Cum era viata oamneilor in perioada moderna? Cum se imbracau ei, cum erau casele lor pe atunci? Cel mai bun raspuns fundita!

Agricultura dezvoltându-se, crea condiții pentru obținerea unui surplus de hrană, mai mult decât populațiile puteau consuma. Astfel au apărut orașele, centre ale comerțului, mesteșugurilor și ale puterii politice și care nu mai aveau nicio legătura directă cu producția agricolă. Totuși orașele au realizat simbioza cu zonele periferice înconjurătoare absorbind produsele agricole în exces și returnând în schimb produse manufacturiere și asigurând acestora protecție militară.


Caravana pe Drumul mătăsii, după un atlas catalan din secolul al XIV-lea
Dezvoltarea orașelor este în deplina concordanță cu propria evoluție a civilizațiilor: mai întâi civilizația sumeriană, din Mesopotamia de Jos (3.500 î.Hr.), urmata de cea a Egiptului antic de-a lungul Nilului (3.300 î.Hr.) și cea de pe valea Indusului (3.300 î.Hr.). Organizarea socială și economică a civilizațiilor este tot mai complexă, apar orașe dezvoltate, cu un înalt nivel social și economic. Având origini diferite, fiecare civilizație a evoluat complet diferit de celelalte. Ca o consecință, dar și ca o necesitate a acestei evoluții, apar și se dezvoltă scrisul și comerțul devine tot mai extensiv.
Cea mai veche formă de scris este scrierea cuneiformă, creată de sumerieni acum 5.000 de ani. Această scriere a apărut ca un sistem de ideograme. De-a lungul timpului, reprezentarea ideografică a devenit tot mai simplificată și mai abstractă. Cuneiformele erau scrise pe tăblițe de lut, pe care simbolurile erau trasate cu un fel de stilus format dintr-un tub de trestie. Primele sisteme alfabetice au aparut încă din perioada mijlocie a Epocii bronzului (2.000 - 1.500 î.Hr.). Pe atunci a apărut alfabetul fenician, strămoșul celor mai multe sisteme de scriere cunoscute astăzi.
În China, societățile proto-urbane s-au dezvoltat încă din 2.500 î.Hr., dar prima dinastie identificata arheologic este dinastia Shang.
Al doilea mileniu î.Hr. este marcat de apariția civilizației în Canaan, Creta, Grecia continentală și Turcia centrală. Prin ultimele secole î.Hr., zonele mediteraneană, a Gangelui și a Fluviului Galben au devenit așezări ale imperiilor pe care viitorii conducători se vor strădui să le facă cât mai puternice la concurența cu celelalte. În India, Imperiul Maurya a dominat cea mai mare parte a Asiei de sud, în timp ce regatul Pandya a dominat India sudică.
În China, dinastiile Qin și Han și-au extins guvernarea imperială prin realizarea unității politice, îmbunatățirea comunicațiilor și prin instituituirea, de către împăratul Wu, a monopolului de stat.
În vest, vechii greci au fondat o civilizație care este considerată de către istorici ca fiind baza culturii moderne vest-europene. Câteva secole mai târziu, în secolul al III-lea î.Hr., Roma antică începe să-și extindă teritoriul prin cuceriri și colonizări. În timpul domniei împăratului Augustus (sfârșitul secolului I î.Hr), Roma era putere dominantă peste toate țările din jurul Mediteranei. Sub Traian (începutul secolului al II-lea d.Hr), Roma stăpânea aproape întreg teritoriul dintre Anglia și Mesopotamia.
Marile imperii se bazau pe anexări militare de teritorii și pe fondarea așezărilor apărate pentru a deveni terenuri agricole. Pacea relativă pe care imperiile o aduceau, încuraja comerțul internațional, mai ales pe faimoasele drumuri comeciale din zona mediterană care s-au dezvoltat în perioada epocii elenistice și nu în ultimul rând Drumul Mătăsii.
Toate imperiile se confruntau cu aceleași probleme și anume întreținerea armatelor numeroase și a unei birocrații centrale. Acestea costau foarte mult și apăsau asupra țărănimii, în timp ce marii proprietari știau să evite controlul centralizat al plății taxelor.
Presiunea popoarelor barbare de la frontiera accelerează procesul de disoluție internă. Imperiul Chinez al dinastiei Han a intrat într-un război civil în 220 d.Hr., perioada în care Imperiul Roman s-a descentralizat și s-a divizat.
Astfel în toate zonel Eurasiei, Americii si Africii de Nord, imperiile continua să apară și să decadă.
Decăderea treptată a Imperiului Roman, care se întinde de-a lungul a mai multor secole, începând cu sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., coincide cu răspândirea creștinismului pornind din Orientul Mijlociu către vest. Imperiul Roman de Apus se prăbușește, în secolul al V-lea, în fața atacului triburilor germanice și toate aceste orașe-stat grecești (polity) devin treptat state razboinice, toate aflate într-o legătură mai mult sau mai puțin strânsă cu Biserica Romano-Catolică. Partea ramasă din Imperiul Roman, din zona estică a Mediteranei, devine Imperiul Bizantin. Secole mai târziu, asistăm la o oarecare restabilire a unității în Europa de Vest, în 962, prin fondarea Sfântului Imperiu Romano-German, care cuprindea o mulțime de teritorii, care astăzi aparțin statelor europene: Germania, Elveția, Belgia, Italia și Franța. Odată cu includerea teritoriului dintre Prut şi Nistru în componenţa Imperiului Rus, s-a produs şi transformarea aspectului localităţilor urbane. Oraşele Chişinău, Soroca, Orhei, sînt extinse pe suprafeţe mari şi apar oraşe fondate pe locuri virane sau pe locul unor sate ca Cahul, Bender, apar localităţile noi ale coloniştilor in sudul regiunii.

Planificarea noilor porţiuni urbane a vechilor oraşe şi a localităţilor nou fondate are loc cu utilizarea sistemului ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice ruseşti, cu străzi largi rectilinii, care se intersectau sub un unghi drept. Porţiunile virane ale oraşelor vechi sînt modificate prin comasarea insulelor urbane în cartiere poligonale, mărginite de străzi cu contur frînt, remarcate în Chişinău şi Bălţi.

A fost interzisă construcţia clădirilor fără proiecte şi a clădirilor din lemn, iar aspectul arhitectural al oraşelor era supravegheat de Comisia pentru construcţii, căreia îi aparţinea decizia de aprobare a proiectelor şi permisiunea începerii lucrărilor.

În scopul urgentării construcţiilor de case în porţiunile noi ale oraşelor, loturile de teren urban se ofereau gratis cu condiţia de a fi construite casele timp de un an, iar după 30 de ani întrau în proprietate privată. Clădirile cu o arhitectură nouă erau construite după proiecte model, răspîndite prin albume, în care planurile şi faţadele erau soluţionate în spiritul stilului neoclasic rus tardiv sau empir rus. Deşi stilul neoclasic nu era străin arhitecturii dintre Prut şi Nistru, în perioada modernă el se generalizează pentru toate tipurile de clădiri, fiind în corespundere cu orînduirea statală stabilită odată cu includerea regiunii în componenţa Imperiului Rus, cu etalarea aspiraţiilor europene. Aceste albume erau elaborate de arhitecţi din Sankt-Petersburg şi răspîndite în toate oraşele din Sud-vestul imperiului, astfel că oraşele din Basarabia au obţinut un aspect comun cu oraşele din alte teritorii anexate Rusiei.

Prin legislaţia rusă, s-a convenit ca lărgimea străzilor obişnuite să fie de 10 stînjeni (cca. 21, 6 m), strada principală avînd o lăţime de 20 stînjeni (43, 2 m). Clădirile, ridicate în 1-2 niveluri, erau aliniate liniilor roşii ale străzilor, întrerupte de porţi sau golul pasajelor de trecere în curte. Faţadele orientate spre stradă erau în spiritul arhitecturii clasiciste, cu compoziţii simetrice şi accentuarea axei de simetrie a faţadelor prin porticuri la rezalitele centrale, încununate cu frontoane; dotată cu decor din muluri: cornişe, ancadramente, cu pilaştri amplasaţi între ferestre, care sugerau susţinerea părţii superioare a pereţilor ca pe un antablament. Faţadele orientate spre curte păstrau aspectul caselor tradiţionale cu prispe şi stîlpi din lemn, care tot mai des erau înlocuite cu terase şi galerii cu coloane sau stîlpi din piatră.

Clădirile cu destinaţie publică erau proiectate individual de arhitecţi, numărul absolvenţilor Şcolilor de Ingineri civili sau de arhitectură din Imperiul Rus sau din străinătate, care au trecut cu traiul în Basarabia, fiind mereu în creştere. Treptat este abandonată practica de construire a clădirilor urbane după proiecte model, casele de locuit şi casele de raport obţinînd soluţii arhitecturale individualizate. Clădirile cresc în înălţime, apar case cu 3 etaje, clădiri monumentale care formează aspectul memorabil al localităţilor. Progresul tehnic este implementat şi în reşedinţele aristocratice din zona rurală, unde se construiesc clădiri cu arhitectura orientată spre realizările moderne din Rusia şi Europa occidentală.
sper ca te-am ajutat funda?