat. Primul lucru care ne-a venit in gand la amandoua e ca in casa erau fantome. Dar pentru ca suna ciudat ne-am amuzat copios pe tema asta, gandindu-ne ca am vazut prea mute filme de groaza. Am luat 2 bureti si am sters sucul de pe jos si dupa ce am terminat ne-am intors in camera Dianei. Pentru a nu mai avea ''vise" ciudate am oprit filmul, si am inceput sa ascultam muzica.
Stiu ca suna bizar,dar chiar in acel moment s-a intrerupt curentul. Speriata deja dupa ce patise prietena mea, am luat o lanterna si ne-am bagat sub patura. Au inceput sa se auda zgomote ciudate, dar am inchis ochii si in cele din urma am reusit sa adormim. Dimineata cand ne-am trezit parintii Dianei se intorsesera deja. Prin casa era totul cu susul in jos. Iar ei, crezand ca am dat o petrecere de neuitat, au pedepsit-o. Si deoarece ea nu avea nici o vina am ajutat-o sa faca curat. Dupa ce am terminat am mers la mine, si ne-am intrebat timp de vreo 2 ore ce ar fi putut face asta. Toate ipotezele duceau spre o fantoma. Intrebarea era insa „De Ce ?". Avea vreo legatura cu cele intamplate in urma cu exact o luna? Avea vreo legatura cu colega noastra ? Putea fi si asta. Putea fi si altceva. Orice altceva. Dar ce? Intrebarile astea ni s-au invartit in cap urmatoarele saptamani. Nici nu mai eram atente la ore, iar oboseala se vedea din ce in ce mai mult pe fetele noastre. Am facut cercetari pe internet si prin carti vechi. Majoritatea timpului liber ni-l petreceam la biblioteca. Vroiam sa se termine cat mai repede totul. Si asta s-a si intamplat. Timp de cateva zile nu s-a mai intamplat nimic ciudat, si noi credeam ca totul a revenit la normal. Insa ne inselam. Intr-o joi, pe cand eram la ora de religie, prin clasa au inceput sa zboare caiete, carti, bucati de creta, ca si cum ar bate un vant foarte puternic. Dar ferestrele erau inchise. Colegii nostri au inceput sa se agite si sa tipe, dar noi eram deja obisnuite cu toate astea. Dupa cateva minute totul a incetat si in clasa s-a instalat o liniste deplina. Profesoara de religie a fost prima care a avut curajul de a spune ceva. A inceput sa ne povesteasca despre spirite. Ne-a spus ca spiritele sunt sufletele unor oameni ce nu isi gasesc linistea. Si datorita acestor cuvinte eu si colega mea ne-am dat seama ce trebuie facut: trebuia sa ne intoarcem in acel loc crud de unde am capatat numai amintiri neplacute, la Delicia, si sa scoatem de acolo cadavrul Anei pentru a fi inmormantat crestineste. Nu era cel mai placut lucru pe care il puteam face, dar alta alternativa nu aveam.
Ziua nu puteam intra pentru ca accesul era interzis, deci trebuia sa intram intr-o noapte, iar cea de vineri era cea mai buna.
De dimineata urmatoare am inceput sa facem un plan de actionare. Ne trebuiau lanterne, sfoara, o harta a locului (acum ca stiam cat de cat cam cum e inauntru), ceva cu care sa spargem usa in caz ca mai pateam ca data trecuta, si desigur cruciulitele. Ne-am hotarat ca dupa ore sa mergem la Diana sa luam cele necesare si sa pornim spre acel loc inspaimantator. Speram ca parintii Dianei sa nu ne stea in cale, si asa a si fost. Le-am spus ca ne ducem pe afara, si ne-am luat si cheie in caz ca ne intorceam dupa ce adormeau. Iar parintilor mei le-am spus ca dorm la prietena mea. Restul zilei a decurs normal, fara alte intamplari ciudate, si dupa parerea noastra orele s-au scurs mai repede decat de obicei, ceea ce nu prea ne doream. Am mers la Diana, si intr-un final iata-ne in fata aceluiasi loc, in aceeasi lumina slaba a felinarelor de la marginea strazii. Intram pe aceeasi fereastra, si parca de aceasta data nimic nu ne mai surprinde, nici chiar alte cateva nume scrijelite pe acel perete blestemat. Totusi nu ne era frica, desi stiam ce ne asteapta. Am mers direct sus, pentru ca nu aveam de gand sa pierdem prea mult timp pe acolo. Stiam ca Ana este pe podea imediat ce treci de pragul usii de la mansarda. Insa nu mai era acolo. A fost nevoie sa umblam cu lanternele printre trupurile sfasiate ce atarnau de tavanul camerei pana sa dam de colega noastra. Dar am gasit-o in cele din urma. Trupul ei intrase deja in putrefactie, insa am avut norocul sa ne dam seama ca e ea. Am infasurat-o in niste carpe pe care le-am legat cu sfoara, am pus-o intr-un sac de plastic si am luat-o cu noi. Ne-am indreptat spre iesire, insa am avut neplacuta surpriza sa fim asteptate acolo de ''proprietarii"acelui loc. Am luat-o la goana pe scari in jos, si am alergat printre lazile ce se aflau acolo. Pe drum Diana a scapat lanterna ei, insa nu ne-am intors dupa ea pentru a nu fi prinse. Pe un perete al acelei camere am descoperit o usa pe care nu o vazusem data trecuta. Si pentru ca nu aveam alta solutie, am deschis-o si am intrat acolo. Dincolo de acea usa am gasit un fel de subsol, ca o parcare cu multe canale si cu apa pe jos. Dincolo, in incaperea din care am venit se auzeau pasi. Am inaintat prin intuneric, si am ajuns la o gaura in zid, ce dadea afara, dar in alta parte, un loc necunoscut noua. Totusi am preferat sa iesim. Afara era inca intuneric, iar lumina noastra era acum mai mica doar cu o lanterna. In fata noastra se vedea do@r iarba inalta si uda, ce cred ca ne ajungea pana la brau. Am inaintat prin ea si am mers cu sacul dupa noi pana ce am obosit. Parca intrasem intr-un loc de unde nu mai puteam iesi. Eram deja obosite, si ne era si somn dupa atatea nopti nedormite. Am inchis ochii pentru cateva clipe pentru a ne odihni putin, desi ne era frica de faptul ca persoanele ce ne urmareau se puteau intoarce, si ne aflam intr-ul loc necunoscut. Am atipit. Nu stiu ce s-a mai intamplat cat timp am dormit, insa cand ne-am trezit soarele rasarea. Este ciudat faptul ca la cativa pasi de noi se afla poarta din spate a restaurantului. Dar probabil nu o observasem din cauza luminii foarte slabe a lanternei. Am sarit gardul si am plecat.
Cadavrul Anei am hotarat sa il lasam pe undeva prin apropiere, cel mai probabil in fata intrarii, pentru a fi gasit. Dupa ce am facut asa am mers spre casa cat am putut de repede, pentru a ajunge inainte de a se trezi parintii Dianei. Am avut noroc, si chiar dupa ce ne-am bagat in pat s-au trezit. Era sambata, deci nimic nu ne impiedica sa stam in pat pana tarziu. Speram ca cineva care trecea prin fata Deliciei sa vada cadavrul colegei noastre si sa sune la politie. Si asa s-a si intamplat. Noi am descoperit asta cand ne-am uitat la stiri, pentru ca dadea cazul si povestea exact cum a fost gasit.
Luni parintii Anei s-au hotarat sa o inmormanteze, iar colegii ei de clasa(printre care si noi)nu au facut ore pentru ca a trebuit sa o conducem pe cel din urma drum.
Dupa cum ne asteptam, politia a intrat in Delicia pentru mai multe cercetari, si am auzit ca nu au gasit pe nimeni, decat alte cadavre, si spre ghinionul nostru lanterna Dianei. Astfel am fost interogate, si am fost nevoite sa inventam ceva cum ca ni s-ar fi aratat in vis Ana, si ne-a spus ca e acolo. Politistii nu au parut prea convinsi de povestea noastra, insa ne-au lasat sa plecam, pentru ca stiau ca eram prietene bune cu ea si noi nu i-am fi putut face nimic.
In cateva saptamani totul a revenit la normal, s-a uitat toata povestea, iar noua nu ni s-a mai intamplat nimic ciudat. Si sper ca nici sa nu ni se mai intample ceva vreodata![}

| AndreiSiAtat explică (pentru Daniel6995):

Am spus ca nu vreau copy/paste!straight face dar mersi oricumhappy

| JESSARYA a răspuns:

Ok iti zic eu o poveste care mi-a povestit-o bunica mea cand eram mica.
Era o familie de oameni foarte bogati si aveau o singura fata care urma sa se casatoreasca cat de curand. Intr-o zi mama si-a gasit fiica moarta in pat dimineata. Plansete urlete durere nu mai era nimic de facut, au vrut sa-i faca o inmormantare speciala.
Au imbracat fata in rochie de mireasa pentru ca nu fusese niciodata maritata i-au pus bratari de aur cercei latisoare inele groase toate de aur, bani pe piept. La inmormantare venise tot satul printre care si 2 tigani care au pus ochiul pe aurul de pe fata moarta.
Si au hotarat ca la noapte sa vina sa dezgroape fata sa-i ia aurul si banii.Inmormantarea s-a terminat si noaptea a venit la fel si cei 2 hoti, care au inceput sa dezgroape mormantul fetei.
Insa cand au ridicat capacul sicriului fata a tras aer adanc in piept l-a apucat de haina pe unul dintre ei si le-a multumuit ca au salvat-o. Fata fusese in moarte clinica. De spaima cei 2 hoti au murit pe loc, fata speriata si ea de ceea ce se intamplase a pornit spre casa parintilor ei sa le zica ca nu e moarta.
Acasa la ea, mama ei statea la poarta plangand si gandindu-se la fata ei pe care o ingropase chiar in acea zi.
Dintr-o data vede in departare o fata in rochie alba lunga cu voal pe cap care venea spre ea, biata femeie s-a gandit ca fantoma fiicei ei vine sa o ia si pe ea in lumea de dincolo. Cand fata a inceput sa alerge spre ea mama ei s-a prabusit la pamant si a murit.
Eh acum nu mai e asa infricosatoare cum mi se parea ca e cand aveam vreo 9-10 ani cand mi-o povestea bunica mea iar eu imi imaginam fiecare cuvant pe care il zicea.
Mai mult ma speria faptul ca o intrebam daca e doar o poveste sau chiar s-a inamplat iar ea zicea mereu ca din cate stie povestea chiar s-a intamplat.