Salut! Sunt în anul I la facultate. Sunt printre cei 5 integraliști de anul acesta, am media peste 9 și 80 de ore de voluntariat la activ. Am mai participat la activități științifice extrașcolare susținute de universitatea facultății etc. Dețin diplome de limbă cu grad C1 atât la engleză, cât și la franceză. Ce am zis până acum are legătură cu ce urmează să spun: mă gândesc să merg la master în altă țară, chiar să-mi continui licența tot afară de anul viitor. Singurul lucru care mă oprește să fac asta sunt părinții mei. Ideea este că nu sunt atașat deloc de ei, îi văd de maxim 4-5 ori pe an, chiar dacă locuim la 1h unii de alții. Nu s-au implicat mare parte în educația mea, tot ce am făcut a fost de capul meu. Nu am avut parte de nicio îndrumare/indicație în ceea ce privește viitorul. Nici vreo figură paternă n-am avut. Practic, de mic m-am simtit „abandonat" de ei. Am încercat să discut aspectul acesta și tot ce am auzit au fost doar scuze... scuze pe care le anticipam. Ideea este următoarea: credeți că aș regreta dacă aș lăsa totul în urma mea, gândindu-mă doar la mine și la viitorul meu? Mă gândesc la lucrul acesta pentru că nici lor nu le-a păsat în mare parte (deși ei îmi spun mie că le pasă foarte, foarte mult), dovadă fiind și momentele în care ceream seriozitate din partea lor și eram luat „la mișto". Mă gândesc că poate, într-o zi, nu îi voi mai vedea sau că timpul în care îi las singuri nu va mai fi recăpătat. Dar acest lucru nu mă afectează neapărat.
Am nevoie de păreri cât mai obiective.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook