| 1Me9 a întrebat:

de ceva timp ma tot gandesc la sanatatea mea mentala, am crezut ca sunt okay, ca totul imi merge bine, ca viata mea e buna, dar am inceput sa am ganduri la fel cum aveam in trecut, de suicid...Am trecut de perioada pubertatii si a rebeliunii, sunt un tip super okay cu toata lumea, doar ca nu vad rostul in nimic.

Nu o sa intreb ce metode de suicid sunt bune, sunt sigur ca un glont te ajuta instant cu problema asta, nu imi e frica, doar ca vreau totusi sa am un motiv sa continui.

Tot timpul tot ce fac este sa ma gandesc, nu ma pot focusa pe nimic, ba chiar simt ca nici relatia nu-mi mai merge si asta tot din cauza conditiei de care sufar.

Nu o sa ma poate inteleaga nimeni vreodata...Ati trecut prin asta si voi?

4 răspunsuri:
| Freya1 a răspuns:

Probabil multi dintre noi am avut macar o data in viata un episod de genul.Doar ca nu trebuie să te lași înfrânt de gândurile negre.
Mai mult ca sigur esti tanar, adolescent ce ai toata viata înainte.Gandestete doar la faptul că în curând o sa ai si tu un rost,o meserie, o familie, o casa.O sa poti sa mergi in vacante, o sa ai prieteni si o sa trăiești experiențe noi.O sa iti creezi noi pasiuni, hobby-uri ce o sa iti ocupe tot timpul si o sa iti aduca doar clipe frumoase.Gandestete la familia ta, care va suferi enorm daca tu o sa patesti ceva.
Cred ca daca iti elimini din minte complexele, frustrările si încerci să iti vezi calitățile si potentialul vei scapat treptat de problema asta. Poti chiar sa consulți si un psiholog.

| Donsavas a răspuns:

Vorbeste cu medicul tau de familie să te trimită la un psihiatru. Doar acesta te poate consilia în ceea ce privește sănătatea mintală

