|

Ti s-a intamplat sa ai doi ani buni de desen si la al treilea sa nu mai stii nimic, dar in urmatorii ani sa-ti revii si sa-ti recapeti cunostintele din primii ani numai prin a desena in fiecare zi?

4 Raportează Evaluează
4 răspunsuri:
| a răspuns:

Nu, dar am observat ceva. O tensiune psihică foarte mare am avut după unele din examenele de la facultate. După ce mă întorceam acasă mă simțeam stors complet, ca o cârpă înmuiată în apă pe care o storci. Nici chef de somn, nici de mâncare, lipsă totală de chef de viață. Și atunci mi-a venit în minte să iau un creion în mână să desenez ceva. Sunt antitalent la desen. Dar am constatat că în acea stare specială reueșeam să desenez satisfăcător. Dar asta nu durap prea mult, câteva zile. Este o conexiune între mușchii mâinii și creier astfel încât aria motorie a palmei este mai mare decât cea care coordonează toți mușchii corpului.
Astfel acesta poate fi un motiv pentru care unii medici psihiatri recomandă lucrul manual ( goblen, desen, pictură, origami) ca modalitate de autocontrol a stărilor emoționale, așa zisa ergoterapie.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns (pentru sadrian46):

Fix asta am pățit și eu timp de câteva zile (fiind primele zile de "tranchilizante" usoare) laughing, am facut niste desene lu nepotu-miu de nu-mi venea nici mie sa cred. Acum, nici un cerc nu-l pot face complet plus ca nici răbdare nu mai am.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru sadrian46):

Inteleg ce zici

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru sadrian46):

Daca iti vine sa crezi in tot buzaul (100 000- 200 000 locuitori) nu stiu daca sunt peste 40 care chiar stiu sa deseneze. candva eram unul dintre ei.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează