Ce este eul liric? Stiu care sunt marcile lui si prin ce se exprima, dar nu stiu ce e.Va rog o definitie! Multumesc.

Eul liric este vocea creatorului, autorului...

Eul liric este vocea autorului si marcile prin care se exprima sunt verbe si pronume la persoana 1 si a 2 a.

Genul liric este genul literar in care autorul isi transmite trairile si sentimentele prin intermediul eului liric

Hai ma fundita ca e ca in carte :X

Eul liric nu este autorul însuși, ci individualitatea sa creatoare.

Merit o fundă, am luat 10 la română pe definiția asta.

Eul liric e "naratorul" poeziei

Eul liric este vocea care comunica in poezie.

Care sunt marcile lui?

Este vocea autorului

Eul liric este vocea interioara a poetului in poezie

Este vocea textului, se intruchipeaza pe masura ce este descoperit de fiecare dintre noi. Fiecare individ are o anumita perceptie a eului liric, de aceea el poate avea atatea fatete in functie de cati ochi il descopera.

Eul liric sau poetic-individualitate creatoare care nu trebu confudata cu persoana reala biografica a autorului.Este voce, masca, ipostaza a autorului.

Eul liric reprezinta trairea interioara a poetului/autorului si este marcat de verbele/pronumele/adjectivele pronominale la persoana I si aIIa...

GENUL LIRIC este genul incare predomina exprimarea unor stari sau a unor sentimente. Vocea care exprima aceste stari si sentimente se numeste *eu liric*

Eul lirik este mata

Eul liric este vocea interioara a poetului.

Eul liric e naratorul din opera lirica

Eul liric reprezinta trairea interioara a poetului/autorului si este marcat de verbele/pronumele/adjectivele pronominale la persoana I si aIIa.
Fundaa :*

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric.

Eul liric este vocea autorului în operele aparținând genului liric și poate fi identificat la nivelul mărcilor lexico-gramaticale: verbe și pronume/adjective pronominale la persoana I sau a II-a (eu, mi, imi, mea, cant, vreau etc). Chiar și interjecțiile pot fi mărci ale eului liric.
RăspundeRăspunde

Eul liric/eul poetic este o voce care comunica-prin textul poetic-idei, ganduri, sentimente, este un alt chip al poetului (transpus intr-o anumita ipostaza:contemplativ, meditativ, nostalgicul, observatorul, indragostitul..etc.)

Este vocea naratorului care ne face sa intelegem mai bine poezia

Eul liric = o instanta a comunicarii, cu ajutorul careia autorul isi comunica gandurile, ideile si sentimentele cititorului

Eul liric este:vocea care comunica in text este eul liceu care transmite in mod direct ganduri idei si sentimente de... filtrate pris imaginatia si sensibilitatea sa cu ajutorul imaginilor artistice si figurilor de stil

Eul liric ''vocea'' prin intermediul careia autorul isi exprima: stari sufletesti si idei. Aceste sentimente sunt exprimate direct de catre autor.''Vocea'' nu se confunda cu autorul sau cu poetul. Prezinta eului liric intr-un text ca este data prin marcile lexico-gramaticale: pronume si verbe la persoana I sau aII-asingular, si plural: pronume, substantive in cazul vocativ, interjectii de invocatii sau interogative si indici de spatiu, temporale care se refera la vorbitor.

Eul liric/ eul poetic este acea instanta (acel cineva, mai mult sau mai putin identificabil) care comunica - prin textul poetic - idei, ganduri, sentimente (similar naratorului dintr-o opera epica si reprezentand un fel de,,voce" a emitatorului, care este o abstractiune si care nu trebuie confundata cu persoana fizica, respectiv cu poetul/ cu scriitorul/ cu autorul in carne si oase). Simplificand lucrurile, eul liric este un alt chip al poetului (transpus intr-o anumita ipostaza: contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul, indragostitul etc.) si care comunica, prin textul poetic (ce se caracterizeaza prin sens figurat, prin varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice si prin marea capacitate de sugestie a unor idei, ganduri, sentimente), cu un potential cititor. Marcile lexico-gramaticale (insemne/ embleme, formate din cuvinte si din structuri morfologice si sintactice) ale prezentei eului liric intr-un text poetic pot fi urmatoarele:

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I singular, in situatia in care acestea sunt dominante, se poate vorbi de o confesiune lirica (destainuire/ marturisire directa a gandurilor si a sentimentelor) sau de elemente de confesiune lirica, cand acestea apar in mod sporadic; un asemenea text poetic este obligatoriu marcat de perspectiva subiectiva (mod propriu de a privi lucrurile, de a gandi si de a simti), ce se reflecta in ideile poetice exprimate sau sugerate, in conturarea atmosferei poetice, in preferinta pentru anumite figuri de stil si a anumitor imagini artistice, chiar in specificul elementelor de versificatie (strofa, vers, ritm, rima, masura) etc.;

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a II-a singular, verbe la imperativ, substantive in vocativ, interjectii exclamative, atunci se poate vorbi de un discurs liric (de un monolog adresat, cand nu exista replica de raspuns la ideile/ intrebarile/ gandurile si sentimentele exprimate), respectiv de o adresare directa catre un,, personaj liric" (precum in poezia Ce te legeni de Mihai Eminescu, in care codrul joaca rolul unui asemenea,, personaj liric"); perspectiva subiectiva este identificabila prin aceleasi elemente ca mai sus, cu observatia ca, mai ales in interventia eului liric, pot aparea si elemente de confesiune, de descriere sau de evocare (prezentare a ceea ce a fost si a cum a fost candva/ undeva); de obicei, discursul liric presupune o organizare a continutului pe o relatie de tipul: eu-tu, eu-voi, atunci-acum etc.;

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I plural, atunci ipostaza eului liric este cea de exponent/ de reprezentant al unei colectivitati, in numele careia,, vorbeste"; aparent, eul liric nu este decat un transmitator, cel mult un interpret, al ideilor/ al idealurilor/ al aspiratiilor colectivitatii, ca atare perspectiva subiectiva in discursul liric (ceea ce presupune o relatie de tipul: noi-voi, ale noastre-ale voastre) pare ca apartine doar respectivei colectivitati (de fapt, perspectiva subiectiva implica insusi eul liric, prin selectia si organizarea ideilor in textul poetic, prin mijloacele artistice care se sustin aceste idei, prin mesajul transmis etc.);

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a III-a (singular sau plural), eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv (adopta masca unei,, voci" impersonale, obiective, care emite idei si/ sau descrie un peisaj, un cadru, o situatie etc.); intr-un asemenea caz, se vorbeste despre lirism obiectiv (spre deosebire de lirismul subiectiv, din situatiile precedente); si aici se poate vorbi despre o perspectiva subiectiva, numai ca aceasta este implicita (ascunsa/ mascata/disimulata), dar avand trasaturi similare celor precizate mai sus, prin care poate fi identificata.

In unele texte lirice, pot aparea diferite combinatii de ipostaze ale eului liric, astfel incat se pot impleti elemente de confesiune cu cele de descriere, de meditatie sau de evocare, interferente intre persoanele I, a II-a si a III-a ale verbelor etc. In concluzie, lirismul marcat subiectiv implica persoana I si a II-a, iar lirismul obiectiv presupune persoana a III-a.

Vocea autorului