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Bună!
Nu știu câți ani ai, nu știu la ce vârstă treci prin așa ceva, dar da, într-adevăr este o stare neplăcută și în același timp periculoasă. Dacă nu este gestionată cum trebuie îți poate afecta și mai mult viitorul.
Da, doresc să te abordez dintr-o perspectivă creștină, făcând parte dintr-un popor creștin. De la o vârstă am început să-mi pun întrebări cu privire la creștinism, la felul de abordare al oamenilor și am început să studiez creștinismul de la bază, citesc cărți creștine și aș dori să-ți împărtășesc niște gânduri ale unui pastor american cu privire la noi, la oameni, felul în care am devenit și cum s-a pierdut esența noastră de trăire. Poate că fugi când auzi de religie, dar te îndemn să citești cele de mai jos, personal mi-au fost și îmi sunt de mare folos:
"În Psalmi, auzim o chemare fermecătoare la inchinare. Aici, se dă răspunsul la cunoscuta întrebare care este pusă de prezbiterieni: „Care este scopul suprem al omului?" Aş vrea să vorbesc despre răspunsul la întrebarea aceasta și aş vrea să vă spun că noi am fost creați, iar după Cădere, am fost răscumpărați, pentru a fi închinători înaintea Dumnezeului Preaînalt.
Dumnezeu nu acționează niciodată fără scop - niciodată. Oamenii acționează fără scop. Am sentimentul că mare parte din lucrurile pe care le facem astăzi în biserică, nu au niciun scop. Dar Dumnezeu nu acționează niciodată fără un scop anume. Intelectul este un atribut al Dumnezeirii. Dumnezeu are intelect, ceea ce înseamnă că Dumnezeu gândeşte; și prin urmare, Dumnezeu nu face niciodată un lucru fără să aibă un scop inteligent. Nimic din lumea aceasta nu este fără sens."
"Aş vrea să definesc inchinarea, și aici este punctul în care vreau să fiu dogmatic. Inchinarea înseamnă „să simți în inimă"; acesta e primul lucru - să simți în inimă. Acum, se întâmplă că fac parte din acel segment al Bisericii lui Hristos de pe pământ care nu se teme de cuvântul „sentiment". La începutul secolului, am trecut printr-o perioadă lungă de suspendare a sentimentelor când oamenii vorbeau despre, credință oarbă". Vroiau să ne atârne ca pe o piele de şobolan ce se usucă la uşă. Și astfel, au spus: „Acum, să nu crezi în sentiment, frate; noi nu credem în sentiment. Singurul om care s-a lăsat condus de sentiment, a fost înşelat; acesta a fost Isaac care a simțit brațele lui Iacov și a crezut că era Esau." Dar ei uită de femeia care a simțit în trupul ei că fusese vindecată! Vă aduceți aminte de ea? Persoana care pur și simplu îndeplinește o formă și nu simte nimic, nu se închină.
Închinarea înseamnă, de asemenea, „să exprimi într-un mod corespunzător" ceea ce simți. Acum, a exprima într-un mod corespunzător nu înseamnă că toți ne exprimăm întotdeauna în acelaşi fel. Şi nu înseamnă că tu îți vei exprima totdeauna inchinarea în același fel. Dar înseamnă într-adevăr că va fi exprimată într-un anume fel."
"Fără închinare umblăm mizerabili; de aceea avem toate necazurile pe care le avem. Ne întrebăm de ce se comportă tinerii ca niște idioți. Unii tineri au foarte multă energie și nu știu ce să facă cu ea, așa că ies afară și se comportă ca niște idioți; și acesta este motivul pentru care gangsterii, comuniștii și păcătoșii de toate felurile fac ceea ce fac. Sunt înzestrați de Dumnezeul Atotputernic cu o inteligență sclipitoare și cu resurse uimitoare de energie, și din cauză că nu știu ce să facă cu ea, fac lucruri greșite. Iată de ce nu sunt supărat pe oameni atunci când îi văd că își pierd controlul emoțional, pentru că știu că au căzut din starea lor inițială odată cu neamul lui Adam și cu noi toți. Ei nu au fost răscumpărați și prin urmare, au energie cu care nu știu ce să facă; au o capacitate pe care nu știu în ce să le investească, astfel că îți pierd controlul și poliția trebuie să aresteze tineri de 16 ani și să-i pună la închisoare. Dacă ar fi fost învățați că au venit în lumea aceasta în primul rând pentru a se închina lui Dumnezeu și pentru a se bucura de El pentru totdeauna, și că atunci când au căzut, Isus Hristos a venit să-i răscumpere, să facă din ei închinători, ei puteau prin Duhul Sfânt și prin spălarea sângelui să fie transformați în sfinți închinători, iar lucrurile ar fi fost mult diferite.
Dar nu toți tinerii și-au pierdut controlul. Vă pot arăta tineri cu zecile, cu sutele și chiar cu miile care, cu toată exuberanța lor, și-au întors ochii spre Isus și au privit din plin chipul Lui minunat; ei au fost răscumpărați și știu de ce au fost creați. Ceea ce Plato nu a știut, ceea ce Pitagora nu a știut, ceea ce Aristotel nu a știut și ceea ce Julian Huxley nu știe - de ce au fost creați - acești tineri cu o inimă simplă știu. Ei știu de ce au venit în lume.
Iată de ce cred eu în viața mai profundă. Cred că cu cât mergem mai departe cu Dumnezeu, cu cât pătrundem mai adânc în inima lui Hristos, cu atât devenim mai asemenea lui Hristos; și cu cât devenim mai asemenea lui Hristos cu atât devenim mai asemenea lui Dumnezeu; și cu cât devenim mai asemenea Lui, cu cât suntem mai aproape de El, cu atât mai desăvârșită va fi închinarea noastră."
Dacă ai ajuns să citești până aici și dorești a discuta mai multe despre acestea, din partea mea o putem face. Sper să-ți fie de folos, o zi frumoasă și mai voioasă îți doresc happy

| Eugen80 a răspuns:

Ai vreun hobby in viata ta? Ai vreo pasiune? Iti doresti mult ceva? Vrei sa ai propria casa, o masina, un job?
Ce iti place sa faci in viata?
Ocupa-ti timpul, fa ceva util, exceleaza in ceva si vei trece peste.
Daca te gandesti mereu ca nimeni nu te intelege si nu ai nici un scop in viata este gresit. Majoritatea tinerilor au trecut prin acele ganduri si momente si daca unii se gandeau sa-si ia viata, ei bine o faceau pentru ca aveau mari probleme cu ceva anume, dar tu nu ai nici o problema.
Daca ai o relatie si nu iubesti, nu iti pasa, atunci ce relatie e aia? Fara viitor?
Pune pasiune in ce faci, pune-ti cateva scopuri in viata, unele usor de atins, altele mai dificil si mai distantate ca timp si vei avea un scop in viata.
Daca pentru tine nu vrei sa faci nimic, atunci ajuta-i pe altii. Baga-te ca voluntar, ajuta batrani, copii si persoane cu probleme care vor sa traiasca chiar cu problemele pe care le au si atunci poate vei aprecia mai mult viata.
Apreciaza si ajuta pe altii si atunci si tu vei fi apreciat.