Am o problemă și simt nevoia să aud anumite sfaturi, să aud păreri cât mai serioase. Mâine plec în București pentru a mă înscrie la facultate (merg singur), eu fiind din Constanța. Dacă până acum eram optimist, știam ce și cum trebuie făcut acolo, eram încrezător, de două zile m-a cuprins ceva ciudat. Totul a început când am mers la magazin și, după ce am plătit ce trebuia, i-am spus vânzătoarei care mă cunoaște de mic "mulțumesc". M-a cuprins de atunci o stare ciudată, aveam întrebări de genul "când a trecut timpul", "parcă ieri eram mic" etc. După care am ieșit pe afară și m-a cuprins din nou un sentiment ciudat: mă gândeam când eram mic și stăteam prin aceleași locuri. Astăzi m-am gândit când a trecut liceul, bacul, parcă ieri eram boboc. Ai mei sunt divorțați, m-am gândit că rămâne și mama singură cu toate că m-a încurajat și mi-a spus "ce naiba, nu mă mănâncă nimeni". Trebuie să recunosc că am și plâns, am simțit că nu mai pot. Toate gândurile astea, tot...nu știu ce să mai cred, sunt persoana care din astea dă și în cum s-a creat de fapt Universul, ce înseamnă viața unui om de fapt și multe chestii.
Și parcă mi se accentuează starea când văd proști care nu au niciun stres, se distrează și parcă le merge totul strună. Sau care pleacă și nu au stres, vor să și stea peste noapte în alt oraș ca să iasă...mă rog. Aștept opinii, experiențe, orice. Mersi de atenție.
E in regula sa ai astfel de emotii. Toti ne gandim la cat de repede trece timpul, e firesc.
Esti o persoana care se analizeaza mult pe sine din ce inteleg si de aceea ai aceste stari. Vei merge singur in capitala, oameni diversi, locuri noi, e ceva normal sa ai un feeling ciudat. Te vei acomoda cu sunetul scartaitor al metroului, ingramadeala din autobuze, oamenii grabiti din jur.
Ce frumos ca te gandesti si la mama ta, e de apreciat. Spre exemplu, mama mea s-a aratat indiferenta cand am plecat prima data, dar dupa a plans toata ziua. I-a trecut, bineinteles, dar asa fac mamele. Stiu ca odraslele lor pleaca pentru un viitor mai bun.
Si eu simt ca primeaza ipocrizia, banii si un pic prostia, dar ce sa facem? Luam oamenii asa cum sunt. Unii probabil nici nu constientizeaza ca se comporta gresit.
Din experienta iti spun ca e o multumire mai mare pentru tine sa ajungi sus prin propriile forte. E altceva. Te simti capabil, mandru de reusita. Stresul apare si la ei...mai devreme sau mai tarziu. Onestitatea te face sa dormi linistit noaptea. Succes in ceea ce iti propui!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ca sa ajungi "destept"(intai trebuie sa fi pr0st 
)
ps: nu's pr0sti, ci doar isi traiesc viata. si-n + simtindu-te superior lor, nu atrage nimic bun inspre tine, deoarece pur si simplu NU le esti superior, ci doar esti un papa-lapte 
crezundu-te mai bun ca alti, aiureli amice 
pur aiureli...
viata nu prea agreaza pe cei ce se simt Zmei, si, de fapt, sunt praful pamantului 
Răspunde
Eu cred ca nu e nimic rau sa te simti putin superior, in sensul ca e bine sa ti stii valoarea si ce meriti sau nu.
In plus ba da, astia care nu se streseaza sa faca nimic, evident sunt prosti. Plini de potential, probabil dar daca nu faci nimic cu potentialul tau degeaba il mai ai si oricum la un moment dat dispare
Răspunde
ai sa fi uimit(a); dar 1prost ca sa urce-n varf, ii trebuie doar o sclipire
1MinuT.pe cand unui "destept" ' destept cu ghilimele de rigoare, o sa dureze aNiiiii
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
