"Se spune că, Carey poate acoperi notele de la alto, până la coloratura soprano"
"Mariah Carey poate avea o rază de 100 de octave, şi abilitatea de a cânta atât de tare încât păsările să cadă din cuibul lor, dar nu o face cum trebuie."

in prima parte ce vrea sa spuna? ca poate canta de la f subtire la f gros?
cui ii place Mariah

Sincera sa fiu nu stiam ca exista atatea octave(interval de opt sunete), ce-i drept sunt nula la muzica. Intr-adevar inseamna ca poate canta toata gama. E o mare cantareata, un star de are se va vorbi mul timp de acum inainte, pe plan mondial.Crezi ca despre A. c. Min. e se va mai vorbi peste zece ani? Eventual in cercuri restrinse. Te apreciez ca ai o pasiune din care poti si invata.

De unde, naiba ati luat idiotenia asta? NIMENI nu poate acoperi 100 de octave. Ganditi, frate! Ca de-aia aveti capete! Vocea umana nu poate acoperi mai mult de 3-4 octave. Si vorbesc de voci adevarate, nu de cantaretze de club.

@Bubble: Ai dreptate. Eu, insa, ma refeream la voci normale, nu din cele de Cartea Recordurilor.
Niciun artist adevarat nu-si omoara vocea, numai ca sa ajunga pe o pagina dintr-o carte idioata.
Si, in plus, niciun compozitor nu ia in considerare o asemenea aberatie (100 de octave) cand compune muzica.

Are o voce extraordinara! Octavianpas, puteam sa citim si singuri nu era nevoie sa dai un copy paste atat de lung

Nu cred in 100 de octave.Sincer.Il stii pe vitas? Pentru cei ce nu au rabdare sa asculte.refrenul e la 1. 06 unde atinge 8 octave.
http://www.youtube.com/watch?v=YjO_VXHxsRw
Asteapta refrenul.Se numeste "Opera 2" de fapt.toate melodiile lui au refrenul cu vocea super ridicata. E singurul barbat ce poate ridica 8 octave.Si seamana putin cu mariah cand ajunge la 8 octave.Deci? 100? poate a vrut sa zica 10. dar nici 10 nu cred
.@ardnaxur1961 Se pot acoperi pana pe la 8-9 octave.Vitas e recunoscut in Guiness Book parca cu 8 octave.
@octavianpas -> stim si noi ce e ala google sau wikipedia:)

Si cu Vitas. dovada ca el canta live : http://www.youtube.com/watch?v=z2W_35mgBwk
Mereu face scheme cu microfonul.
E rus:D

Exact, plus ca acolo am citit si eu, ce am scris

Mariah Carey (n. 27 martie, 1970) este o cântăreaţă de Pop şi R&B, compozitoare, producător şi actriţă americană. Mariah Carey şi-a lansat albumul de debut în anul 1990. Lucrând sub îndrumarea lui Tommy Mottola, directorului companiei de discuri Columbia Records ea a devenit prima artistă care a avut primele 5 single-uri pe locul #1 în topul pieselor muzicale din Statele Unite Billboard Hot 100. După ce s-a măritat cu Mottola în 1993, o serie de piese ajunse hit au stabilit-o pe poziţia artiştilor cu cele mai mari vânzări ai companiei Columbia. Conform revistei Billboard, Mariah Carey a fost cântăreaţa cu cel mai mare succes în anii '90 în Statele Unite.

După ce a divorţat de Tony Mottola în 1997, Mariah Carey a introdus elemente de hip hop în albumele sale. Popularitatea ei a scăzut când a părăsit casa de discuri Columbia în 2001. În anul următor Virgin Records i-a reziliat contractul, atât din cauza unei căderi fizice şi emoţionale, care i-a adus o publicitate negativă precum şi din cauza insuccesului coloanei sonore pe care a scris-o pentru filmul Glitter. În 2002, ea a semnat un contract cu Island Records şi după o perioadă în care a avut mai puţin succes, ea a ajuns iar pe locurile de frunte ale muzicii pop în anul 2005.

Carey a fost numită cea mai bună artistă pop a mileniului la World Music Awards în 2000.

A avut 18 piese ajunse #1 în topul Billboard Hot 100, mai multe decât oricare alt artist solo, iar RIAA a numit-o a treia cea mai bine vândută artistă, după Barbra Streisand şi Madonna. Pe lângă succesele ei comerciale, Carey a câştigat cinci Premii Grammy, şi este cunoscută pentru vocea de clasă, puterea, şi stilul melismatic şi întindere a vocii.

Viaţa şi cariera muzicală

Copilăria şi tinereţea

Carey s-a născut în Huntington, Long Island, New York. Este al treilea şi cel mai mic copil al Patriciei Hicket, fostă cântăreaţă de operă şi profesoară de canto, de origine irlandeză, şi Alfred Roy Carey, un inginer aeronautic de origine afro-venezueleană. Părinţii lui Carey au divorţat când aceasta avea 3 ani. După divorţ, Carey l-a văzut rar pe tatăl său. În timp ce mama sa era la lucru (îşi luase 3 slujbe pentru a întreţine familia), Carey petrecea mult timp singură acasă, găsindu-şi evadarea în muzică. A început să cânte în jurul vârstei de 3 ani, sub îndrumarea mamei sale, care o observase pe Mariah imitându-i repetiţiile operei lui Verdi, Rigoletto, în italiană.

A absolvit ulterior Liceul Harborfields din Greenlawn, New York. Chiulea frecvent de la cursuri, pentru a da probe la studiourile de înregistrări locale. Ca urmare, colegii ei o porecliseră „Mirage" (Miraj). Activitatea sa pe scena muzicală din Long Island i-a oferit oportunitatea de a lucra cu muzicieni ca Gavin Christopher şi Ben Margulies, cu care a colaborat la compunerea materialului pentru caseta ei demonstrativă. După mutarea în oraşul New York, Carey s-a angajat cu jumătate de normă pentru a-şi putea plăti chiria şi cele cinci sute de ore la şcoala de artă. Ulterior, a fost cooptată în grupul vocal de acompaniament al cântăreţei de freestyle din Puerto Rico, Brenda K. Starr.

În 1988, Carrey l-a întâlnit la o petrecere pe Tommy Mottola, directorul casei de discuri Columbia Records. Starr i-a dat acestuia caseta demonstrativă a lui Carrey. Mottola a ascultat caseta după ce a părăsit petrecerea şi a fost impresionat. S-a reîntors să o găsească pe Carey, dar ea plecase. Mottola nu a renunţat. A găsit-o ulterior, şi astfel Carrey a semnat un contract cu casa de discuri.

1990 - 1992: Succesul comercial

Carey a colaborat la scrierea textelor pieselor de pe albumul ei de debut Mariah Carey din 1990, apoi a continuat să colaboreze la elaborarea majorităţii materialelor. La înregistrări, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de contribuţiile unor producători precum Ric Wake şi Rhett Lawrence, pe care conducerea casei de discuri Columbia Records îi cooptase pentru a conferi albumului viabilitate comercială. Susţinut de un buget promoţional substanţial, albumul a ajuns pe locul întâi în topul clasamentului U.S. Billboard 200, unde a rămas câteva săptămâni.

Albumul cuprindea single-uri care au adus profituri mari şi care au făcut-o pe Carey vedetă în Statele Unite, deşi a avut mai puţin succes în alte ţări. Albumul a fost însă foarte bine cotat de critică, şi aşa a câştigat Carey Grammy-urile pentru Cea Mai Bună Artistă, şi Cea Mai Bună Performanţă Vocală - pentru primul său single, "Vision of Love".

Carey a conceput al doilea album al ei Emotions ca un omagiu genului soul casei de discuri Motown Record (vezi Motown Sound), la care a lucrat cu Walter Afansieff,Clivillés şi Cole (din grupul de dance C&C Music Factory) la Înregistrare. Albumul a fost lansat în târziul anului 1991 dar nu avut succes nici din punct de vedere al criticilor, şi nici comercial; revista Rolling Stone la descris fiind "mai mult la fel, cu materiale mai puţin interesante [...] cântece în curs de succes ci o expertiză intimidată neaerisită". Titlul se potrivea cu această caracteristică din cauza cărei Carey a avut influenţe să îşi producă propriile cântece, şi la începutul creării albumului Emotions,în care ea a co-produs majoritatea materialului. "Nu vroiam ca Emotions să fie viziunea altcuiva despre mine", a menţionat ea. "E mai mult despre mine în acest album". A început să scrie şi să producă şi pentru alţi artişti precum Penny Ford şi Daryl Hall, în anul următor.

Totuşi Carey efectua concerte live ocazional, teama de scenă au prevenit-o din a îmbarca un tur major. Prima sa apariţie în larg era cunoscută la emisiunea TV MTV Unplugged din 1992, şi a remarcat că a părăsit performanţa în seara aceea deoarece noaptea aceea a demonstrat că lucrurile nu erau cum erau speculate înainte, simulate cu echipament de studio. De-alungul versiunilor cântecelor sale mai vechi, Carey a interpretat "I'll Be There" de Jackson 5 cu sprijinul lui Tery Lorenz. Duetul a fost lansat ca un single, şi a ajuns pe locul întâi în Statele Unite, şi a determinat-o pe Lorenz la o împărţire de înregistrări, al cărei album de debut l-a co-produs Carey mai târziu. Datorită notelor mari de la emisiunea Unplugged, setul concertul a fost lansat pe EP-ul MTV Unplugged, pe care revista Entertainment Weekly l-a numit "cea mai puternică, şi originală piesă pe care ea a înregistrat-o [...] Această performanţă o ajută să i-a primii paşi spre profesionalism?".

1993-1996opularitatea din întreaga lume

Carey şi Tommy Mottola au devenit implicaţi într-o relaţie romantică în timpul creării albumului ei de debut, iar în iunie 1993 s-au căsătorit.

Kenneth "Babyface" Edmonds a consultat albumul Music Box, care a fost lansat mai târziu în acel an şi a devenit cel mai de succes album al ei. Primul single bine vândut în topurile UK Singles Chart şi pe locul întâi a fost o interpretare a cântecului "Without You" de Badfinger, iar în Statele Unite cântecele "Dreamlover" şi "Hero". Revista Billboard a proclamat-o inima pătrunzătoare [...] uşor cea mai elementară din lansările lui Carey, euritmia vocală în sincronizarea naturală cu cântecele", însă revista TIME a lamentat-o încercarea lui Carey la o muncă plăcută," Music Box părea superficial, şi aproape lipsit de pasiune [...] Carey putea fi o cântăreaţă de pop-soul mare; însă din nou ea a stabilit o mediocritate tipică Salieri." Carey a răspuns la comentarii de acest gen, "Cât de repede ai un succes mare, multor oameni nu le place acest lucru. Nu e nimic ce eu pot face în legătură cu acest lucru. Tot ce pot să fac e să creez muzica în care cred." Majoritatea criticilor au considerat nesemnificativă deschiderea următorului ei tur din Statele Unite, Music Box Tour.

În târziul anului 1994, după duetul acesteia cu Luther Vandross, a unei interpretări a melodiei "Endless Love" de Diana Ross şi Lionel Richie care a devenit un hit, Carey a lansat albumul ei de sărbători, Merry Christmas. Albumul conţinea interpretări şi compoziţii originale precum "All I Want for Christmas Is You", care a devenit cel mai mare single a lui Carey în Japonia iar în anii următori, ieşind la iveală ca unul din cele mai populare cântecele ale sale de pe tot anul pe radiourile din America. Recepţiile hotărâtoare al albumului Merry Christmas a fost mixat cu All Music Guide, numindu-l"altfel spus un zvon ajustat [...] pretenţiilor operei superioare, 'O Holy Night' şi şocanta recreare a melodiei "Joy to the World" în genul muzical danceclub devenind cel mai de succes album de Crăciun din toate timpurile.

În 1995, casa de discuri Columbia a lansat al cincilea album al lui Carey, Daydream, care combina sensibilităţile albumului Music Box cu downbeatul R&B şi influenţele hip hop. Un remix al piesei Fantasy, primul single al ei, a avut ca particularitate, rapper-ul Ol' Dirty Bastard. Carey a precizat că Columbia a reacţionat negativ la intenţiile sale pentru album:"Toată lumea zicea, "Ce, eşti nebună?". Erau foarte nervoşi în această privinţă."

Daydream, a devenit cel mai bine vândut album al ei din Statele Unite, iar single-urile sale au ajuns la un succes similar--"Fantasy", devenind al doilea single care să aibă debutul pe locul întâi şi ajunsese în Canadian Singles Chart (Topurile Canadiene de Single-uri) menţinându-se pe loc timp de 12 săptămâni, la fel şi piesa "One Sweet Day" (un duet cu Boyz II Men) care a avut un record de a fi 16 săptămâni în topul Statelor Unite, iar piesa Always Be My Baby (co-produs de Jermaine) a fost cel mai cu succes pe radiourile din Statele Unite în 1996 după spusele revistei Billboard. Albumul Daydream a avut cele mai bune păreri din cariera lui Carey, iar publicaţiile din The New York Times l-au numit cel mai bun album din 1995; de asemenea Times a spus că cele mai bune înregistrări pop la un nou punct culminant de rafinament structurat [...] Compoziţiile lui Carey, au adus un pas înainte mai relaxant, sexy şi mai puţin încrezător în zvonuri. Scurtul dar profitabilul Daydream World Tour au ridicat vânzările albumului care a primit şase nominalizări ale Premiilor Grammy.

1997-2000:Noua imagine şi independenţa

Carey şi Mottola s-au despărţit în 1997. Totuşi imaginea publică a căsătoriei a fost una pozitivă, Carey a precizat că în realitate ea se simţea prinsă de relaţia ei cu Mottola, pe care o descria des ca pe o reglementare. Oficial ei au anunţat despărţirea în 1997, iar divorţul lor s-a finalizat anul următor. Mai târziu, după despărţire, Carey a angajat un ziarist independent, un nou avocat şi un nou manager. A continuat să scrie şi să producă materiale pentru alţi artişti în această perioadă, contribuind la albumele de debut ale Allure şi 7 Mile prin imprimarea de scurtă durată a casei de discuri Cave Records.

Următorul album a lui Carey, Butterfly (1997) a avut un succes comercial şi, single-ul "Honey" ajungând pe locul întâi, versurile şi videoclipul care a prezentat o imagine sexuală mai deschisă decât a fost văzută până atunci. A stabilit că albumul Butterfly a marcat punctul la care ea ajunsese la întregul control al creativităţii asupra muzicii, care a continuat să se deplaseze în direcţia spre hip hop cu materiale co-scrise şi co-produse de rapperi precum Sean "P. Diddy" Combs şi Missy Elliott.

Totuşi, a adăugat ea: "Nu cred că e o părăsire mare faţă de ce am creat în trecut. Nu este faptul că am fost excentrică gândind că voi fi rapper. Personal, acest album este despre orice am vrut eu să fac." Bilanţurile erau în general pozitive, LAUNCHcast precizând că albumul Butterfly a "extins plicul", o mişcare este critic gândită care "ar putea dovedi tulburarea la mai mulţi fani conservatori" însă laude precum "un bine venit schimbat".

Los Angeles Times a scris, că [Butterly] este uşor cea mai personală şi confesională înregistrării pe care ea a creat-o vreodată . Sărbătorirea lui Carey devenind un lucru de domeniul trecutului." Albumul a avut un succes comercial-- deşi nu în degradarea celor trei albume de dinainte-- iar piesa "My All" (a treisprezecea piesă din Hot 100 clasată pe locul întâi) i-a permis înregistrarea pe locul întâi din Statele Unite de o artistă, o înregistrare deţinută anterior de Madonna.

Spre sfârşitul mileniului, Carey dezvolta proiectul de film Glitter, şi a scris cântece pentru filmele precum Oameni în Negru (Man in Black) (1997) şi Cum a furat Grinch Crăciunul (How the Grich Stole Christmas) (2000). În timpul producerii albumului Butterfly, Carey a devenit implicată romantic cu vedeta echipei de baseball New York Yankees, Derek Jeter. Relaţia lor s-a sfârşit în 1998, cu cele două părţi menţionând interferenţele media ca principal motiv pentru despărţire. În acelaşi an, Columbia lansase albumul Number 1 acesta fiind o colecţie de single-uri ale lui Carey aflate pe locul întâi în Statele Unite alături de material nou, care a precizat ea, că e o modalitate de a recompensa fanii. Piesa "When You Believe" , un duet cu Whitney Houston a fost înregistrat pentru coloana sonoră a filmului The Prince of Egypt (1998) care a câştigat un premiu Academy Award. Albumul Number 1 s-a vândut cu mult peste aşteptări, dar o recenzie al revistei britanice "New Musical Express" (NME) spunea că Carey, "realizează o performanţă dulceagă ca opera "Hero" al cărei mesaj părea destul de simplist, anume, dacă elimini orice gând inteligent din minte, îţi dai ochii peste cap şi ţi-o doreşti foarte mult, atunci vei avea copii frumoşi şi o viaţă fericită". De asemenea în acel an, a apărut la prima ediţie VH1 Divas, având un concert benefic în program, deşi pretinsa caracteristică de prima donna care deja o condusese pe un drum pe care mulţi o considerau o divă. În următorul an, ea a intrat într-o relaţie cu cântăreţul Luis Miguel.

Rainbow, al şaptelea album de studio al lui Carey a fost lansat în 1999 şi a compromis mai multe cântece orientate spre R&B/hip hop, multe dintre ele create în colaborare cu Jimmy Jam şi Terry Lewis. Piesa Heartbreaker şi "Thank God I Found You" (în ultima piseă participând şi Jay Z, iar mai târziu Joe şi formaţia 98 Degrees) au ajuns pe locul întâi în Statele Unite, iar succesul materialelor de altă dată au făcut-o pe Carey singura care a reuşit să poată avea câte un single în fiecare din anii '90. O interpretare a melodiei "Against All Odds (Take a Look at Me Now)" de Phil Collins a ajuns pe prima poziţie în Regatul Unit după ce Carey a reînregistrat-o cu formaţia Westlife. Primirea mediei al albumului Rainbow a fost în general entuziastă, iar ziarul Sunday Herald spunând că albumul: "o zăreşte pe aceasta impresiv clătinându-se între balade soul şi colaborări cu celebrităţi R&B precum Snoop Doggy Dogg, Usher [...] Este o colecţie de cântece pop-soul netede". Revista VIBE a precizat sentimente similare, scriind că ea: "Scoate toate stopurile , Rainbow va aduna mai multă adoraţie", însă a devenit cel mai prost vândut album al lui Carey în acel moment., iar piesele erau periodic criticate ca fiind prea asemănătoare. Când single-ul de două părţi "Crybaby" (în colaborare cu Snoop Dogg)/"Can't Take That Away (Tema Mariah)" au devenit primele sale single-uri din afara Statelor Unite în topul 20, Carrey a acuzat Sony că a promovat slab single-ul: "Situaţia mea politică în cariera profesională nu este pozitivă [...] Primesc o groază de reacţii negative de la anumiţi oameni corporativi", a scris ea pe site-ul official.

2001-2004:Conflictele personale şi profesionale

După primirea Billboard's Artist of the Decade Award (Premiul Billboard pentru Artistul Deceniului) şi World Music Award pentru Cea Mai Bună Artistă a Mileniului, Carey a plecat de la casa de discuri Columbia, şi a semnat un contract cu casa de discuri Virgin Records a companiei EMI care valora 80 milioane de dolari. Stabilea des că a privit casa de discuri Columbia ca pe o comoditate, cu despărţirea acesteia de Mottola, sporind relaţiile cu executivii de coperte. la doar câteva luni mai târziu, în iulie 2001, a fost în larg raportat că, Carey a suferit o epuizare psihică şi emoţională. A lăsat mesaje pe site-ul ei spunând de faptul că este extenuată, iar că relaţia sa cu Luis Miguel s-a sfârşit. Într-un interviu din anul următor, a zis, "Eram cu oameni care nu mă cunoşteau cu adevărat, şi nu aveam asistent personal. Mă duceam la interviuri toată ziua, şi abia dacă dormeam două ore pe noapte. În timpul aparenţei sale la emisiunea Total Request Live de la MTV, Carey scădea audienţa cu ceea ce mai târziu a fost descris ca "striptease". După sfârşitul lunii, a mers într-un spital, iar ziaristul ei a anunţat că Carey va lua o pauză de la aparenţele în public.

Criticii şi-au schimbat părerile despre Glitter, filmul lui Carey întârziat, semi-autobiografic, şi a fost un neajuns box office. Albumul acompaniament de coloane sonore, Glitter, a fost inspirat de muzica anilor '80 şi Carey a avut ca participanţi pe Rick James şi Jimmy Jam şi Terry Lewis;care i-a adus lui Carey cea mai proastă poziţie de pe topurile Americane. Ziarul St. Louis Post-Dispatch a respins-o ca fiind "o mizerie absolută care va coborî ca o necăjire neajunsă într-o carieră care în timp ce nu era mereu critic vestitoare, era cel puţin cu succes consistent", în timp ce revista Blender susţinea, "După ani de maiestrie pentru semnăturile agitate pentru o funcţionare bună, Carey a plecat aproape fără nicio prezenţă." Single-ul principal, "Loverboy" (cu participarea formaţiei Cameo), a ajuns pe locul 2 în topul Hot 100 datorită unei reducere a preţului, însă următoarele single-uri ale albumului au fost absente din top.

Columbia a lansat o compilare a tabelelor-reduse acesta fiind albumul Greates Hits imediat după eşecul albumului Glitter, iar în târziul anului 2002, casa de discuri Virgin i-au adus lui Carey un contract de 28 de milioane de dolari, creând mai departe, publicitate negativă. Carey a spus mai târziu că timpul petrecut la casa de discuri Virgin erau: "un total complet festival al stresului [...] Am făcut o decizie rapidă care era bazată pe bani, şi eu nu fac decizii bazate pe bani. Am învăţat o lecţie mare din acest lucru." Mai târziu în acel an, aceasta a semnat un contract de 20 milioane de dolari cu Island Records şi a lansat casa de discuri MonarC. Pentru a adăuga poveri emoţionale, tatăl lui Carey, cu care a avut puţin contact în copilărie şi în anul acela, a murit de cancer.

Primind un rol secundar în filmul din 2002 WiseGirls, Carey a lanasat albumul Charmbracelet, în care a marcat ea, "o nouă închiriere de viaţă" a ei. Vânzările albumului Charmbracelet au fost moderate, iar calitatea vocii lui Carey a fost sub critici severe. Ziarul Boston Globe declarând albumul "cel mai prost din cariera sa, dezvăluind o voce fie definită de gimnastică-gravitaţională sau uguială maelabilă.", iar Rolling Stone comentând, "Carey are nevoie de cântece grele care să o poată ajuta să folosească puterea şi ordinea pentru care era faimoasă. Charmbracelet e ca un abur de acuarele care sângerează într-o baltă maronie." Albumul apăruse în topuri numai în America, iar Through the Rain, a fost un eşec pe radiourile de muzică pop, care ar fi devenit mai puţin deschis pentru stilişti "dive" cunoscute cum ar fi Celine Dion, sau Carey însuşi în favoarea cântăreţilor mai tineri cum ar fi Kelly Clarkson sau Christina Aguilera, care aveau stiluri vocale asemănătoare cu cele ale lui Carey.

I Know What You Want, un single Busta Rythmes, având ca oaspete pe Carey, au ridicat-o ceva mai bine în topul 5 în Statele Unite. Casa de discuri Columbia a inclus piesa mai târziu într-o colecţie numită The Remixes, fiind primul album care nu a primit o autorizare de vânzare de la RIAA. În acel an a îmbarcat în turul Charmbracelet World Tour şi a fost premiat cu premiul Chopard Diamond award pentru vânzarea de 100 de milioane de albume în întreaga lume. A apoi a participat în single-ul din 2004, U Make Me Wanna de rapperul Jadakiss, care s-a clasat în topul zece în clasamentul R&B/Hip-Hop.

2005-prezent:Reîntoarcerea la prominenţă

Al zecelea album a lui Carey, The Emancipation of Mimi (2005), conţinea contribuţiile de la producători precum The Neptune, Kanye West şi colaboratul de lungă durată al ei, Jermaine Dupri. Carey spunea că a "semănat foarte mult ca o petrecere record .Vroiam să fac o înregistrare care să reflecte acest lucru." Albumul Emancipation of Mini a fost cel mai bine vândut în Statele Unite, iar un ziarist de la ziarul britanic, The Guardian la definit ca "grozav, central şi urban [...unele din] primele piese din anii trecuţi pe care eu nu trebuie să le plătesc pentru a le asculta din nou."

Datorită albumului, Carey a câştigat la Premiile Grammy pentru Cel Mai Bun Album Contemporan R&B, iar single-ul "We Belong Together" a câştigat premiul de Cea Mai Bună Performanţă Vocală R&B. Piesa We Belong Together s-a menţinut în Hot 100 timp de paisprezece săptămâni (Cea mai mare menţinere în top din cariera ei), de asemenea piesa "Shake It Off" a făcut-o pe Carey singura artistă care să ocupe două poziţii în top 2 din Hot 100 în acelaşi timp. Piesa Don't Forget About Us a devenit a şaptesprezecea oară, piesa aflată în topul Statelor Unite, legând-o de majoritatea pieselor aflate pe locul întâi de Elvis Presley după cum spune revista Billboard revizuită metodologic (creditele liniştite ale lui Joel Whitburn statisticiane cu un 18).The Beatles au avut 20 de piese pe locul întâi. Single-urile lui Carey au fost, colectiv, în topul clasamentelor timp de 77 săptămâni, ceea ce a clasat-o în faţa Beatleşilor (aceştea menţinându-se 59 de săptămâni), şi imediat după Presley, acesta ajungând în total în clasament timp de 79 de săptămâni. Carey de asemenea a avut un succes notabil în clasamentele internaţionale, deşi nu la fel de mari ca în America. Astfel, are două single-uri clasate pe locul întâi în Marea Britanie, două în Australia, şi şase în Canada. Cele mai mari clasamente ale lui Carey în Japonia au fost pe poziţia a doua.

Carey a început un tur în mijlocul anului 2006, numit The Adventures of Mimi Tour, care a fost cel mai de succes din cariera sa, totuşi câteva date au fost anulate. A apărut pe coperta ediţia din martie 2007 a revistei Playboy într-o fotografie non-nudă. În târziul anului 2007, ea a participat cu rapperul Bow Bow într-unul din single-urile Bone Thugs-n Harmony, Lil' L.O.V.E. Mai târziu în an, Carey a primit o stea de înregistrare pe Hollywood Walk of Fame, şi a intrat în Long Island Music Hall of Fame din 21 octombrie 2007

În primăvara anului 2007, ea a început să lucreze la cel de-al unsprezecelea album al său, E=MC2 care va fi lansat pe 15 aprilie 2008. Single-ul principal al albumului intitulându-se Touch My Body car a fost transmisă digital pe 12 februarie 2008. Single-ul oficial a mers la adăugări pe 19 februarie.

Cariera de actriţă

Carey a început să ia lecţii profesionale de actorie în 1997, iar în anul următor, a dat proba pentru roluri de film. Prima sa apariţie a fost în comedia romantică The Bachelor (1999) ca o cântăreaţă de operă, în rolurile principale ale filmului fiind Chris O'Donnell şi Renée Zellweger. CNN înaintând ironic spre castingul ei, spunând că este o divă lipsită de talent că "perfectul caracter . Partea care o informează pe Carey de întreaga performanţă este, acel "nu poate juca".

Primul rol principal al lui Carey a fost în Glitter (2001), în care ea ajucat rolul unui muzician din anii '80 încordat, care intră în industria muzicii după ce întâlneşte un DJ (Max Beesley). Totuşi Roger Ebert spune că "Cum a jucat Carey variază de la o respectoasă uşuratică până la sinceritatea intensă", majoritatea criticilor îl plănuiau:Ghidul de Filme al lui Halliwel l-a numit acest lucru: "un vehicul fără haz pentru o cântăreaţă pop cu nicio abilitate de actorie vizibilă", iar ziarul The Village Voice a observat:"Când [Carey] încearcă o emoţie - orice emoţie - se uită ca şi cum şi-ar fi pierdut cheile de la maşină." Glitter era un eşec box office, iar Carey a primit un Premiu Razzie pentru rolul ei. Mai târziu a spus că filmul "a început ca un concept cu substanţă, dar când s-a finalizat a fost ajustat de copii de 10 ani. A pierdut mult pietris.Mi-am cam luat-o în cap."

Carey, Mira Sorvino şi Melora Walters, a colaborat ca o ospătară la un restaurant rulat de mafioţi în filmul independent WiseGirls (2002), a cărei premiere la Festivalul de Film Sundance însă a mers direct pe cablu, în criticele Statelor Unite care a lăudat-o pe Carrey pentru eforturile sale-- în care publicaţia The Hollywood Reporter a precizat-o astfel: "Aceste nimicitoare înştiinţări pentru Glitter vor fi o memorie uitată pentru cântăreaţa care o dată care încălzea până la Raychel", iar Roger Friedman, se referea la ea ca o "Thelma Ritter pentru noul mileniu", spunând că "Linia ei de trimitere e ascuţită şi direcţionează în felul în care trebuie pentru a scoate râsetele corecte". Producătorul WiseFirls, Anthony Esposito a avut-o pe Carey în echipa The Sweet Science (2006), un film despre o femeie boxer necunoscută recrutată de un manager de box, însă filmul niciodată nu a intrat în producţie.

Carey a fost una din puţinii muzicieni care au apărut independent în filmele produse de Damon Dash, Death of a Dynasty (2003) şi State Proprety (2005). Munca sa televizată fiind limitată până în episodul din ianuarie 2001 al serialului Ally McBeal. În 2006 Carey s-a alăturat echipajului unui film indian numit Tennessee (2008), luând rolul unei ospătară care călătoreşte cu cei doi fraţi ai săi pentru a-şi găsi tatăl pierdut departe. Premiera filmului "Tennessee" va avea loc în următorul Festival de Film Tribeca care va fi în jurul lunei aprilie/mai. JoBlo.com a raportat în iunie 2007 că, Carey s-ar alătura echipajului filmului lui Adam Sandler, You Don't Mess with the Zohan, în film fiind ea însăşi. Carey de asemenea s-a alăturat echipajului filmului numit "Push".

Vocaţia artistică

Carey a precizat că tinereţea ei a fost influenţată de cântăreţi R&B precum Billie Holiday, Sarah Vaughan, Gladzs Knight, Aretha Frankilin, Al Green şi Stevie Wonder. Muzica ei conţine influenţe din muzica gospel, iar cântăreţii ei favoriţi de acest gen fiind The Clark Sisters, Shirley Caesar şi Edwin Hawkins. Când Carrey a introdus genul hip gop în muzica sa, ridicând problema speculaţiilor cum că ea ar fi fost tentată dpentru a lua avantajul popularităţii genului, însă a spus revistei Newsweek că:"Oamenii chiar nu înţeleg. Am crescut cu acest gen de muzică." Aceasta a exprimat aprecierea sa pentru rapperi precum The Sugarhill Gang, Eric B. & Rakim, Wu-Tang Clan, The Notorious B.I.G. şi Mobb Deep, cu care ea a colaborat la single-ul The Roof (Back in Time) (1998).

Debutul lui Carey a avut critic cum că ar fi similară în stil cu munca lui Whitney Houston, şi că în cariera sa, stilurile vocale şi de muzică, alături de nivelul de succes, au fost comparate cu Houston şi Celine Dion. Carey şi cunoştinţele sale, după cum spune Garry Mulholland, "sunt prinţese de wail [...] cântăreţi specialişti care combină orientarea clasamentelor cu bine gânditul cântec torţă al formaţiei Middle of the road (MOR). În She Bop II: The Definitive History of Women in Rock, Pop and Soul (2002), scriitoarea Lucy O'brien a atribuit la reîntoarcerea "fetei de modă veche" a Barbarei Streisand lui Carey şi Dion, şi Houston le-a descris pe acestea ca fiind "îngrijite şi care se opreşte spre perfecţie". Tranziţia muzicală a lui Carey şi folosirea mult mai dezvăluită a hainelor în timpul târziilor ani '90, erau în parte, iniţiate la distanţă de ea însuşi de aceastp imagine, şi ulterior spunea că majoritatea muncii ei era "dulceag MOR". Uni au observat că, în comparaţie cu Houston şi Dion, Care colabora la creerea cântecelor sale, iar Guiness Rockopedia (1998) a clasificat-o ca fiind "cântăreaţa supremă"

În ciuda faptului că, Carey era deseori autoarea în co-scrierea materialului ei, a fost acuzată de plagiat de câteva ori. Multe din aceste cazuri, însă au fost verificate la judecătorie.

Vocea

Se spune că, Carey poate acoperi notele de la alto, până la coloratura soprano, şi că marca ei vocală este abilitatea ei de a cânta în registrul fluieratului. Aceasta, citând-o pe Minnie Riperton ca fiind cea mai mare influenţă în tehnica sa de cântat şi că de la o vârstă foarte târzie, a fost tentată să o întreacă notele ridicate ale lui Riperton spre a mării ordinea succesului şi raza sa vocală s-a extins, cuprinzând 5 octave.

Vocea lui Carey a devenit sub o cercetare considerabilă de la critici care credeau că nu comunică mesajul cântecelor sale efectiv. Revista Rolling Stone spunea în 1992, că "Carey are un dar vocal remarcabil, dar până în prezent, din păcate, cântatul ei a devenit mai mult impresionant decât expresiv [...] la raza toatală este atât de supranatural încât fiecare notă excesivă eroda credibilitatea versurilor pe care le cânta." Ziarul New York Daily News a scris despre cântatul acesteia că "este ultimul lucru care o completează. Pentru Carey, vocalizarea este numai despre performanţă şi nu emoţiile care au inspirat-o [...] Având o voce grozavă, automat te poate face un cântăreţ mare? Greu de crezut." Unii au interpretat deciziile lui Carey de a utiliza ceea ce ea descria a fiind "respiraţie" vocală în târziii ani '90 şi 2000 în munca sa, ca pe un semn că vocea sa se deteriora, însă a precizat că "a fost aici tot timpul". Un articol din revista VIBE indica că stilul de cântat al lui Carey subliniază slăbiciunea în alte aspecte ale muzicii sale. "Impresionanţa vocii ei-- ca de asemenea şi tendinţa spre supradimensionare--au făcut-o mai puţin prevenitoare la tot materialul mai flagrant." În 2007, Carey a fost clasificată în lista celor mai slabi cântăreţi din toate timpurile de revista Q într-un sondaj public. Revista scria:"Mariah Carey poate avea o rază de 100 de octave, şi abilitatea de a cânta atât de tare încât păsările să cadă din cuibul lor, dar nu o face cum trebuie."

Tema şi stilul muzical

Majoritatea versurilor lui Carey au subiect, dragostea, deşi a scris şi despre teme precum razism, moarte, foamete şi spiritualitate. Aceasta a spus că mult din munca sa este parţial autobiografică, însă revista TIME a scris:"Numai dacă muzica compusă de Mariah Carey ar fi drama vieţii sale. Cântecele sale sunt deseori zaharoase şi artificiale--tip soul NutraSweet. Însă viaţa ei are pasiune şi conflict." The Village Voice a scris în 2001 că în acel respect Carey se compara nefavorabil cu cântăreţe precum Mary J. Blige, spunând despre aceasta că. "Muzica soul a lui Carey gen Strawberry Shortcake, încă furnizează scheme cu care atrăgătoarele cântăreţe de teen-pop prafează în jurul baladelor fără centru ale lui [Diane] Warren [...] este în mare măsură datorită acelei noi formaţii r&b [Bilge] care pretinde o rază mai mare de expresie emoţională, poezie mai inteligentă, testând mai mult din curajul acestora, şi mai puţin, inutilele note decât curat-stridentele şi doar platele scârţâituri din era Mariah. Contemporan, este Christina Aguilera şi Jessica Simpsons care cu neîndemânatice cântă peste aştepări, în timp ce femeia cu acoperirea plămânilor înălţaţi au ţinut-o în pas cu cererile de versuri."

Ieşirile lui Carey folosind instrumente electrronice precum drum machine, sintetizatoare şi claviaturi. Multe din cântecele sale conţin muzică de pian, iar aceasta a ţinut lecţii de pian când avea şase ani. Carey a spus că nu poate citi tabelul de note şi preferă să colaboreze cu un pianist când compune material nou, însă simte că e mai uşor să experimentezi cu melodii mai rapide şi mai puţin convenţionale şi progresiile de game folosind această tehnică. Câteva din aranjamentele sale au fost inspirate din munca cântăreţilor precum Stevie Wonder, un pianist de soul pe care Carey la considerat a fi "geniul secolului [XX]", însă a precizat ea, "Vocea mea este instrumentul meu; mereu a fost."

Carey a început creerea remixajelor materialelor sale în târziul carierei sale şi au ajutat-o să termine exersarea înregistrprii ei întregi noi sunete pentru remixări. DJ-ul David Morales a colaborat de câteva ori cu Carey, începând cu albumul "Dreamlover", care au obişnuit tradiţia de remixări a cântecelor pop în înregistrări house, în care revista Slant l-a numit unul dintre cele mai mari cântece din toate timpurile. De la albumul Fantasy (1995) în faţă, Carey a înscris producători din amândouă genurile, hip hop şi house pentru a re-imagina compoziţiile albumelor sale. Entertaiment Weekly a inclus două remixaje ale albumului "Fantasy" pe o listă ale celor mai mari înregistrări ale ei în 2005:un remix câştigător Premiului Naţional de Muzică Dance produs de Morales, şi o producţie Sean Combs participând cu un rapper Ol' Dirty Bastard. În cele din urmă a fost creditată cu popularizarea trendului pop/hip hop care a contiunat până în anii '00 prin artişti precum Ashanti şi Beyoncé. Combs spunea despre Carey, că "cunoaşte importanţa mixajelor, deci te simţi cum ai fi cu un artist care îţi apreciază munca-- un artist care vrea să lanseze ceva cu tine". Carey continuă să consulte remixajele de producători cum ar fi Morales, Jermaine Dupri, Junior Vasquez şi DJ Clue, de asemenea şi musafiri interpreţi cu care frecvent contribuia. Popularitatea în cluburile de noapte din Statele Unite ale remixajelor de dance, care au un sunet diferit radical de obicei faţă de duplicatele de pe album, se zice că eclipsarea clasamentului prezent aduce succes cântecelor originale.

100 octave? no way, din cate stiu, singur om cunoscut care a atins 8 octave este Vitas, el poate atinge si 9 octave insa mai greu, urmatorul relativ cunoscut este, da oameni buni, Narcis Iustin Ianau, care poate atinge cu usurinta 5, 5 octave insa, putin mai greu, atinge chiar 7, 5 octave! Singurul lucru care ma mira este ca, potrivit criticilor, cel mai bun contratenor era Farinelli, el atingea doar 3/4 octave, insa si mai ciudat este ca urmatorii cei mai buni, Alfred Deller si Philippe Jarroussky atingeau fiecare cate 2 octave si putin, iar acum intriga este ca ultimul dintre cei mai buni (stiu, suna ciudat), David Daniels, atingea o singura octava!
Cat despre Mariah Carey, ea atinge 5 octave!
By the way, Mihai Traistariu este si el in topul acesta, el atinge 5 octave si 1 terta!

Nu poate ridica vocea atat de sus. Nimeni nu poate. Singura care a reusit este Cher, in 1978 la Montreal.

100 de octave.de unde le-au scos?

Ce crezi