Bună. Am niște serioase și grave și nu știu ce să fac. Până la 18 ani am avut o viață foarte urâtă, am stat la părinți că nu am avut unde mă duce, era să rămân pe străzi pe baza lor. Eu îs șubredă rău cu sănătatea, corpul mă lasă, sunt foarte slăbită, picioarele, mâinile imi tremură, când merg mă sprijin cam de tot ce găsesc ca să nu cad jos din picioare. Cu treaba și munca îs praf, sunt foarte înceată și nu reușesc deloc să fac față nici pe ceva ușor. Am încercat să mă angajez prima dată la o florărie, acolo mi-au zis că nu vor oameni cu probleme că nu stau ei să răspundă pentru mine, am mai incercat și la aranjat de marfă, după ce m au pus sa trag de 4-5 ori de liza cu marfă am căzut jos pur și simplu, m au lasat toate puterile, eram ca o legumă, m-am făcut si acolo de râs. M am dus si la curatenie undeva sa ma angajez, nici acolo nu am facut deloc față ca trebuia sa fiu mai rapidă și eu ramaneam in urmă cu toată treaba. La părinți nu le-a păsat deloc in ce hal îs și pana și cu școala m-am chinuit, ma trezeam dimineața mi era rău, nu ma puteam ține mai deloc pe picioare, amețeam, nu puteam sa sta deloc in picioare numai jos puteam. Ei le ziceau la toti oamenii ca eu is bine, sănătoasă, nimeni nu ma credea cand ziceam ca mi era rău și mă lăsa corpul si eram moale. Am avut scandaluri, bătăi, eram amenințată ca voi fi zburată din casă. Pe langa problemele cu corpul de le am de cand mă știu, am avut probleme si cu scrisul, cititul, calcule de clase mici de copii 1-4. Am avut întârziere mintală de mică, dar toti au insistat ca eu sa fac școala normală de la care am rămas cu lipsuri foarte multe. Știu cele de bază sa scriu, sa număr, sa citesc, dar tot ma chinuiesc sa înțeleg si sa învăț cum trebuie. Is foarte înceată si cu mintea, si cu corpul față de alții de vârsta mea. Eu am 20 de ani acum, din cauza la cum am trăit am plecat cu un bărbat mai în vârstă decât mine doar ca sa nu rămân pe străzi si sa nu mai stau cu frica că voi fi bătută si chinuită acolo ca un animal. Am gradul 2 de handicap de la 18 ani dar si dosarul de handicap imi va fi tăiat peste cateva luni. Stau si cu socrii in casa si doar ei sunt proprietari pe casa, nu am acte de cununie nimic cu barbatul cu care stau că nu vrea și mi e frică sa nu fiu zburată și de aici de socrii că nu le convine deloc de mine si eu nu am niciun drept si nicio putere, iar el nu mă ajută cu nimic. Mi e greu cu întreținutul, cu mancare cu cheltuieli, nu am copii, dar nu știu ce sa mai fac cu mine. Ce pot sa fac? Ca sunt prinsă cu toate si nici nu știu pe ce altceva să pot să lucrez ca sa ma intretin sau sa mi ajungă cât sa imi iau o chirie. Ma chinuiesc rău de tot cu corpul si ma chinuiesc și pe picioare să stau cât să nu cad jos. Inapoi daca merg voi fi din nou chinuită de părinți cu scandaluri, bătăi, și iar să stau moartă de foame, amenințată si chiar zburata afara la fel de rudele parintilor mei care au drept la casa și nu am pe nimeni acolo care sa ma inteleaga, lor nu le pasa. Eu nu am nimic pe numele meu niciunde, niciun drept sau vreun act. Ma chinuiesc rau de tot. Ce sa fac? Vă rog.????

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook