|

Salutare tuturor!

Am o neclaritate și poate mă poate ajuta vreunul din voi (să rămâneți strict pe subiect, vă rog frumos, mulțumesc). Voi încerca să fiu atât cât se poate de scurt, dar în același timp să mențin claritatea maximă a ideii de bază.

Cum ar putea un student din Alba Iulia, aflat în cămin studențesc să poată discuta, chiar menține o legătură inter-umană, dacă este posibil, cu alți studenți (momentan toți îi sunt străini, cel puțin aceștia nu îl cunosc așa cum este el)?

El a evitat și evită mereu contactul uman, fiindcă orice încercare a acestuia de a vorbi ceilalți, care s-a realizat strict în trecut, s-a încheiat în general prin "nu e locul meu, nu am reușit să vorbesc despre ce aș fi vrut." iar în cel mai caz cineva l-a înțeles, dar asta "în mare", nicidecum în detaliu.

Motivul principal pentru care el caută mereu și mereu contact uman este că din cauza anxietății lui ridicate, el eșuează de fiecare dată să se comporte cum vrea cu oamenii care se află la un moment dat fizic lângă el, în cel mai bun caz el tace și nu face nimic, iar în cel mai rău caz se comportă cu alții așa cum a văzut că se comportă între ei alți oameni ne-anxioși, astfel încât el de cele mai multe ori spre întotdeauna observă pe parcurs sau la final că "nu a fost el însuși, s-a comportat drept altcineva din cauza anxietății, este ca și cum nu ar fi fost acolo".

A încercat de mai multe ori să se bage în seamă cu oameni pe net, însă nu a reușit să transmită clar mesajul "Mă simt mereu singur din cauza crizelor de anxietate și celor suicidare" ci a încercat de multe ori "să tragă de timp, de firul unei discuții" (ca atunci când întrebi pe cineva ce studiază sau orice altceva, iar tu pui întrebări obiective și lungești la maxim replicile tale încât celălalt crede că fie ești un retardat care nu înțelege o idee de bază, fie întreabă ca să îsi bată joc, întreabă orice aiurea fiindcă se plictisește acasă). Când a tras astfel de timp în discuție, fiindcă nu știa ce altceva să facă nu s-a simțit absolut deloc bine. Când a încercat să își calmeze nevoia și a rămas singur în cameră și a tot dezbătut cum să facă să nu se mai simtă așa sau cel puțin să își demonstreze lui însuși că ideea de a vorbi despre frământările sale, de a doar a se descărca pe moment, cu cei din imediata apropiere este una rea, nu s-a simțit absolut deloc bine, ci doar mai rău.

El este un introvertit, unul puternic introvertit. Și "modul cum funcționează el" nu poate fi ușor înțeles, perceput de către acei oameni care sunt obișnuiți cu contact uman, cărora le este super ușor să socializeze.

"Ieși afară sau oriunde ai studenți și vorbește, distrează-te cu ei" este ceva probabil ușor pentru ceilalți dar imposibil de urmat pentru el. A încercat și el acest sfat, dar mai mult și-a agravat starea de câte ori și-a zis "Ba pot urma acest sfat, dar nu știu eu că pot. Mi-e bine dar nu știu eu că mi-e bine". Ceea ce este total fals, deoarece abia dacă reușește câteva cuvinte să spună altora și să rămână el însuși, nu un model de comportament copiat de la ceilalți drept măsură de protecție, scut de la anxietate.

Fiindcă oamenii sunt prea rapizi pentru el. Nu fiindcă el ar fi mult prea încet de cap, ci fiindcă oamenii sunt atenți la ceilalți care vorbesc foarte ușor și râd mereu, iar singurele dăți în care reușește să discute cu cineva este "în privat". Dacă abia reușește să facă acest ultim lucru cu cunoscuți de-ai săi, imaginați-vă că nu poate încerca asta cu străini.

De câteva ori a vorbit cu cineva în privat despre trăirile sale, dintre care de foarte puține ori față în față cu cineva. Acum nu mai poate să facă asta nici în privat.

Liniile telefonice (antisuicid - ARPS, depreHub - consiliere în caz de criză emoțională) nu sunt străine față de el, fiindcă la prima a sunat de multe ori, fiindcă avea urgent nevoie și nimic altceva nu îl ajuta. Însă nu poate toată viața să sune la ei.

Nu se teme de specialiști, luptă mereu ca să reușească să poată lua legătura și să funcționeze comunicarea cu ei, însă probabil știți și voi că specialiștii nu sunt tot mereu disponibili pentru om, îi poți vedea abia odată la câteva zile, iar sănătatea emoțională (nu mintală, nu își pierde controlul ca să spulbere, distrugă) este ceva care se poate modifica în câteva secunde sau cel târziu în mai puțin de un minut.

A observat mereu și îi este clar că oamenii nu îl pot aborda brusc ca să îi disece problema, ca să îl ajute. Nu se mai așteaptă la asta. Face ce poate să se ajute. Dar tot nu este suficient.

Și a văzut că oamenii pe care și-a făcut vreodată curajul să îi abordeze și a vorbit cu ei mult odată, chiar dacă nu a vorbit ce vroia el, nu îl contactează absolut deloc. Și este ok cu asta.

Înainte considera că are nevoie neapărat de ceva sau cineva care să intre în mintea lui fiindcă el nu poate spune ce îl doare și ce vrea însă după ceva muncă interioară cu el însuși a reușit să dea afară 99% din ce zace în el (100% este imposibil pentru oricine), deci nu are nevoie să îi acceseze ceva sau cineva mintea, ci doar de cineva care să îl asculte în mod non-superficial.

Acum el caută să poată iniția discuții cu alții și să se comporte așa cum își dorește el, nu cum îl face anxietatea să se comporte (ca să fiu clar în privința anxietății, la cele descrise despre anxietate mai sus mai adaug doar "în prezența oamenilor, în absolut toate cazurile, anxietatea îl face atât de speriat încât nu mai poate gândi ce spune așa cum gândește când este singur, vorbește pe fugă sau spune glume sau replici tâmpite (tâmpite pentru el) pe care le-a auzit de la alte persoane, și face asta ca să își satisfacă nevoia de comunicare fiindcă nu știe cum altfel".

Se monitorizează aproximativ în permanență și a observat că atunci când are urgentă nevoie de a vorbi cu cineva (nu când e în criză suicidară) îl poate ajuta chiar și o discuție cu cineva care nevoie de el într-o treabă de care are el habar (ceva ce ține de tehnologie sau o problemă pe care a depășit-o în trecut).

Nu poate face "niște simple experimente sociale" să se ducă la oameni străini pe stradă sau în cămine studențești și să încerce "cumva" să vorbească despre ce anume are.

Și-ar dori asta, fiindcă îi place să discute cu străinii când găsește (rar) un subiect adecvat (doar atunci). Nu are nevoie să "se plângă" minute sau ore întregi, și să repete același subiect întruna în aceeași perioadă de timp, are nevoie doar de "porția sa de comunicare umană" până își revine. Nu este un depresiv care să nu înceteze cu lucruri ce țin de depresie.



Tot ce îl ajută, în afară de o persoană care îi răspunde la emailuri zilnic, este să își monitorizeze și atace orice gând, gând care l-ar întoarce pe băiat pe dos și l-ar face să sufere.



Acest băiat a refuzat mereu și refuză să se sinucidă. A vrut de multe ori și ar vrea să poată ca să scape de "tot". Dar nu poate. Mintea lui nu îl lasă. Rațiunea lui nu îl lasă.



Am scris la persoana a treia, dar este vorba despre mine. Am pus mai multe întrebări pe site până acum însă consider că niciuna atât de clară.



Sunt destul de emotiv de felul meu, așa că am rugămintea să nu primesc jigniri sau bateri de joc, și dacă se poate fără sfaturi ce se încadrează în categoria "Du-te mă și vorbește cu oamenii, ce e așa de greu? Hai du-te! Punct!".



Dacă nu aveți chef și răbdare și dorință de a îmi scrie un răspuns ok atunci vă rog foarte frumos să treceți la alte întrebări de pe net sau la orice alte activități (beți orice vreți, dansați în cluburi până la epuizare, "vrăjiți" pe cineva, faceți sex în toate modurile posibile, uitați-vă la un film sau serial sau ascultați orice fel de muzică, bârfiți, jucați-vă pe computer, telefon sau jucați cărți sau orice altceva fizic, cumpărați ceva de pe net sau de la magazine stradale, înjurați de mama focului pe cineva sau fiți un simplu "hater" care vrea să "muște" pe toți).

Îmi cer scuze dacă ce am scris mai sus jignește pe cineva (eu nu vă jignesc, doar vă cer să faceți la fel cu mine) însă într-o lume unde majoritatea sunt câini, trebuie să mă transform în pitbull dacă este absolută nevoie, ca să nu fiu călcat în picioare de toți.



Și, mulțumesc dacă ați citit mesajul! Respect maxim celor care l-au înțeles și chiar îmi pot spune ceva util!

