Salut tuturor, nu am mai făcut asta pana acum, adică sa ma plâng zic eu, dar ori efectul medicamentelor ori disperare ma pune sa fac asta. Am 21 de ani, pana la 17 ani, eram pe alta planeta, nu ma interesa nimic, singurele mele "hobby-uri" erau fetele, tutunul și anturajele, un copil destul de idiot, știu, dar după acea perioada s-a declanșat ceva în mine, am început sa empatizez cu oamenii săraci, cu cei ce trăgeau din greu pentru niște amărâți de bani, tot priveam în jur și vedeam lumea cu alți ochi, vedeam tristețe, durere, ura, invidie, ceva ce nu mai văzusem pana atunci, începusem să-mi dezvolt o ura foarte apăsătoare fața de paraziții societății: politicieni, bețivani, "smecheri"... etc, o ura ce ajungea sa ma preseze atât de mult încât as fi fost în stare să-i omor în chinuri fără sa am vreo remușcare, sa îmi pese din ce în ce mai mult de mediu, sa iubesc animalele, ba chiar sa fie o prioritate pentru mine, dar ceva nu a mai mers bine, niște stări foarte ciudate își tot făceau simțită prezenta, atacuri de panica, anxietate, depresie, cu gânduri atât de negre încât vocile din capul meu puteau fi auzite și de surzi, momente de disperare atat de crude, cu toate astea, eu ma pun pe ultimul loc când vine vorba de sănătate, de mâncare, etc, încerc să-mi fac familia mandra și în același timp sa ajut animalele și mediul cu ce știu eu mai bine, un singur lucru ar putea sa ma ajute sa scap de disperarea asta și de gândurile de moarte ce nu-mi dau pace, sunt îndrăgostit de o fata, are parul atât de negru, poate fi comparat cu picturile gotice vechi, ochii aia ce exprima perfecțiunea întruchipata, zâmbetul ce poate șterge orice urma de tristețe de pe fata oricărui om, dar ea nu ma suporta, am încercat sa vorbesc cu ea dar nu-mi da nicio șansă. Sunt îndrăgostit de ea de 11 ani și mereu am călcat strâmb în fata ei, provin dintr-o familie mai săracă, poate asta e motivul, știu ca v-am plictisit, ma iertați, dar nu am mai discutat cu nimeni timp de 2 ani, ma puteți ajuta cu câteva sfaturi? Și despre viata și despre fata respectiva, despre ce vreți, asta este maximul meu? Simt ca am ajuns la limita, mulțumesc de ascultare și îmi cer iertare pentru ca v-am plictisit

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook