E apartenența la arta un pretext sau poate chiar ceva impus doar pentru a parea intelectual snob?

Defineste "apartenenta la arta", ca nu ma prind deloc ce intelegi tu prin asta. Poti practica o arta, dar nu prea vad cum ai putea apartine de una.

Te referi la intelectualul care e musai să asculte muzică barocă, să citeze din clasici englezi, să vorbească franceză și, în fine, să intre în tiparul ăsta cultural, finuț, din filme și cărți, a căror acțiune se petrece până în secolul XX? La asta se referă întrebarea? Și cumva la ăștia care au rămas și azi setați pe modelul ăsta?

E un cobzar, cu ceva doctorat în litere, care invitat la un podcast de-al lui Andi Moisescu, i-a spus omului de ce nu a urmat niciodată studii la Conservator. Susține că instituțiile din România, cel puțin, se specializează pe muzică de extracție strict europeană, conservând muzica din Occidentul Europei de la 1700 până pe la 1900, parcă așa. A folosit și o expresie ca să-și susțină pledoaria, ceva de genul: „după 1900 încep răgăliile evreilor care se puneau cu fundul pe pian" (cred că fund a zis altcumva, înțelegi tu). Nu a folosit niciun termen acut, gen „clișeu", dar a dat de înțeles că are și alte interese, cum ar fi muzica tradițională chineză, indiană etc. etc. Îl interesează mai puțin „tradiția lui tata Bach", să-l studieze cine e interesat.

Uite un exemplu de intelectual altfel, nu prea e în tipare. Recomand podcast-ul. Bogdan Simion îl cheamă.