Tatal meu mereu gaseste cate un motiv sa ma critice.Am ajuns sa ma izolez din cauza asta.De la ora 14-15, cand ies de la scoala, pana seara la 23, incontinuu ma critica.E adevarat ca de multe ori uit daca imi spune sa fac un anumit lucru (ex:sa intind rufele),dar chiar as vrea sa ma pot schimba, dar nu stiu cum.Deseori ma chinui cu invatatul pana seara, si chiar nu mai tin minte.Ma cearta si cand port un articol vestimentar care nu ii convine lui.Ma simt mult mai bine la scoala,deoarece acolo nu ma supara nimeni.I-am spus tatalui meu sa vad un psiholog,dar imi spune celebra "zicala":"Esti nebuna, sau ce?". Chiar nu mai stiu ce sa fac.As vrea sa pot sa ma schimb,sa fiu mai responsabila si mai "inteligenta", dar nu reusesc. Oare chiar asa fara speranta sa fiu?

Povesteste cu Tatal nostru ceresc tot ce ai pe suflet. El nu e pisalog si critic.

Nici un parinte nu-si critica copilul din rautate ci in scop educational, pentru a-l face sa inteleaga ca ignoranta si nepasarea il vor costa scump in viitor, daca acum nu isi schimba atitudinea.
Incearca sa nu mai uiti si sa faci chiar atunci cand ti se spune, sa vezi cum tatal te va luada, fiindca atitudinea asta pe care o ai, inclusiv uitatul, sunt semne de nepasarea si lipsa de respect fata de tatal tau, de aceea esti tot timpul criticata.
Comporta-te asa cum iti cere tatal tau si vei primi numai laude!

~ giuliaaaV : As vrea sa pot sa ma schimb, sa fiu mai responsabila si mai "inteligenta", dar nu reusesc~

nu cred că nu reușești, cred că nici n-ai incercat, e muuuuult mai comod așa cum e(ști)! Corect?

Incearca sa discuti cu psihologul scolar, de astia ar trebui sa fie in majoritatea scolilor. Nu zic ca ajuta in mod deosebit, dar e posibil sa fie util.

Foloseste notitele din telefon sau tine o agenda dupa tine. Cand iti notezi undeva ce ai de facut, iti este mai usor sa iti aduci aminte.

Nu esti fara speranta, ci doar ai nevoie de putina indrumare.

Eu nu cred că ai tu vreo vină, până la urmă tu ai de învățat.
În general cu toții avem instinctul de a dori să-i mulțumim pe ai noștri, e normal. Eu cred că ești foarte ok chiar acum, pur și simplu așa sunt bărbații, mai greu de mulțumit.

Ce om toxic e tatal tau, Mama ta ce zice?

Bună Giulia dragă.

Teoretic vorbind, în mod normal tatăl tău ca părinte, nu are nici un drept să țipe sau să nu-i placă ceea ce porți tu.

În mod normal, părintele poate să îți deea sfaturi și să te îndrume. În ziua de azi, mai sunt și părinți care: Își bat și își batjocoresc copiii, lucru ce mise pare inacceptabil!
Iar în cazul tău, bănuiala este că, nu-i comvine tatălui tău faptul că, porți un anumit articol vestimentar, ceea ce ca părinte aici cam exagerează, fiindcă îți impune.

Pe deoparte sunt de-acord că îți dă doar sfaturi. Dar sfaturile să fie constructive, ci nu să țipe la tine, fiindcă un părinte adevărat care își iubește propriul copil, nu ar face așaceva.

Dacă vrei, putem vorbi și în privat. Numai că atenție: Eu nu pot să îți las mesaj, decât doar dacă îți setezi profilul, fiindcă statusul de junior nu mă lasă din păcate să scriu.
Dacă vrei tu, mai vorbim, și ori decâte ori și la orice întrebare te pot ajuta, într-o anumită posibilitate prin care cunosc diferite detalii.

Tu trebuie sa intelegi ca esti un om logic ( persoana care invata ) ceea ce te face sa fi extrema inteligentei.Vei avea foarte multe erori de inteligenta neintelegand ce ai (mai ales ca stii ca inveti si esti desteapta ). Nu esti singura, toate persoanele logice (la fel ca tine ) au acest defect.
Iti dau un exemplu : toti cei care chiulesc, iau note mici, practica sport pot lua acele decizii mai bune decat ale tale in toate activitatile legate de inteligentă...
sunt 16 categorii : tu ai una din ele deci raman 15. acum ca si,, a avea,, ceea ce vorbesti tu acum ca fiind problema ta, este pe 15. Ca si cum baba n-ar intelege de ce trage slab cu mitraliera.

Te înțeleg, la adolescență am avut anumite păreri despre mama mea. Totuși, vezi că experiența asta te învață responsabilitate și independență, dar și cum să-ți organizezi timpul. ( In viata de adult o sa fii mai haosata si e bine sa ai o structura setata din adolescenta) Uneori apar anumite lucruri pe care ți le cere pentru că se bazează pe tine. Îți sugerez să notezi ce ți se cere, ca să nu uiți, și să-ți aloci o oră pentru treburile casnice. Poate uneori pare că te ignoră, dar încearcă să vezi dacă nu cumva și el e obosit sau stresat psihic.
Încearcă să faci și momente de bonding: propune activități comune, implică-l în ceea ce faci. De exemplu, când înveți, cere-i ajutorul: poate are metode care să-ți ușureze munca și să te ajute să înțelegi mai repede. Eu aș aprecia faptul că cineva chiar are grijă de mine: nu mulți au pe cineva care să îi critice constructiv sau să îi impulsioneze să fie mai bine decât sunt acum.