|

În sec. 19 o serie de scriitori iluştri (Theophile Gautier, Flaubert ş.a.) au susţinut doctrina "artă pentru artă", în forma ei clasică. Formula era lansată cu fermitate de către profesorul de filosofie Victor Cousin, care pleda în favoarea principiului unei separaţii absolute a valorilor: "Trebuie ca religia să existe pentru religie, morala pentru morală si arta pentru artă...Frumosul nu poate fi calea nici a utilului, nici a binelui, nici a sfinţeniei; el nu poate conduce decât la el însuşi". (Du vrai, du beau et du bien).

Cum vi se pare ideea?

3 Raportează Evaluează
Răspuns Câştigător
| a răspuns:

Opinia ca arta ar trebui facuta de dragul artei, presupune ca unii procedeaza altfel. Cine? Ca doar nu spunea nimeni altceva, inainte sa lanseze Gautier formula asta! Artistii republicani, liberali, socialisti; socialistii cel putin au raspuns cu formula 'arta cu tendinta'', iar cum socialismul a tot progresat, disputa a continuat mult in secolul 20; acum nu mai are loc caci nici socialismul nu mai e mare lucru. Victor Hugo a acceptat provocarea, normal, republican avansat (cum se spunea atunci pentru stanga republicana). Ce spune Goethe ar trebui sa inchida disputa, corect? Corect, dar Goethe spune asta inainte de disputa.

2 răspunsuri:
| a răspuns:

Sustineau doctrina ''arta pentru arta'', fata de ce alta doctrina? Scoasa din context, formula asta este doar un truism. Sa spui ca ar fi o idee, inseamna sa spui ca sunt primii care s-au gandit sa practice arta, de dragul artei; dar toti artistii au spus exact asta, toti au avut ideea asta. Oamenii astia cauta sa isi faca adversarii sa accepte o pozitie strategica dificila, sa spuna ca arta e pentru ei un mijloc, nu un scop. Observi ca disputa asta nu mai are loc acum, cum iti explici?

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru minrest):

Mă întrebi "faţă de ce altă doctrină?". Faţă de "artă cu tendinţă", sau "artă pentru progres". Ştiu că încă de pe atunci au fost mulţi care s-au opus acestei concepţii despre autonomia artei, în sensul independenţei frumosului în raport cu Binele si cu orice valoare utilă. Dar faptul că se recunoştea nevoia legăturii dintre Frumos si Bine, dintre artă si morală a dat naştere unor variate interpretări, fiecare interesantă în felul ei. Uite, de exemplu, ce scria Goethe în 'Convorbirile' sale cu Eckermann: "Dacă subiectul poate produce o impresie morală, aceasta se va manifesta chiar atunci când poetul nu a gândit decât să scrie o operă artistică. Dacă un poet are sufletul tot atât de nobil ca al lui Sofocle, va putea face tot ce vrea, efectul pe care îl va produce va fi întotdeauna moral". Interesant, nu? Ştiu că si Victor Hugo a protestat împotriva doctrinei "artă pentru artă". Dar si alţii. Nu stiu ce să zic, de ce disputa asta nu mai are loc în prezent.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează