Ajutor!
Mama mea e într-o stare severă psihică de ceva timp dar e din ce in ce mai rău recent! Nervoasă,plânge, bușește, urlă,trântește și sparge obiecte in casă din pricina multor eșecuri și neajunsuri,probleme de cuplu cu soțul ei nici acum rezolvate(asta e sămânța scandalului foarte repetitiv plus accesele ei).Mă pune zilele astea sa ii cumpăr alcool ca să își calmeze stările, înghite pastile, pare-se că o încearcă stările de vomă, tatăl meu in loc sa o asculte și ajute o tratează foarte urât, când sa intervin nu se rezolvă nimic. Ba chiar am fost jignită de tata pentru că știam că el e vinovat pentru starea psihica a mamei mele de când am apărut pe lume. Ce să fac? La cine sa apelez? Mama mea nu va mai rezista mult timp așa și refuză orice intervenție sau schimbare! 
Ordonare:
După relevanţă
Daca tu care esti apropiata cu ea dar noi, ce poti sa faci este sa ai grija de ea chiar daca te injura o sa treaca peste in caz contrar trebuie psiholog.
Răspunde
Răspunde Scuze,m-am exprimat greșit din cauza panicii fiindcă am scris întrebarea când mama mea avea o criză de față cu tatăl meu(iar). Cu mine se comportă normal, cu el se comportă extrem de rău și îi declanșează reacțiile cu trantitul, urlatul, spartul, etc. face scandal numai cu el.
In situatia in care este mama ta, nu are voie sa bea alcool, deloc!
Faceti-i programare la un psihiatru si incercati sa o duceti acolo, fiindca starea ei nu se imbunatateste, ci se degradeaza pe zi ce trece.
Cu mine se poarta normal, nu face scandal, ci cu tatăl meu că el e problema.M-am exprimat greșit la întrebare fiindcă chiar atunci a avut loc criza mamei mele și din spaimă și agitație nu am pus cuvintele la locul lor, scuze. Ultima consultație a mamei la psihiatru a fost acum foarte multi ani. Depresie majoră.De atunci nu a mai mers la control și refuză.
Încă ceva spus de ea : vrea să își pună capăt zilelor, că numai suportă și numai are nici o șansă de schimbare, e prea târziu. 
Cu atat mai mult in acest caz, trebuind sa ii faceti o internare la psihiatrie, ca sa-i salvati viata.
In momentul unei crize suni urgent la salvare!
Vor fi momente groznice sa iti vezi mama luata pe sus, dar sunt sanse sa o salvezi!
E singura care aduce bani in casă, tata e pensionar și asta o împiedică să facă schimbarea, îi e teama să nu ajungem pe străzi.
Daca sun la salvare, îi voi da impresia că îi țin partea tatălui meu iresponsabil, îi dau satisfacție că vrea să scape de ea cat mai repede și probabil să-și aducă panaramele in apartament sa se reguleze cu ele sau nu știu ce alte motive a mai spus mama și o să am și mai mari probleme! Ni s-a interzis la amândoi să sunăm la salvare!
Mai groaznic e când o vezi că suferă, urlă și își vomita mațele din ea! Asta o sa mă lase marcata mult timp!
Cine a interzis? mama?
in asfel de cazuri e bine sa nu o asculti! Probabil nu realizeaza.
Cunosc un caz similar ca al tau! au sunat la salvare in timpul unei crize.A fost luat pe sus, a fost stabilizat, in 5 zile i-a dat drumul acasa, dar cu tratament.
Daca tatal tau isi aduce panarame in casa ar putea fi motiv bun de divort!
Mama ta nu s-a gandit la asta, dat fiind faptul ca el este motivul crizelor?
Sau nu aveti posibilitateasa va mutati?
Tata cică ar fi suspect de înșelat dar nu la casa lui, ci acasă la ele. Nu știu ce să cred, nu am dovezi.
Au știut de divorț dar mereu au amânat sau găsit alte scuze, că nu au unde sa se mute. Intr-adevar așa e.
Încearcă să o asculti, sa vorbesti calm cu ea, sa o iei la câte o plimbare ba chiar sa ii propui sa va mutați, sa divorteze daca tatăl tău e pricina stărilor ei si treptat poate va fi de acord sa viziteze un psihiatru.
1.Refuză să se plimbe cu mine din scuze că o doare capul, nu vrea să stea în preajma mea că sunt nu știu cum dar eu tot incerc s-o conving că nu va fi așa, nu are timp trebuie să gătească, etc.
2.Cu mutatul nu ar avea cum.
3.Refuză psihiatrul iarăși din motive că ea trebuie sa aducă bani in casă, că pastilele alea nu o vor ajuta, concediul medical ii va tăia mult din salariu și de unde bani pentru casă și mâncare...
Dupa ce am citit si comentariile si toata situatia am tras o concluzie.
Mamei tale ii e frica de singurătate si se incapataniaza sa il faca pe tatăl tău la ani lor sa o mai iubească in conditiile in care el nu o mai suporta.Intr-adevar are o problema din perspectiva mea la nivel psihic ca altfel nu stiu de ce la peste 50 de ani ai mai lupta ca cel de langa tine ce efectiv te batjocorește sa te vada o prințesă cu pletele in vânt(mama si alte femei de varsta aia deja înafara de faptul că au un salar in plus de la el si ca mai au cu cine vorbi nici nu le mai pasa de altceva ca deja nu mai sunt îndrăgostiți, sunt obisnuiti). Probabil are sindromul stokolm ca altfel nu imi explic.
Sau poate casa e a tatălui tău si ea se teme ca va ramane in strada daca ii face lui pe plac si divorteaza.Dar cert e că tu pe langa faptul că ar trebui să o duci pe mamica ta la spital mai cu frumosul mai cu forta ar trebui să iti mai faci si tu viata.Adica am inteles ca ai 27 de ani si esti singurica cuc, fără un plan de viitor, fara macar o chirie ...Si aici e putin o problema.Si eu am 26 de ani si momentan sunt doar asociată cu iubitul meu intr-o mica afacere dar sunt cu iubitul meu, avem o casa in constructii, avem un plan de rezerva si ce munci daca in caz ca, dar la tine tare nesigur i-ti e drumul având în vedere că si părinți iti sunt cum iti sunt.
Sindromul Stockholm? Ce naiba?
Ea încearcă să țină familia, e pilonul.
Pai ce crezi că nu am căutat și de parteneri că sa am de ce sa mă proptesc cat de cat abia apoi restul sa le caut(joburi) și așa mai departe? Nu mă vrea niciunul ba că nu îi ofer s. oral, ba că sunt prea complicată, ba că sunt nu știu cum altfel... Găsesc mereu scuze și ma alunga subit. Ce relație serioasă sa se prindă de mine in felul asta? Eu dacă reușesc să rămân o lună, doua sau 6 luni cu cineva e miracol!
Mi-a scris gresit autocorectul, mersi ca ai rescris tu.Pai acel sindrom inseamna sa fi îndrăgostită de agresor.Adica exista posibilitatea ca desi tatăl tău ii face rau ea tot sa il iubeasca si sa nu realizeze pe deplin ca situatia in sine e nasoală.
Păi in cazul tau cred ca ar trebui să iti pui si tu un semn de intrebare. Daca ala nu sta cu mine de aia, celalalt de ailaltă si tot asa cred ca ar trebui sa te gândesti ca tu ai o problema ca nu or fi toti bărbații defect.
A,da? Nu știu ce să zic de acel sindrom. Mă depășește sa argumentez.
Cat despre mine,sunt sinceră,spun pe față multe, nu înșel, nu agresez fizic sau verbal, sunt atentă la detaliile și evoluția relației, incerc să țin sub control. Cu ce sa fi greșit?
Undeva tot trebuie sa agate ceva.Probabil ar trebui să intrebi baieti ce li se pare lor gresit la tine si sa încerci mai mult sa cunosti sexul opus.
Dacă găsesti si nimerești un om cum trebuie si cu capul pe umeri te poate ambitia sa faci anumite lucuri.Acuma nu e obligatoriu sa iti faci o relație ca poti sa realizezi si singura chestii dar poate te mai scoate din ale tale.
Nici n-apuc să intreb ce e greșit la mine și ce să îndrept, deja gata din start e totul compromis, mă trimite sa caut pe altcineva, alții zic că nu am nici o șansă să găsesc pe cineva în felul în care sunt și nici nu a vrut să lămurim situația și să schimb în bine relația!
Trebuie să te analizezi pe tine si poate si tu sa mergi la un psiholog.Ii spui problemele tale iar el te va face sa te gândesti mai bine analizandu-te pe tine.Asa eu, străină fiind de situație nu am cum sa imi dau seama ce nu e in regula.
Ce tot puneți atâta preț pe psihologi de parcă ar fi zei? NU EI sunt soluția tuturor problemelor ce morții mă-si? Am vorbit cu una și nu m-au ajutat discuțiile! Mă piș in sugestiile tuturor cu psihologii vieții și cu cărțile lor de dezvoltare personală și alte recomandări bune de șters la fund! 
Voi in afară de a trimite omul în mod comod la specialist și recomandat cărți mai știți și altceva? Că de când stau pe TPU și adresez întrebări numai asta primesc, dau peste aceeași oameni programați ca roboții pe două chestii și atât. Dar de împărtășit experientele voastre și dat sfaturi din ele nu,să nu îndrăzniti să vă expuneți întâmplările și învățăturile proprii că vă veți simți rușinați și copleșiți! Nu,mai bine trimiți pe omul respectiv la specialist, de parcă el e Dumnezeu și îl va scăpa de probleme și tu să îți vezi de treaba ta! E mai comod sa ii recomanzi un set de cărți groase cat Biblia despre marketing, antreprenoriat, contabilitate și dezvoltare personală iar tu să îți vezi de treaba ta, să nu îți mai bați capul cu omul ăla. Handicapata mentalitatea oamenilor de la un timp, îmi vine să îi bat pe majoritatea cu mentalitatea asta rigidă!
Din moment ce am spus clar că am vrut să lămuresc ferm și calm problema cu respectivii și să îndrept situația în bine, tot ei m-au respins din concluziile lor tâmpite fara sa rezolv, m-au lăsat efectiv suspendată cu problema aia TOT EU sunt vinovata care pe deasupra mai are nevoie și de un control la psiholog in loc să meargă ei la control pentru apucăturile lor? Doamne Ferește, ce mentalitate absolut aberanta! O mentalitate misogină indirecta!
Ce vrei sa iti spun? Ca si acasa la mine au fost certuri si scandaluri, ca si ai mei au ajuns sa nu se suporte.Dar mama spre deosebire de alții părinți nu a stat sa ii sufle în fund la tata, nu s-a despărțit dar la ignorat, are si a avut bani ei iar lui i-a spus "daca vrei sa stai aici cotizezi si tu cu ceva, daca nu pa" si de capul lui sa fie.Sunt oameni la 50 si de ani, vin ambi cu salar in casa si isi vad de treburile lor.Au camera lor fiecare sa se poata uita le tv la ce vor, se însoțesc sau ajuta la medic sau cumpărături si isi vad de treaba.Si asta nu pentru ca se inteleg, ci pentru ca sunt oameni sănătoși mental ce stiu ca daca fac crize si se tavalesc pe jos in spume nu se rezolva problema.
Iar legat de relațiile tale nu am cum sa ma pun in locul tau.Nu am pățit sa nu vrea sa stea nimeni cu mine ba din contra (fara laude) de multi nu am mai scapat.Am avut o relație de 8 ani si a cum a alta de 4 oficial si inca câțiva anișori de cand ne cunoastem si au mai fost băieți ce sa vrea o relație cu mine.Sunt o fata normală din punct de vede fizic, nu sunt urâtă pământului dar nici miss.Sunt curata,aranjată normal (nu boita in exces),stiu sa fac mâncare,sunt aproape obsedată de curătenie,am muncit,fac treaba acasa,nu sunt nici bogată nici săracă,ofer si cer atenție afectiune, alint omul de langa mine, ma culc cu el ca de aia e barbatu meu si l-am luat ca imi place de el, comunic ascult, ma cert daca e nevoie, împac daca e necesar.Nu stiu ce exemple din viața mea personala ti-as putea da.Inafara de faptul că dacă greșesc cu ceva sau ceva nu e bine la mine observ.