Răspuns Câştigător
| a răspuns:

In primul rand in starea asta a ajuns in ani de antrenament. Se va vindeca la fel. Plimbari, te bucuri de soare, de luna, ploaie, oameni, orice. Inchisoarea mintii este foarte grea, are usa deschisa dar esti cu spatele si nu o vezi. Starea de nervi exista il consuma din interior. Rabufneste, du-te intr-un parc si urla cat de tare poti. Mai este partea sexuala, de cand e lumea si sexul se vinde. Schimba culorile hainelor, mai lasa negru in pace, ia ceva cu rosu. Rosu exteriorizeaza violenta ascunsa din interior. Asculta rock, jazz, clasica. Imbunatatesteti manierele, poarta camasa alba si papioane de multe culori

| explică (pentru oz_1736):

În regulă. Tu mi-ai scris despre cum să fac să ies din "starea asta". Ideea de a purta roșu în loc de negru este interesantă, nu m-am gândit până acum la ea. Când o să pot să fac rost de haine, să am timp să selectez, o să iau în calcul.
Însă, legat de "cum să reușesc să comunic cu cei ca mine (tinerii, studenții) ce îmi poți spune?".
Iau în calcul și sfatul cuiva de a nu spune despre suicid și alte chestii foarte delicate, unui străin, îmi va face mai mult rău și nici nu am curaj să încerc.
Mersi de răspuns!

| explică (pentru oz_1736):

Ai răspuns cât și putut tu de bine iar ideea cu îmbrăcămintea o să văd cum o aplic.
Îți voi da fundă pentru că tu nu ai fost nici plin de tine, nici nu ai răspuns "nu citesc întrebarea, lasă că știu eu ce ai... stop net" ca și userul acela de mai jos. Sunt sătul peste cap de asemenea persoane (tu fă asta, lasă că știu eu ce ai). Tu ai fost ok.

9 răspunsuri:
| a răspuns:

In primul rand, starea in care te afii tu este enerata de statul pe internet!
Mult prea multe ore petrecute pe internet, te-au adus aici.
Elimina-te singur din grupurile de pe internet si evita sa mai stai pe internet, ai suferit destul si acum ai nevoie de viata reala, cea care se tarieste nromal sai sanatos, pe strada, afara, cu prietenii, rudele, familia.
Evita cu orice pret statul la computer, fiindca asta este unica ta scapare sa revii din nou sanatos si normal.

| explică (pentru Ioneasca1001):

Salut!
Mă tem că nu asta este cauza a ceea ce mi s-a întâmplat. Internetul este singurul care mi-a întins o mână de ajutor.
Te rog mult de tot să nu mă bagi rapid de tot în oala celor dependenți de tehnologie, și să îmi spui că doar ea este de vină.
Am uitat să menționez că eram așa și înainte să am măcar acces la internet. Aveam doar un computer pe atunci.

| a răspuns (pentru DANetlv):

De fapt internetul ti-a facut un mare deserviciu, de care nu esti nici macar constient, asta spun aoamenii de stiinta, nu eu.
Statul pe internet toata ziua duce la depresii, anxietate, paranoia, schizofrenie si chiar sinucidere.
Stiu parinti care au fost sfatuiti sa taie cablul de internet sau sa confiste computerul, ca copilul sa fie fortat sa iasa afara, sa socializeze cu copii, pe real, ca sa-si revina, sa elimine depresia.
Iesi afara, fa-ti prieteni, fa-ti o prietena fata, ca-ti va face foarte bine!

| explică (pentru Ioneasca1001):

Ok, să zicem că este adevărat ce spui. Însă, am făcut asta, am ieșit la evenimente sociale. Am fost la nunți, am fost în vizită la rude. Am venit mereu de acolo dărâmat. Nu fiindcă stăteam doar pe telefonul mobil, fiindcă chiar nu stăteam și eram prezent acolo ci fiindcă abia dacă reușeam să scot o singură replică, o singură întrebare pe gură.
Eu am postat pe TPU și am pus toate acele detalii în speranța că voi primi un răspuns pe care mie însumi nu mi-l pot da.
Nu am nimic personal cu tine, însă TPU mi se pare plin de răspunsuri superficiale.
La mine este anxietatea problema. A fost identificată la nivel foarte ridicat. Chiar înainte de internet.
Răspunsul "Iesi afara, fa-ti prieteni, fa-ti o prietena fata, ca-ti va face foarte bine!" este fix genul de răspuns despre care am menționat că nu am nevoie să îl primesc.

Sincer, deja încetez să mă mai mir de ce răspunsurile de pe acest site nu m-au ajutat decât foarte puțin.
Provizoriu mă ajută. Fiindcă apare cineva care spune cineva... și atât.

Nu te supăra pe mine, nu am nimic cu tine.
Însă, ar fi bine să încetezi să mai generalizezi că dacă 1 milion de tineri sunt dependenți de tehnologie, asta înseamnă MUSAI și obligatoriu că orice problemă aș scrie că aș avea legat de comunicare și anxietate, internetul și tehnologia sunt de vină.

Iar dacă răspunsul următor nu va fi diferit față de ce ai scris mai sus, atunci nu mai răspunde. Mai bine scrii la altul. Suntem mai câștigați amândoi.
Oricum, mulțumesc pentru bunăvoința de a răspunde!
Pace!

| a răspuns (pentru DANetlv):

Greseala fatala! Ai spus ca stateai pe telefon... de ce?
Chiar nu puteai sa rezisti cateva ore, fara telefon?
Il inchideai si incercai sa te relaxezi, sa-ti faci prieteni, sa socializezi... cu cei din jur, ca de aia mergi al petreceri.
Ce ai facut tu, se cheama "izolare"!
Vad ca respingi toate sfaturile primite, pretinzad ajutor, pe care, de fapt il ignori si respingi.
Baiete, eu ca tine am fost si stiu de ce ai nevoie. Mi-am crescut doi copii nromali si sanatosi la cap, fara depresii, anxietati si alte instabilitati psihice, ca dovada ca am facut bine, ceae ce am facut.
Pana nu vei intelege ca statul pe telefon si computer te condamna la depresii severe si anxietate, fiind responsabil de starea ta psihica, nu vei reusii sa te vindeci, sau sa facii ceva sanatos pentru tine.
Mergi la un psihiatru macar, cere ajutorul oamenilor de specialitate, care te pot ajuta acum cand inca esti la inceput, daca nu accepti un sfat bun, de la un parinte.
Negativitatea si refuzul total de a coopera cu oamenii reali, te-au adus aici si te va distruge, daca nu incerci sa intelegi odata, ca ceea ce faci este gresit.

Nu-ti fa probleme, nu-ti mai scriu, vad cat de refractar esti, dar te rog din toata inima sa mergi la un psihiatru.

| explică (pentru Ioneasca1001):

Nu sunt străin de psihiatru și psiholog. Am fost. Acum urmează prima ședință la psiholog pe luna asta. La psihiatru voi merge marți, dar la psihiatru din Cluj-Napoca. În Alba Iulia am fost. Te poartă... inutil. Am fost și la privat. Nimic util
Nu resping din start orice sfat primit. uită-te la primul răspuns. A zis o idee pe care vreau să o pun în aplicare cât pot eu de repede și i-am recunoscut asta, apoi l-am mai întrebat ceva.

Dacă te întrebi de ce în răspunsurile către tine "par dificil"... uită-te la câte întrebări am pus pe TPU, în toți acești ani.

"Greseala fatala! Ai spus ca stateai pe telefon... de ce?
Chiar nu puteai sa rezisti cateva ore, fara telefon?
Il inchideai si incercai sa te relaxezi, sa-ti faci prieteni, sa socializezi... cu cei din jur, ca de aia mergi al petreceri.".
Ai citit măcar partea în care am precizat că și fără tehnologie mă chinuiam să zic o replică și îmi bubuia inima? Și faptul că cu oamenii mă comportam cumva, iar când eram singur cu mine îmi reveneam și reușeam să scriu exact cum doream?

Ți-am scris, nu o lua personal. Nu resping toate sfaturile primite (atunci primului răspuns de ce nu i-am închis oare gura!?!?). Însă ce mi-ai scris tu se încadrează fix în sfaturile primite de la ceilalți, pe care le-am urmat și care nu m-au dus chiar nicăieri. (Crezi că nu am încercat?).
Nu știu nici măcar dacă ai avut răbdare să citești întreg mesajul.
Oricum, ți-am înțeles ideea, atât este tot ce îmi poți spune.
Mai bine las-o așa. Am să încerc pe viitor să cer ajutorul în alte părți care reușesc să mă ajute (TPU a eșuat de multe ori și văd că tot eșuează. Siteul ăsta este pentru întrebări cu răspunsuri simple, atât).
Mulțumesc, și atât!

| explică (pentru DANetlv):

Hai să reformulez: Apreciez răspunsul tău, însă situația la mine este mult mai complicată încât "ieși afară, lasă netul" nu funcționează.
Eu cât pot eu de des încerc să îmi reformulez gândurile, accept ajutor de la specialiști, crede-mă (am scris în mesaj despre cele două linii, despre Arps și depreHub).
Urmează două ședințe, una la psiholog, alta la psihiatru. Deci chiar fac ceva.
Întrebarea era "cum pot eu să discut cu cei de lângă mine, cu studenții, despre așa ceva, fără ca lucrurile să se agraveze".
nu "cum depășesc stările?".
Sper că acum mi-ai înțeles ultimul mesaj și de ce "am fost așa dificil"!