| emanuel89q1 a întrebat:

Salutare tuturor, sunt un adolescent de aproape 17 ani si încă de mic eram emotiv, plângeam imediat, eram timid, daca cineva voia sa îmi ofere ceva ii ziceam ca nu e nevoie etc. Orice pentru a nu deranja oarecum. Acum am crescut însă am ramas la fel din punctul acesta de vedere. Încă îmi e frica sa nu supăr oamenii din jur si încerc sa îmi fac rau chiar si mie pentru a nu supăra pe alții, rar îmi spun punctul de vedere, daca cineva mai mare la fotbal țipă că am făcut ceva greșit ma emotionez si nu am curajul sa ii răspund chiar daca poate nu a fost vina mea. Concluzia e ca sunt foarte emotiv si mereu ii vad pe ceilalți mai buni decât mine, consider ca asta a plecat din copilărie de cand fratele meu mai mare facea prostii (batai, scandaluri etc. si eu ma îngrijoram si plangeam). Ajutați ma cu niște sfaturi va rog pentru a ma schimba, oare sa merg la psiholog? Ideea e ca sunt si mic de inaltime (165cm) si de asta ma înjosesc si mai mult sa zic asa laughing. Mulțumesc ca ati citit tot!

1 răspuns:
| Violleta2022 a răspuns:

Problema de care suferi tu pare sa fie o anxietate severa, bazata pe frici interioare, la care se adauga si sindromului de inferioritate al omului mic de statura.
Ti-as recomanda sa mergi la un psiholog bun, care te-ar putea ajuta sa scapi de aceste probleme care au radacini in copilaria ta nu tocmai fericita, cat si din cauza complexului actual care se suprapune si-ti adanceste nefericirea.