Nu vreau sa va plictisesc asa ca am sa trec direct la subiect. Am 16 ani, sunt din Bucuresti si sunt la liceu in clasa a10a. Problema mea este ca eu cred ca in curand voi cadea in depresie, asta daca nu se intampla deja. Zic acest lucru din mai multe motive.

1. Mama mea are probleme de sanatate, si nu ne va asculta niciodata nici pe mine nici pe tatal meu. Noi mereu ii spunem sa se duca la doctor sa se trateze, dar ea se trateaza doar cu bere si tigari. Aceasta problema a aparut de 1 an, si este chiar foarte ingrijoratoare pe mine, nu vreau sa imi pierd mama, si asa nu am foarte multe persoane dragi / foarte multi prieteni, a-mi pierde mama ar fi capatul vietii si pentru mine.

2. Ma simt foarte singur. Toata viata m-am simtit asa. In scoala generala nimeni nu ma agreea, toata lumea era impotriva mea, baietii voiau toti sa ma bata, si eu pe ei, eram considerat batausul clasei, fetele nu ma placeau si nu le placea sa vorbeasca cu mine. Prin clasa a7a m-am potolit si eu, dar multe persoane credeau ca tot la fel de bataus am ramas. In schimb, vreo 2 fete din clasa au vazut ca nu mai sunt asa, iar uneia dintre ele i-am si dovedit acest lucru, am fost impreuna cu ea 1 an si jumate, si am mai fi fost impreuna, daca nu pleca in Iasi pentru a-si continua studiile dupa examenele nationale, atunci cand parintii ei i-au spus sa se desparta de mine (chiar daca parintii ei ma placeau ca baiat pentru fata lor, chiar spuneau ca ne potrivim). Acum la liceu, tot singur ma simt, chiar daca am mai multi prieteni, suntem un colectiv unit, facem ieseli prin parcuri, pub-uri, si diferite locatii in care ne putem distra. Singura problema e ca eu de mult nu ma mai pot distra, nu mai consider pe nimeni a-mi fi alaturi, si stiu ca este gresit dar greu pot fi schimbat, mai ales din cauza starii in care ma aflu mai mereu.

3. Am inima ranita. Pur si simplu. De la acea fata cu care am fost 1 an jumate, nu am mai avut decat o singura relatie care a durat o saptamana.
De cand a inceput liceul, a inceput sa imi placa de o fata blonda din clasa mea, dar insa de care nu mi-am dat seama pana nu mi-au atras celelalte colege atentia ca tot ce facea era sa profite de mine si de situatia mea materiala, stiind ca o plac. Dupa ceva timp, dupa ce i-am facut pe plac, aceasta fata mi-a spus ca ma considera ca pe un frate pe care nu l-a avut niciodata, si ca nu putem fi mai mult decat frati. Acest lucru nu vreti sa stiti cat de mult ma intristat, ma simteam extrem de bine in preajma ei, dar in final, am ramas doar "frati".
Apoi dupa aceasta fata, a inceput sa imi placa de alta colega, bruneta de data asta, cu care chiar ma intelegeam foarte bine, nu profita de mine, ieseam mai mereu impreuna pe afara, chiar incepuse sa ii si placa de mine. Intr-o zi chiar imi spusese ca vrea sa vorbim fata in fata despre noi doi. Si in ziua in care trebuia sa vorbim despre noi doi, abia iesisem din vacanta, si ne-am intalnit cu fata blonda, iar fata blonda nu stia ca mie de fapt incepuse sa imi placa de cea bruneta si a inceput sa se dea la mine. Peste cateva zile am intrebat-o pe fata bruneta daca vrea sa fim impreuna si a zis "poate". Dar e clar ca a fost un nu, odata ce fata blonda se dadea la mine, si pana la urma, am ramas tot cu gandul la fata blonda. Apoi am fost cu gandul la fata bruneta si tot cu gandul la ea am ramas.
Dupa ceva timp de cand s-au intamplat aceste lucruri, mai a aparut o fata, pe care am cunoscut-o pe facebook, cu care am fost o saptamana, iar dupa ne-am despartit pentru ca a plecat la mare si tot facea postari pe facebook ca a vazut nu stiu ce baieti prin statiune.
Si de cand m-am despartit de acea fata, si pana imi ziua de azi, tot imi place de fata bruneta, dar ea nu ma crede pentru ca zice ca o tin drept roata de rezerva. Ea nu vrea sa inteleaga ca mie imi pare extrem de rau pentru ceea ce am facut, pentru faptul ca practic am inselat-o pe fata. Eu cred ca m-as intelege extrem de bine cu ea, mai ales pentru faptul ca parintii ei ma plac, sora ei de 21 de ani ma place ca baiat pentru sora ei mai mica, fratele ei ma considera de treaba si si parintii mei o considera pe ea o fata cum trebuie. Ba chiar mama m-a pus sa invit la cina cu noi, la restauranturile de top la care mergem. In fine, tot nu a vrut sa inteleaga si tot nu ma crede, si acest lucru ma descurajeaza enorm, am fost un prost cand am lasat-o pe fata blonda sa se mai dea la mine si pentru ca nu i-am spus ca deja imi place de fata bruneta.

4. Desi am foarte multi prieteni, tot ma simt singur. Nu stiu. Nu ii consider prietenii mei. Iesim mult, petrecem mult timp impreuna, la inceputul liceului nu am avut aceasta problema, eram foarte fericit, dar acum nu ma mai simt bine deloc in preajma lor. Ma simt ca si cum as iesi cu niste straini. De asta i-am si refuzat sa iesim pe majoritatea in ultimul timp. Nu ma mai simt bine in jurul lor.

5. Ma simt plictisit de viata. Totul e asa plictisitor. Ma simt ca si cum am trecut prin absolut orice in viata asta. Cateodata nici nu mai vad rostul meu de a trai. Si asa nu ma simt de ajutor, nu consider ca ajut pe cineva prin faptul ca exist sau ca fac pe cineva mai fericit, odata ce mama mea e mereu sub influenta bauturii, tatal meu e ocupat cu munca, iar prietenii mei pur si simplu nu ma mai baga in seama cateodata, iar cateodata nici eu nu ii vreau. Cel putin asta simt, nu stiu ce fac ei, pentru ca asa cum ei nu se intereseaza de mine, nici eu nu prea ma interesez de ei.

6. Mai sunt o gramada de motive, numai ca nu mai sunt asa de majore. In orice caz. Ma simt ca un mare ratat, care nu stie ce cauta pe aceasta planeta, pentru ca pur si simplu asa e. Si multa lume ma face asa, sau prost, sau tot felul de lucruri. Dar nu imi pasa, si chiar le multumesc ca imi zic asa, dar din pacate nu ma ajuta.

Dap. Cam astea au fost motivele. In orice caz. Aceste motive m-au facut sa ma apuc de fumat, de baut (exact cum face si mama mea numai ca eu beau lucruri mai tari decat berea), pastilele pe care le luam inainte cate una pe zi, acum iau 4 pe zi, pentru ca pur si simplu am citit ca efectele sunt urate daca iau mai mult de doua pe zi, dar nu e nicio problema, nu va plange nimeni dupa mine, pe acest lucru ma si bazez.

Cam asta a fost povestea mea. Bine sunt mai multe lucruri dar unele poate nu conteaza asa mult. Daca vreti sa stati de vorba cu mine, va astept sa ma adaugati pe id-ul meu de yahoo, ( alexbiggamer1 ), dar daca nu, puteti raspunde aici cam ce ar trebui sa fac, sau sa imi dati sfaturi, pentru ca pur si simplu nu mai suport. Sunt trist mereu, nu ma pot distra deloc, nu stiu daca ma credeti dar nici de zambit nu mai stiu sa zambesc. Poate cateodata cand ma chinui reusesc sa zambesc, a inceput sa nu mai imi placa absolut nimic la mine.

Va rog sa imi dati raspunsuri bune, fara insulte, fara corectari gramaticale si fara tot felul de lucruri care nu au legatura cu postarea mea. Va rog din sufletul meu, care este pe mai mult de jumate distrus. Si va multumesc din inima ca macar cititi sau ati incercat sa cititi intrebarea mea, si v-as fi si mai recunoscator daca m-ati putea ajuta cu sfaturi. Tot ceea ce va cer este sa nu imi spuneti sa consult un specialist, chiar nu simt ca ma poate ajuta asa ceva, am nevoie de opinia altor persoane de varsta mea sau cel putin persoane care imi pot da sfaturi de la persoana normala la persoana normala. De fapt persoanele care ma pot ajuta sau care imi pot da un raspuns bun, le voi considera persoane speciale, si o sa dau funda celui mai bun raspuns, nu e nicio problema in asta. Sau poate chiar o sa si votez raspunsurile pozitiv. Numai va rog. Am nevoie de ajutorul vostru.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook