Cum sa incep. sunt baiat, am 15 ani si trec printr-o problema grava mai ales pentru varsta mea, sunt foarte inchis in mine, nu pot, nu stiu sa comunic, sa socializez, sunt si la liceu clasa a 9a va dati seama ca nu mi-am facut absolut nici un prieten, nimeni nu ma remarca, sunt un 0 cam peste tot, toata lumea m-a uitat, am ramas singur. pana si parintii mei ma cred "nebun", toate astea cred eu cel mai sigur sunt din cauza ca toata vara trecuta, n-am iesit deloc din casa, nu stiu sincer din ce problema, nu am vrut sa mai ies cateva zile care s-au transformat in luni, stand atata timp in casa, doar la calculator, n-am mai stiut sa fac nimic, parca eram un copil nou nascut, cand ieseam afara totu era nou pentru mine, lumea sa uita ciudat, nu stiam nici macar sa mai merg, eram cocosat si vai de capul meu, si acum aproape la fel, doar ca sunt la liceu si incerc cat de cat sa ma "repar" insa nu merge, tot acelasi baiat inchis, trist, fara chef de viata, nu vreau sa imi distrug viata, sunt adolescent, vreau sa am prieteni si sa imi traiesc viata, am avut prieteni, insa dupa acea perioada toti au uitat de mine si ma privesc intr-un mod ciudat, nu vreau sa mai ies cu ei pentru ca ma fac de ras... nu mai sunt acelasi cum eram inainte. nu vreau sa am probleme psihice, sa treaca tineretea asa, am vazut multi oameni cu probleme si nu vreau absolut deloc sa fiu asa, v-as ruga din tot sufletu daca stiti ce as putea face ca sa imi revin, nu am sa ma duc la psiholog, cei care vor sa imi spuna asta sa renunte, vreau alte remedii, am incercat si singur dar esuez de fiecare data, mereu revin la starea mea si mi se pare imposibil sa scap de chestia asta, sa incerc si altcumva. nu la psiholog, vreau sa fiu si eu cel normal ca inainte, sa am prieteni, sa socializez, eu nu mai pot trai asa, si daca trece clasa a noua tot asa, jur si chiar ma gandesc serios, decat sa ma chinui, sa imi pun singur capat zilelor, nu se mai poate asa... multumesc celor care au citit pana aici si multumesc si mai mult celor care se vor stradui sa raspunda, am sa dau funda bineinteles.
Eu nu prea am cu cine să ies pe aici şi tot aşa stau în casă, dar încerc să învăţ câte ceva nou dacă stau în casă.
Pe tine te-a cuprins timiditatea şi teama. Trebuie să renunţi la ele pentru că nu te vor ajuta. Încearcă uşor uşor să te bagi în seamă cu colegii tăi, să discuţi cu diverse persoane, iar dacă ei cred că-şi vor schimba părerea dacă te vor cunoaşte aşa cum eşti. Încearcă să ieşi pe afară cu ei. dacă stai la bloc, chiar trebuie să ieşi afară si îţi poţi face prieteni de pe la bloc de acolo.
O fată de la a xa u1 (eu sunt la u2) stă 6h în bancă, cu telefonul în mână şi nu vorbeşte absolut nimic cu colega ei de bancă şi mi se pare foarte ciudat.
Nu se merită să taci pentru că ai de pierdut. Trebuie să îţi recapeţi 'forţa', eşti băiat! Trebuie să depui un efort ca să ieşi din această stare, dar bineînţeles că prin exerciţiu.
Comunicarea ar fi remediul tău.
Dacă nu faci acum ceva ca să schimbi situaţia, probabil, mai târziu va fi şi mai greu.
E de aşteptat că vei da şi de oameni răi, dar o să-i eviţi şi sigur o să găseşti persoane cu care poţi comunica şi care se pot transforma în amici.
Dacă tu îţi pui în minte că trebuie să te schimbi şi că trebuie să începi să comunici, sigur se va schimba ceva pentru că atunci când zici că mi-e teamă sau astea, îţi vei reaminti că trebuie făcută o schimbare.
Îţi doresc mult succes şi poţi reveni cu detalii.
RăspundeStiu ca eu trebuie sa comunic, eu vreau sa ies afara, pot iesi, am prieteni, dar cum am zis, eu nu mai stiu sa comunic, nu mai stiu sa ma manifest, nu mai stiu a face o gluma, abia daca mai pot rade, tot timpul care l-am stat in casa am stat ca si cum ar fi cineva in coma, la calculator fara a avea vreo reactie, nu reactioneam pur si simplu ma uitam ca si cum m-as uita la perete, totu se petrecea in capul meu, chiar daca era ceva de ras, eu nu radeam, in gandul meu doar stiam ca asta e amuzant, acum daca ies afara, pur si simplu stau si ma uit la ceilalti, ei trag de mine, ca de ce sunt suparat de ce nu vorbesc, v-a dat iseama, n-am ce sa le spun, nu stiu sa mai comunic, sa socialiez, am incercat de foarte multe ori. insa cand viata mea devine din nou aceeasi monotonie, renunt si nu mai incerc sa imi revin, nu pot fi optimist pentru chestia asta, niciodata nu imi iese. nu pot comunica, vreau, dar nu stiu ce sa spun niciodata.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Nimeni din persoanele virtuale nu te poate ajuta, ci numai tu pentru ca numai de tine depinde daca iesi afara sau nu. Vorbeste cu cineva real de la tine din oras sa te traga de maneca sa iesiti afara. Constientizeaza faptul ca daca nu te schimbi acum, asa vei ramane si iti va fi din ce in ce mai greu.
Nimeni din cei care trec pe strada nu se uita urat la tine. Oamenii nu au de unde sa stie ca tu nu ai mai fost pe afara, pentru ei esti un singur trecator! Ei se uita sa vada pe unde calca, apoi isi vad de drum pentru ca fiecare are problemele lor.
Arata-te vesel in fata altora, increzator in tine, intereseaza-te de ceea ce fac colegii si baga-te in seama cu ei. Nu conteaza ca tu nu te simti chiar atat de bine dispus, lumea e superficiala si nu isi va da seama ca joci teatru. Iar in felul asta iti vei face in primul rand prieteni iar in al doilea rand usor-usor va deveni un fel de a fi.
Cum spunea si Frank Outlaw:,, Ai grija de gandurile tale, caci ele vor deveni cuvinte. Ai grija de cuvintele tale, caci ele vor deveni actiuni. Ai grija de actiunile tale, caci vor deveni obiceiuri. Ai grija de obiceiurile tale, caci vor deveni caracter. Ai grija de caracter, caci va deveni destin"
Răspunde
Fa-ti timp in asa fel pentru toate scoala calculator, mai iesi pe afara, mai du-te prin vizita pe la verisori sau la neamuri, din moment ce-mi vb tu ca stai numai pe calculator ala iti omoara timpul.calculatorul te aduce in starea asta cum spui tu nu tu prieteni, te retragi in tine, mai faci ce faci pe ascuns.azi asa maine asa si devine monotonie.problema asta depinde de tine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
