Spuneti-mi si mie va rog ce fel de traditii se folosesc in Ungaria, ce danseaza acolo, sau alte chestii.Va rog mult! Fundita!:*:*:X

Cauta cate ceva pe www.wikipedia.ro

Ungaria (în maghiară Magyarország) sau Republica Ungară (maghiară Magyar Köztársaság) este o republică din sud-estul Europei Centrale. Etimologia cuvântului folosit în limba română, este denumirea din limba turcă veche, prin secolul VII, de On-Ogour care se traduce prin Zece săgeți.
Este vecină cu Austria (vest), Slovacia (nord), Ucraina (est), România (est), Serbia (sud), Croația (sud) și Slovenia (sud).
Populația este formată în general de unguri sau maghiari. Denumirea de maghiari este folosită des în limba română, spre deosebire de alte limbi în care e uzual termenul de "unguri" sau "ungari" (vezi, în germană - Ungaren, în rusă "Венгры" (Vengry), în italiană "Ungari", în franceză "Hongrois", în engleză "Hungarians"). Astăzi, Ungaria împreună cu Polonia, Slovacia și Republica Cehă, formează așa-numitul grup de la Vișegrad .

Istoria Ungariei

În epoca romană, regiunea unde se află actualul stat Ungaria se numea în latină Panonia, și era locuită de diverse triburi dacice. Ultimii care au invadat în acea perioadă Câmpia Panonică au fost hunii, conduși de Attila. Hunii la un moment dat au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. In anul 453 moare Attila, o dată cu el se dezmembrează și imperiul său. În timpul urmașilor lui Attila hunii au fost alungați de către triburile germanice ale lombarzilor și mai ales ale gepizilor, care au pus stăpânire vreme de circa o sută de ani pe acest teritoriu. În secolul al VI-lea triburi slave au migrat în partea sudică a Europei, multe din ele trecând prin Câmpia Panonică. În jurul anului 560, pe urmele hunilor și în urma gepizilor, avarii cuceresc teritoriul Panoniei și îl păstrează sub controlul lor timp de două secole până în secolul VIII. Urmează o perioadă de dominație a francilor, a regatului slav Moravia Mare și a principatelor slave ale Balatonului până la sfârșitul secolului al IX-lea, când maghiarii (ungurii) au pătruns în Europa Centrală, în principal prin trecătoarea nord-carpatică Verețke, pe văile Nistrului și Tisei mijlocii.
Urmele cele mai depărtate ale triburilor maghiare ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 și 4.000 î.e.n., în țara de baștină din zona munților Urali. În jurul anului 4.000 î.e.n. această comunitate uraliană se dezmembrează, iar grupurile etnice fino-ugrice desprinse din ea se vor stabili la vest de Urali, la nord și la sud de confluența râurilor Volga și Kama. În mileniul al III-lea și al II-lea ungurii își continuă modul de viață preponderent de culegători, bazat pe o economie naturală. În preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viață al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură și creșterea animalelor. În această perioadă are loc dezmembrarea unității fino-ugrice și formarea unei limbi de fond ugrice. În jurul anului 1.000 î.e.n. se dezmembrează și unitatea ugrică, drept care începând cu această perioadă putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-ziși ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al Volgăi Magna Hungaria. În jurul anului 750 ungurii ajung în Levedia aflată între Don și Marea Azov. Acesta-i locul unde duc legende și firul tradiției populare cu privire la descălecat: legenda lui Hunor și Magor. Peste câteva decenii masa maghiară migrează mai departe către apus, în secolul IX maghiarii se găsesc între Nipru și Nistru, în ținutul numit Etelköz (Teritoriul dintre râuri). Aici cele șapte triburi maghiare și cele trei triburi cabarice (turcice) care li s-au atașat își aleg conducători comuni. Sub comanda conducătorului principal (kende) Levéd și a secundului său (gyula) Álmos pătura militară conducătoare a ungurilor, în urma diferitelor alianțe politice, se angajează uneori în campanii militare duse la mare distanță. În 839 și în 862 războinici călări maghiari apar la Dunărea de Jos respectiv în Bazinul Panonic (Câmpia Panonică). În 894 pecenegii vin pe urmele maghiarilor în teritoriul Etelköz și atacă triburile maghiare, mult mai slabe. În situația amenințătoare creată, căpeteniile sunt constrânse să abdice: urmașul lui Levéd a devenit Kurszán iar Álmos i-a predat puterea fiului său Árpád. În 895 Imperiul Roman de Răsărit încurajează triburile maghiare să pornească o campanie împotriva Țaratului Bulgar. Însă pecenegii, la îndemnul bulgarilor, au atacat triburile rămase fără apărare acasă, în nordul Mării Negre, astfel încât descălecatul în Câmpia Panonică s-a produs mai degrabă sub forma unei fugi din fața pecenegilor.
Ocuparea integrală a Câmpiei Panonice nu a fost un proces complet pașnic, părțile Transdanubiene (la vest de Dunăre) fiind stăpânite de principatul bavarez, iar cele nord-estice de imperiul morav. În Câmpia Panonică și în Transilvania descălecătorii se lovesc și de interesele țaratului bulgar. Câmpia Panonică nu a fost niciodată un pustiu, acolo existând populații diferite (huni, gepizi, avari, slavi), dar descălecătorii maghiari au fost primii care au reușit să o cuprindă sub o stăpânire organizată și durabilă. Procesul descălecatului (venirii) îl putem considera încheiat în jurul anului 900, după care maghiarii au efectuat numeroase raiduri de pradă, mai ales în vestul Panoniei.
[modifică]Incursiuni de pradă
Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioadă a incursiunilor prădătoare militare. Acestea erau campanii de prădare și de impunere de tributuri, însă ele nu erau niciodată pornite fără pregătiri temeinice, și uneori în urma stabilirii unor prelabile alianțe diplomatice. Puteri europene aflate în conflict apelau adesea la serviciile ungurilor, trimițându-i să prădeze țara inamicului, care apoi se vedea obligat să-și răscumpere pacea prin plata unor tributuri regulate. Ungurii astfel au prădat nordul Germaniei (Brema), teritorii în apropierea Spaniei, părțile apusene ale Franței, colțul sudic al peninsulei italice, Bizanțul, dar mai ales regiunile germane. Incursiunile orientate către apus vor fi curmate de două înfrângeri: la Merseburg în 933 și definitiv la Augsburg în 955.
[modifică]Înfrângerea de la Lechfeld
În adevăr, în anul 955 ungurii au incercat o incursiune în vestul Europei, încercând să profite de probleme interne cu care se confruntau germanii. Dar la vestea că maghiarii au intrat în țară, din toate provinciile imperiului german se strânse de îndată o impresionantă armată, în fruntea căreia Otto I personal îi înfruntă pe maghiari la 10 august 955 în marea bătălie de pe Lech (sau Lechfeld) în apropiere de Augsburg desfășurată. Rezultatul luptei a fost catastrofal pentru maghiari care sunt zdrobiți de cavaleria grea germană, iar Otto I este sărbătorit și aclamat de trupele sale ca "Pater patriae" și salvator al creștinătății, dând un nou avânt renașterii ideii unui imperium cristianum în Europa.
[modifică]Începutul creștinării
Situația politică externă a devenit nefavorabilă. Bizanțul ocupă Bulgaria și a încheiat o alianță cu Otto I., suveranul Imperiului romano-german. Ducele Géza ajuns suveran în aceste împrejurări, era conștient de faptul că unică asigurare a unei păci durabile este creștinarea maghiarilor ce implica și integrarea lor în rânduiala europeană. A solicitat misionari creștini, trecând el însuși la creștinism.
Regatul ungar recunoscut de a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan I al Ungariei, primul rege maghiar. Numele originar al acestuia era Vajk, în traducere erou. Tatăl său Géza, a fost conducător al triburilor ungare.



Panonia în antichitate și perioada migrațiilor

În perioada Imperiului Roman, romanii au numit regiunea unde se află actualul stat maghiar Panonia, care ulterior a primit numele geografic de Bazinul Panonic. Înaintea romanilor partea panonică estică s-a găsit frecvent sub dominație geto-dacă care rivalizau cu celții central-europeni (perioada regelui Burebista). Primii migratori care au invadat în evul mediu Câmpia Panonică au fost hunii, conduși de Attila, care uneori au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. După moartea lui Attila în 453 a urmat dezintegrarea militară a hunilor. Au fost însă definitiv înlăturați de către gepizi, triburi germanice, care au pus stăpânire pentru circa o sută de ani pe estul acestui teritoriu. Aceștia au dominat Bazinul Panonic la est de Dunărea de Mijloc de-a lungul Tisei și nord-vestul Transilvaniei (Someșul de Jos). Ei vor fi înlăturați în 567 de către avari și longobarzi, avarii fiind o populație turcică asiatică veniți peste Carpați pe calea Nistru - pasul Verețke - Tisa, iar longobarzii, triburi germanice venite din nord (regiunea slovacă). Avarii vor avea aici, centrat pe regiunea „Dunărea de Mijloc - Tisa" o formație statală până la sfârșitul sec. VIII (anul 796), când francii vor distruge taberele principale avare dintre Dunăre și Tisa.

Căderea Imperiului Roman de Apus

Deci după dezintegrarea Imperiulul Roman de Apus la 476 (data căderii ultimului împărat, Romulus Augustus), triburile germanice au stăpânit doar temporar Câmpia Panonică. În această perioadă au continuat prin zonă migrațiile și invaziile diferitelor triburi migratoare, asiatice și europene.

Maghiarii în nordul Marii Negre

Maghiarii stabiliți în Etelköz (Teritoriul dintre râuri), un teritoriu situat la nord de Marea Neagră, la sfârșitul secolului al IX-lea au migrat refugiindu-se de frica pecenegilor spre vest, trecând prin trecătoarea nord-carpatică Verețke, de pe valea Nistrului spre valea Tisei, în Bazinul Panonic (pe Dunărea de Mijloc). Triburile maghiare au ocupat partea estică a marii Puste Maghiare, începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui Zerind din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő, Tarján, Keszi, etc.) În textul cronicii din jurul anului 950 al împăratului bizantin Constantin Porfirogenetul este scris, că pe acest teritoriu trăiesc turci adică maghiari. Tot la începutul secolului X au cucerit Bazinul Transilvaniei, demonstrat de descoperirile arheologice (Gáll E., 2008.)
După tradiție (legendă) țara maghiarilor (Magyarország) a fost descoperită de Árpád, conducătorul acestora, care i-a adus si a descălecat în Bazinul Panonic după 895. Regatul ungar a luat ființă în anul 1000 sub conducerea lui Ștefan I al Ungariei, primul rege maghiar. Numele originar al acestuia era Vajk. Ștefan I, cunoscut și ca Sfântul Ștefan (Szent István), s-a căsătorit cu Ghizela, fiica lui Henric II Duce de Bavaria. În anul 996 a devenit conducătorul statului maghiar, Ungaria, primind coroana de la Papa Silvestru al II-lea în anul 1000 în orașul Esztergom. Ca rege catolic a inființat Biserica Ungară, si a asigurat trecerea populatiei la creștinism. A întemeiat zece episcopii, iar regatul l-a împărțit în comitate (în maghiară: vármegye). Ungaria a devenit regat patrimonial unde majoritatea terenului era împărțit în proprietăți private.
Inițial istoria nașterii politice al Ungariei a evoluat alături de cea a Poloniei și Boemiei (Cehia) ,în strânsă legătură cu papii de la Roma și cu Sfântul Imperiu Roman interesați în expansiunea catolică înspre Est, în concurență cu Imperiul Roman de Est (Bizantin) de la Constantinopol, care sprijinea Creștinismul Ortodox.

Între 1241-1242 Ungaria a fost asaltată și înfrântă de hoardele tătare sau mongole conduse de Batu Han în bătălia de la Muhi .
În mod treptat, sub conducerea dinastiei Árpád statul maghiar (fiind în vecinătate) s-a alăturat civilizației europene. Sub dinastia Angevinilor , Ungaria și-a pierdut controlul asupra Valahiei în urma bătăliei de la Posada din 9-12 noiembrie 1330,dintre voievodul român Basarab I și regele Carol Robert de Anjou. Acesta scăpă de la fața locului prin fugă, deghizat în haine femeiești. Ulterior , pierdu și controlul Moldovei în 1359.
Un moment culminant în istoria Ungariei îl constituie domnia regelui Matei Corvin, dintr-o familie cu rădăcini din Transilvania. Regele Matei Corvin, a fost fiul lui Iancu de Hunedoara (cunoscut de către maghiari ca János Hunyady ) și a condus Regatul Ungar din 1458 până-n 1490. În această perioadă ,care coincide cu anii


Invazia maghiarilor conduşi de Árpád
Renașterii în Europa de vest și centrală, Ungaria a cunoscut o perioadă înfloritoare, devenind un important centru cultural. Iancu de Hunedoara, de origine nobilă română și fiul său, Matei Corvin(Matyas Kiraly), au luptat împotriva Imperiului Otoman, consolidând independența Ungariei față de acesta.


Basilica Esztergom
Independența Ungariei a luat însă sfârșit în 1526 după bătalia cu otomanii (turcii) de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată Austriei, principatul Transilvănean a devenit independent de Ungaria , iar centrul Ungariei a ajuns ca pașalâc sub stăpânirea Imperiului Otoman timp de peste 150 de ani.
După 150 de ani de ocupație otomană, în secolul XVII Austria și alianța creștină au eliberat centrul Ungariei ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară pentru independență dintre anii 1703 și 1711 condusă de Francisc Rákóczi al II-lea a contribuit și ea la eliberarea țării.
Revoluția burgheză condusă de Lajos Kossuth din 1848-1849, a fost înăbușită de armata imperială a Austriei cu ajutorul intervenției Rusiei Țariste.
In 1867 Ungaria a obținut o autonomie lărgită , cu guvern și parlament propriu , în cadrul dualismului austro-ungar.Imperiul Austriac și-a schimbat în urma acestui act denumirea în Imperiul Austro-Ungar.


Parlamentul din Budapesta
La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial. În martie 1919 comuniștii a preluat puterea sub conducerea lui Béla Kun care a proclamat Statul Sovietic Ungar, încercănd fără succes să mențină prin forță teritoriile etnic nemaghiare în statul ungar .
În ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de adunarea națională ca Regent al statului maghiar, deși practic Ungaria nu mai era politic un regat, o dată cu autodesființarea Imperiului Austro-Ungar și proclamarea Republicii în 1918. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes.


Ungaria înainte de 4 iunie 1920
La data de 4 iunie 1920 s-a semnat Tratatul de la Trianon, ca urmare a Primului Război Mondial și a destrămării Imperiului Habsburgic care a fixat noile granițe (etnice) ale Ungariei. Ungaria a pierdut 71% din teritoriu și 66% din populație, dar nu trebuie neglijat faptul că la acea dată minoritățile etnice din statul ungar depășeau mult populația maghiară. Astfel în 1867, la începutul Dualismului Austro-Ungar, Ungaria avea 13.579.000 locuitori din care nemaghiari erau 7.939.000 și numai 5.665.000 maghiari. Trebuie însă recunoscut că o treime din populația maghiară a devenit o minoritate etnică în 5 (actuale) țări vecine, adică România (deja existentă), și noile formate după Primul Război Mondial, (Cehoslovacia, astăzi Slovacia și sud-vestul Ucrainei),(Iugoslavia, astăzi Serbia și Croația). Ungaria a pierdut și singurul port maritim la Marea Adriatică, Fiume,azi Rijeka în Croația.
Amiralul Horthy s-a aliat cu Adolf Hitler în anii 1930- cu speranța de a primi înapoi teritoriile pierdute din primul război mondial. Astfel, Ungaria a anexat sudul Slovaciei și Rutenia subcarpatică, iar apoi, după Dictatul de la Viena din 1940, Ardealul de Nord, iar in 1941 o parte din nordul Serbiei -Voivodina. Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania împotriva U.R.S.S. Adolf Hitler l-a înlocuit pe amiralul Miklós Horthy în septembrie 1944, după ce acesta consimțise la un armistițiu cu Uniunea Sovietică și l-a instalat la putere pe fascistul extremist Ferenc Szálasi liderul partidului Crucile cu Săgeți . Începând din anii 1920, dar mai ales dupa aderarea la Pactul Anticomintern Ungaria a adoptat o serie de legi și măsuri anti-evreiești.


Regatul Ungariei în ridicarea topografică iozefină, 1782-1785
În ultimul an al războiului mondial guvernul Ungariei si apoi regimul partidului "Crucilor cu Săgeți" au participat din plin la Holocaust. În jur de 440.000 evrei în 145 de trenuri au fost deportați la Auschwitz, inclusiv marea majoritate a evreilor din Ungaria rurală și Ardealul de Nord.
Ungaria a fost scoasă de sub controlul trupelor germane în urma ofensivei armatei sovietice,la care a participat și armata română. Lupte grele s-au dus în special pentru cucerirea Budapestei.
După o perioadă scurtă de democrație, 1946 - 1947, după anul 1948 liderul comunist Mátyás Rákosi a instaurat, sub ocupație sovietică, regimul comunist, dictatorial și nepopular, după modelul sovietic al lui Stalin. Acesta a fost principalul motiv al izbucnirii Revoluției maghiare din 1956 (denumită de comuniști "contrarevoluție"). Un nou guvern inclinat spre reforme , condus de Nagy Imre a anunțat ieșirea țării din Pactul de la Varșovia,inițiat și patronat de Uniunea Sovietică. Armata sovietică de ocupație a înăbușit în sânge revolta populară, sovieticii instalându-l la conducerea statului pe János Kádár,care devenise omul lor de încredere. Profitând de faptul că în timpul revoltei granițele au fost deschise, circa un milion de maghiari au emigrat din Ungaria spre Occident.
Ulterior, în anii 70, sub conducerea lui Kádár, regimul comunist a făcut unele reforme de liberalizare în domeniul economic si cultural .
Ca urmare a noii politici de reforme ("perestroika" și "glasnost") promovate de Mihail Gorbaciov in Uniunea Sovietică s-au prăbușit regimurile comuniste în întreaga Europă de Est ,inclusiv in Ungaria. Trecerea la noua orânduire,bazată pe revenirea la economia de piață și pe principiile democrației, s-a făcut de această dată fără vărsare de sânge.
La 23 octombrie 1989, Mátyás Szűrös a proclamat a treia Republică Ungară și a devenit președinte. Primele alegeri libere, democratice s-au desfășurat în anul 1990. În 1999 Ungaria a devenit membră a NATO.

Limba
Limba oficială a Ungariei este maghiara (denumită incorect și ungară), o limbă ugro-finică. Limba maghiară conține și multe cuvinte de origine slavă. Comunități maghiare semnificative locuiesc în statele vecine Ungariei, în special în Slovacia, Croația, România (mai ales în Transilvania, in măsura mică și in Moldova), în Serbia (Voivodina), în Ucraina Transcarpatică, în Austria (Burgenland), dar și (emigrați) în Statele Unite ale Americii, Canada, Germania, Franța si in America latină.În Israel trăiesc câteva zeci de mii de evrei ungarofoni, originari din Ungaria și din Transilvania.

Români
Comunitatea ortodoxă română din Ungaria este organizată în Episcopia Ortodoxă Română de Gyula, care este condusă în prezent de episcopul Sofronie Drincec, originar din Arad. Comunitățile greco-catolice din Ungaria (alcătuite din maghiari, ruteni, slovaci și români) sunt organizate în Episcopia Greco-Catolică de Nyiregyháza.

Prezent
Populația maghiară din Ungaria de azi reprezintă 89 - 95%, limba ei este maghiară din familia ugro-finică, alte minorități : rromi, sau romák în maghiară (5%), germani sau németek ori svábok în maghiară (1.2%),slovaci (0.4%),croați sau horvátok (0.2%),sârbi sau szerbek (0.2%), ucrainieni sau ruteni (0.1%), și români sau románok în maghiară (0.1%). Românii din Ungaria, grupați în special în zona orașului Gyula (Giula); sunt 8.000 - 10,000 oameni din totalul populației țării (10.000.000).
Religia romano- catolică e cea dominantă (67.5%), 16%-20% din populația maghiară din Ungaria este de religie reformată (calvinistă) și 3%-5% de religie evanghelică (luterană); circa 0.2% din populație sunt de religie mozaică (evrei). De asemenea există importante comunități creștine ortodoxe (române, sârbe), uniate (greco-catolice, de exemplu la ruteni și români), obști neo-protestante, precum și o comunitate musulmană. [1]

Populația
Maghiarii reprezinta 94,4% din populația Ungariei. În Slovacia reprezintă 10,7%, în România 6,6%, în Serbia 3,9, în Croația 1%, în Ucraina 0,3%, iar în Austria 0,2%. În țările vecine Ungariei există minorități maghiare în:
Slovacia în partea de sud unde se învecinează cu Ungaria.
Ucraina, în regiunea Rutenia unde întâlnim 12% din populație.
România 6,6% din întreaga populație, mai mulți în Transilvania unde împreună cu secuii reprezintă 19,6% din populație și chiar 84,9% în județul Harghita și 73,81% în județul Covasna.
Serbia, la nord de regiunea numită Voievodina (Bačka în Banat, câteva sate din Sirmia)
Croația, în unele zone vecine la granița cu Ungaria (Baranja, câteva sate din Slavonia occidentală), precum și o mică comunitate din Fiume, considerată de maghiari că ar fi fost singura ieșire la mare a Ungariei.
Slovenia, în unele zone vecine la granița cu Ungaria (Prekmurje)
Austria, mai ales în Burgenland unde sunt peste 7% din populație.
[modifică]Identitate
În general maghiarii sunt mândri de propria „varietate" spre deosebire de majoritatea popoarelor din Europa care aparțin limbilor indoeuropene. Nu sunt puțini conlocuitori ai Ungariei care până și astăzi suportă, după dezintegrarea statului multinațional Austro-Ungaria, urmările reducerii teritoriale impuse prin tratatele de pace Ungariei de către marile puteri victorioase asupra Austro-Ungariei în Primul Război Mondial, pace care a fost urmată de expulzări în masă și de așa numita purificare etnică în defavoarea concetățenilor imperiului multinațional de altădată. Este însă cert că maghiarii, până la pacea de la Trianon erau în minoritate față de toate celelalte naționalități din Ungaria, fapt ce justifică deciziile tratatelor de pace luate după Primul Război Mondial.

Sistemul politic

Pentru detalii, vezi: politica Ungariei.
Odată la 4 ani sunt alegeri parlamentare. Primul ministru este desemnat de Președinte. Prim-ministru numește miniștrii, și desemnează Guvernul.
Parlamentul Ungar are o singură camerâ, formată din 386 de membri. Sistemul electoral este unul dintre cele mai complicate sisteme din lume. 176 de membrii sunt aleși pe circumscripție unicâ, 152 prin reprezentare proporționalâ în circumscripții multiple, iar 58 sunt aleși pentru realizarea reprezentanței proporționale. în circumscripțiile de membru propunerile a cel putin 750 de votanți , autentificați prin semnatură, sunt ceruți pentru nominalizare. În circumscripțiile regionale partidele pot face nominalizări pentru listele regionale. O listă regională poate fi concepută de un partid care a nominalizat deja un număr de candidați conform cu anexa acestui Act în cadrul circumscripțiilor unice din constituirea regionalâ, dar cel puțin în două circumscripții. O listă națională poate fi stabilită de un partid care are liste în cel puțin 7 circumscripții regionale. Un candidat într-o circumscripție va deveni membru al parlamentului în prima rundă a alegerilor, dacă obține mai mult de jumatate din voturile validate, voturi ale unui număr mai mare de jumatate al votanților din circumscripția respective. Fiecare votant poate să își stabilească votul pentru propriul candidat. Dacă în timpul primei runde electorale mai mult de jumătate din numărul votanților dintr-o circumscripție nu votează , atunci se organizează o a două rundă.
[modifică]Forma de stat
Forma de stat a Ungariei este republică (în maghiară: köztársaság). Constituția maghiară a fost modificată de mai multe ori, prima oară în anul 1949 schimbarea cea mai mare a fost în 1989 a intrat în vigoare în 23 octombrie 1989 Președintele este ales odată la 5 ani, funcția președintului este reprezentativă (simbolică) dar el desemnează premierul și este autoritatea supremă al armatei, parlamentul inițiază legi care trebuie să corespundă cu constituția ungară,apoi președintele le aprobă. În caz că o lege nu corespunde cu constituția președintele are dreptul să anuleze legea inițiată de parlament, prin tribunalul constituțional.
Ungaria face parte din NATO și a devenit în mai 2004 membră a Uniunii Europene.
Pentru detalii, vezi: Primii Miniștri al Ungariei.
[modifică]Guvernele de după 1990
József Antall (MDF) din 3 mai 1990 până la 12 decembrie 1993
Péter Boross (MDF - Fidesz) din 12 decembrie 1993 până la 15 iulie 1994
Gyula Horn (MSZP - SZDSZ) din 15 iulie 1994 până la 6 iulie 1998
Viktor Orbán (Fidesz - MDF) din 6 iulie 1998]] până la 27 mai 2002
Péter Medgyessy (MSZP - SZDSZ) din 27 mai 2002 până la 29 septembrie 2004
Ferenc Gyurcsány (MSZP - SZDSZ) din 29 septembrie 2004 până 14 aprilie 2009
Gordon Bajnai din 14 aprilie 2009 până la 29 mai 2010
Viktor Orbán (Fidesz - KDNP) din 29 mai 2010
[modifică]Aderarea la Uniunea Europeană

Ungaria a prezentat cererea de aderare la Uniunea Europeană în ziua de 31 martie 1994, negocierile au început după exact patru ani și s-au finalizat în 13 decembrie 2002, zi în care a fost anunțată viitoarea aderare a Ungariei la UE, împreună cu nouă alte țări. Ungaria a ținut și un referendum privind aderarea; acesta a avut loc la 12 aprilie 2003 și cetățenii țării au aprobat aderarea cu 84% din voturi pentru și o prezență la vot de 45%. Ungaria a devenit stat membru al UE la 1 mai 2004, iar din 23 decembrie 2007, este membru în spațiul Schengen.
[modifică]Economie

Pentru detalii, vezi: economia Ungariei.


100 de forinţi maghiari
Ungaria continuă să fie pe un trend ascendent de creștere economică, în calitatea sa de membru nou al Uniunii Europene (din 2004). Sectorul privat generează aproximativ 80% din PIB. Ungaria asimilează circa o treime din totalul investițiilor străine în Europa Centrală. Din 1989 investițiile străine cumulează peste 23 miliarde de dolari. Inflația și șomajul au crescut ușor în ultimii ani și se așteaptă să crească în continuare. Încrederea investitorilor străini în economia Ungariei este într-o ușoară scădere, după ce măsurile luate de guvern în 2006 au avut drept efect mai degrabă creșterea încasărilor și mai puțin scăderea cheltuielilor.
Guvernul ungar și-a exprimat dorința de a adera la zona euro în 2010. Analiștii economici consideră, însă, această dată drept nerealistă, date fiind problemele existente, ei considerând perioada 2013-2014 mult mai probabilă. Unii analiști au sugerat chiar că alți membri UE 9 printre care și Bulgaria ori România - ar putea depăși Ungaria la capitolul adoptarea monedei euro [1]
[modifică]Diviziuni administrative

Pentru detalii, vezi: județele Ungariei.


Harta Ungariei
Ungaria este împărțită în 19 județe (megye) și în capitala Budapesta. Sunt 23 municipii (megyei jogú város): Békéscsaba, Debrecen, Dunaújváros, Eger, Érd, Győr, Hódmezővásárhely, Kaposvár, Kecskemét, Miskolc, Nagykanizsa, Nyíregyháza, Pécs, Salgótarján, Sopron, Szeged, Székesfehérvár, Szekszárd, Szolnok, Szombathely, Tatabánya, Veszprém și Zalaegerszeg.