Salut,am 11 ani si sunt baiat.Sunt foarte timid.Nu stiu sa vorbesc cu persoanele.Ma puteti ajuta sa scap de timiditate?

La varsta asta trebuie sa faci lucruri, nu sa filosofezi asupra lor. Joaca fotbal, alearga, joaca-te, viziteaza prieteni, cheama-i in vizita la tine... Timiditatea va trece in mod natural, fara sfaturi sau retete.

Nimeni nu te poate ajuta, trebuie să te ajuţi singur.
Ce recomand eu? Cercetăşia, te va transforma total tot ce trebuie să faci este să te ajuţi singur.

Buna,
Cred ca te pot ajuta fiindca si eu am trecut prin asta si intr-un fel inca mai trec, dar e din ce in ce mai bine. Deci, eu sunt fata si am 13 ani. Bun... Timiditatea e un lucru normal, mai ales in jurul acestei varste. Nu te obliga sa vorbesti cu persoane doar ca sa incerci sa scapi de timiditate. Incearca sa vorbesti cu persoanele in preajma carora te simti bine, despre subiecte despre care ai ceva de spus. Vorbeste natural, ca si cand v-ati sti de mai multa vreme si le-ai mai fi vorbit si inainte. Simte-te in largul tau, oamenii nu musca.

Salut
am gasit un articol care vorbeste despre aceasta problema,

Tinerii se întreabă...
De ce nu pot fi mai sociabil?
„Timiditatea este paralizantă. Este o teamă cu a cărei strânsoare trebuie să te lupţi. Este atât de reală." — Richard.
„În perioada de creştere, timiditatea a fost o adevărată problemă pentru mine. Mă simţeam de parcă mă aflam în propria-mi lume mică." — Elizabeth, o tânără de 18 ani.
„ESTE oare totul în regulă cu mine? De ce nu pot fi mai sociabil?" Îţi pui uneori aceste întrebări? Asemenea lui Richard, tânărul amintit înainte, probabil că şi tu te simţi emoţionat sau neliniştit când faci cunoştinţă cu cineva. Poate că te faci mic de tot când te afli în prezenţa unor oameni cu autoritate. Sau, probabil, te îngrijorezi atât de mult cu privire la ceea ce cred alţii despre tine, încât, atunci când ai ocazia să-ţi exprimi sentimentele sau opiniile, nu scoţi o vorbă. „Îmi este foarte greu să abordez oameni pe care nu-i cunosc prea bine şi să port discuţii cu ei", recunoaşte o tânără pe nume Tracey.
Totuşi, ce anume se ascunde în spatele unor sentimente de acest gen? Prima măsură pentru depăşirea problemei este înţelegerea ei (Proverbele 1:5). O femeie a spus: „Nu mi-am dat seama niciodată de ce nu mă simţeam în largul meu când eram în compania altora. Dar acum, că am aflat care este problema mea, pot lucra la aceasta". Aşadar, să analizăm câteva motive pentru care unor tineri le e greu să fie sociabili.
Problema timidităţii
Timiditatea este, probabil, motivul cel mai des întâlnit. Dacă un tânăr sociabil poate lega nenumărate prietenii, un tânăr timid, introvertit, se poate simţi singur şi izolat. „În perioada de creştere, timiditatea a fost o adevărată problemă pentru mine", afirmă Elizabeth, o tânără de 18 ani. „Mă simţeam de parcă mă aflam în propria-mi lume mică." Diane îşi aminteşte cu câte situaţii stresante s-a confruntat în primul an de liceu. „Nu-mi plăcea să mă simt observată. Aveam o profesoară care ne-a cerut să estimăm cât de important credeam noi că este să fii cunoscut. La o scară de valori de la zero la cinci, zero însemna lipsit complet de importanţă, iar cinci însemna important. Toate fetele care erau cunoscute în şcoală au scris cinci. Eu am scris zero. Pentru mine, timiditatea aproape că se confunda cu frica de a fi cunoscută. Nu vrei să fii observat sau să fii în centrul atenţiei deoarece ţi-e teamă că altora nu le va plăcea de tine."
Bineînţeles, tendinţa de a fi puţin timid nu este ceva complet greşit. O calitate strâns legată de timiditate este modestia: conştientizarea limitelor noastre. De fapt, în Biblie suntem îndemnaţi să ‘umblăm smerit cu Dumnezeul nostru’ (Mica 6:8). Este mai plăcut să stai în compania unei persoane modeste sau, într-o oarecare măsură, timide decât în compania uneia dominante, certăreţe sau pretenţioase. Şi, deşi este adevărat că ‘vorbirea îşi are timpul ei’, şi „tăcerea îşi are timpul ei" (Eclesiastul 3:7). Oamenilor timizi nu le este foarte greu să tacă. Întrucât au tendinţa ‘să fie grabnici la ascultare şi înceţi la vorbire’, deseori ei sunt consideraţi de ceilalţi buni ascultători. — Iacov 1:19.
Foarte des însă, un tânăr este atât de liniştit, de timid şi de ruşinos, încât îi este greu să-şi facă prieteni. Iar în unele cazuri mai rare, timiditatea poate duce la ceea ce un scriitor numeşte „un fel de autoîntemniţare nevrotică" — izolarea socială. — Proverbele 18:1.
Timiditatea, o problemă obişnuită
Dacă eşti o persoană timidă, nu uita că aceasta este o problemă foarte des întâlnită. Într-un studiu efectuat pe un lot de elevi de liceu şi studenţi, „82 la sută dintre ei s-au considerat, într-o anumită perioadă din viaţa lor, timizi" (Adolescence, de Eastwood Atwater). Chiar şi în timpurile biblice, timiditatea era o problemă pentru unele persoane. Bărbaţi cu anumite răspunderi, cum ar fi Moise sau Timotei, este posibil să se fi luptat cu timiditatea. — Exodul 3:11, 13; 4:1, 10, 13; 1 Timotei 4:12; 2 Timotei 1:6–8.
Să luăm cazul lui Saul, primul rege al naţiunii antice Israel. În general, Saul era un bărbat curajos. Când tatăl lui şi-a pierdut animalele, Saul a pornit curajos într-o misiune de salvare (1 Samuel 9:3, 4). Dar, când a fost numit rege al naţiunii, a avut o criză de timiditate. În loc să se arate în faţa mulţimilor bucuroase, Saul s-a ascuns printre bagaje! — 1 Samuel 10:20–24, nota de subsol.
Lipsa de încredere de sine a lui Saul poate vă lasă nedumeriţi. La urma urmei, Biblia îl descrie ca fiind un tânăr frumos, remarcabil. De fapt, „îi întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus" (1 Samuel 9:2)! Mai mult decât atât, profetul lui Dumnezeu îi dăduse lui Saul asigurarea că Iehova avea să-i binecuvânteze domnia (1 Samuel 9:17, 20). Cu toate acestea, Saul nu se simţea sigur pe sine. Când i s-a spus că urma să fie rege, el a răspuns cu modestie: „Oare nu sunt eu beniamit, din cea mai mică seminţie a lui Israel? Şi familia mea nu este cea mai din urmă dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi spui astfel de cuvinte?" — 1 Samuel 9:21.
Dacă o persoană ca Saul nu avea încredere de sine, nu este de mirare că, poate, şi ţie îţi lipseşte uneori încrederea de sine. Ca tânăr, te afli într-o perioadă a vieţii în care în corp au loc schimbări rapide. Tocmai începi să înveţi să trăieşti în lumea adulţilor. Aşadar, este cât se poate de normal să te simţi uneori puţin emoţionat şi nesigur. Dr. David Elkind a scris în revista Parents: „În primii ani ai adolescenţei, majoritatea tinerilor trec printr-o perioadă de timiditate, când îşi formează ceea ce eu numesc un public imaginar: convingerea că alţii îi privesc şi sunt preocupaţi de aspectul şi de acţiunile lor".
Întrucât tinerii sunt deseori judecaţi de colegi după cum arată, mulţi îşi fac griji cu privire la aspectul fizic (compară cu 2 Corinteni 10:7). Însă nu este bine să-ţi faci prea multe griji cu privire la aspectul fizic. O tânără din Franţa, pe nume Lilia, îşi aminteşte cu ce situaţie s-a confruntat ea: „Aveam o problemă pe care mulţi tineri o au: aveam acnee, sau coşuri! Nu îndrăzneşti să-i abordezi pe alţii deoarece te îngrijorezi cu privire la aspectul tău".
Un cerc vicios
Având în vedere că oamenii timizi sunt deseori greşit înţeleşi, ei pot cădea cu uşurinţă pradă unui ciclu al izolării. În cartea Adolescence se face următoarea remarcă: „Adolescenţilor timizi le este mai greu să-şi facă prieteni, deoarece deseori ceilalţi îşi fac în mod greşit o părere negativă despre ei. Există tendinţa ca persoanele timide să fie considerate indiferente, plictisite, dezinteresate, având un aer de superioritate, reci şi ostile. Când sunt tratate ca atare, ele se pot simţi şi mai izolate, singure şi deprimate". În mod inevitabil, acest lucru le determină să fie şi mai timide, fapt care, bineînţeles, nu face altceva decât să întărească impresia greşită pe care o au alţii cu privire la ele, şi anume că sunt snoabe sau că sunt înfumurate.
Desigur, întrucât în calitate de creştin eşti „o privelişte pentru lume", ar trebui să te intereseze impresia pe care le-o faci altora (1 Corinteni 4:9). Eviţi să îi priveşti în ochi pe cei cu care vorbeşti? Transmiţi prin poziţia şi limbajul corpului că vrei să fii lăsat în pace? Atunci trebuie să-ţi dai seama că alţii s-ar putea să interpreteze greşit atitudinea ta şi să tindă să te evite. Lucrul acesta poate face şi mai dificilă legarea de prietenii.
Alţi factori
Însă o altă problemă des întâlnită este teama de eşec. E adevărat, este cât se poate de normal să simţi o uşoară nesiguranţă sau ezitare când faci ceva nou, ceva ce este în afara sferei tale de experienţă. Dar unii tineri sunt extremişti în această privinţă. Ca tânără, Gail suferea de ceea ce ea numeşte fobie socială. Ea afirmă: „Nu răspundeam în clasă. Iar părinţii mei erau tot timpul asaltaţi cu observaţii cum ar fi: «Nu ridică mâna. Nu-şi exprimă opiniile». Era foarte penibil şi stresant pentru mine să fac asta. Bine, chiar şi acum îmi este greu". Teama de eşec poate fi paralizantă. „Mi-e frică să nu greşesc", afirmă un tânăr pe nume Peter. „Nu sunt cu adevărat sigur de ceea ce fac." Criticile şi tachinările dure ale colegilor pot accentua sentimentele de teamă şi pot leza pe termen lung încrederea de sine a unui tânăr.
Altă problemă larg răspândită este lipsa sociabilităţii. Probabil te reţii să faci cunoştinţă cu cineva pur şi simplu deoarece nu ştii ce să spui. S-ar putea să te surprindă că până şi persoanele mai în vârstă uneori nu se simt în largul lor în societate. Un om de afaceri pe nume Fred afirmă: „În lumea afacerilor ştiu cum să fac ceea ce fac foarte bine. Dacă vorbesc despre afaceri, nu am nici o îndoială că îmi voi crea o bună imagine. Dar, dacă încep o conversaţie amicală cu aceiaşi oameni, am ezitări. S-ar putea să fiu considerat plictisitor, livresc, prea tehnic sau nu prea interesant".
Indiferent că eşti timid, emotiv sau, pur şi simplu, că te simţi stânjenit în societate, este în folosul tău să înveţi să fii mai sociabil. Biblia îi încurajează pe creştini ‘să se lărgească’ şi să cunoască şi alte persoane (2 Corinteni 6:13)! Dar cum poţi face acest lucru? Acest subiect va fi tratat într-o ediţie viitoare.
[Notă de subsol]
Unele nume au fost schimbate.
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Persoanele timide sunt deseori considerate indiferente.
Teama de eşec îi determină pe unii tineri să fie retraşi

Incearca sa spui ce vrei niciodata sa nu iti fie frica sa spui ce vrei