Uita-te in oglinda si analizeazate,căutați calitățile si defectele ca nu esti perfecta si repara ce se poate daca se poate.Dar oricum,cred ca mare problemă la tine e faptul că nu ai apucat să experimentezi, Sa cunosti sexul opus si sa vezi cum sunt bărbații, ca cu asta incepi din adolescență (nu ma refer la sex, ci pur si simplu observi ce vreau si cum gandesc).Ca sa nu mai spunem ca trebuie sa te uiti si tu ce iei langa tine, ca daca iei toti bombardieri ce te vor pentru sex o noapte normal sa iti de-a papuci.
Nu sunt nici eu de acord cu cărțile de dezvoltare personala, am spus doar ca poate o persoana imparțială cu ceva studi vede altfel problema.
Dezvolta un răspuns la întrebare dacă tot ai comentat.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Am 27 de ani, numai sunt copil demult, e expirată soluția!
Cand o prinzi nebauta, nu stiu daca poti avea o discutie cu ea. Daca cumva se poate, spune-i ca tu nu mai rezisti sa traiesti in mediul asta si ca trebuie sa gasiti o solutie. Poate o sensibilizezi in felul asta si va accepta sa mearga la psihiatru. Dar ea nu este deja in vizorul unui psihiatru? Mama ta pare sa fie o persoana cu probleme serioase si vechi. Daca cumva tentativa ta de a avea o discutie cu ea, e un esec, atunci neaparat suna la urgente. Exista insistitutii care ii octotesc pe oamenii cu probleme. Mama ta are nevoie de ajutor rapid, probabil si dezintoxicare daca este alcoolica. Nu conteaza ce zicea ea acum si ca se supara daca suni la salvare. Pentru ca in momentul asta ea nu este in deplinatatea facultatilor mintale. Dupa ce se va vindeca, va aprecia ca a fost ajutata. Concret, cu alte lucruri nu o sa te poata ajuta nimeni, oricum ai lua-o la spital e solutia. Trebuie actionat intr-un fel sau altul. Si nu doar pentru ea, dar si pentru tine care traiesti intr-un climat foarte foarte toxic
Mulțumesc de sfat. Am vorbit cu ea în dimineața asta despre soluții și le-a refuzat pe toate.In trecut a refuzat să își mai facă control periodic. Ea cere dragoste și nimic altceva, ceea ce nu a primit de la soțul ei foarte egoist.
Daca nu primește asta, continua sa-si plângă de milă, să bea și să îi suportam accesele până va face comoție și va muri.
Cu placere. Da, stiu ca in majoritatea situatiilor oamenii ajung sa clacheze din motive afective si din lipsa de iubire. Am si eu in familie o femeie cu o situatie similara si stiu ca a fost foarte complicat. Afectiunile psihice evolueaza in timp si netratate ajung sa intre intr-o zona cronica. Femeia din familia mea, dupa vreo 10 ani de refuz de a lua medicamente a ajuns sa fie internata intr-un camin pentru ca efectiv nu se mai putea convietui cu ea in casa. Ideea este ca daca ea nu se lasa salvata, tu oricum trebuie sa te zbati pentru a avea tu o viata linistita. Oricum, iti doresc sa gasesti cat de curand o solutie potivita pentru familia ta. Si mult curaj
Încerc să trec de frica asta și frica altor așteptări, consecințe de pe urma intervențiilor. Sper sa nu fie dată afară de la servici și să provoc probleme cu atât mai mari.
Doamne Ajută!
Dar tu, care esti perfect sanatoasa si in putere, de ce nu-ti iei de munca sa-i ajuti, financiar, mai ales ca stai cu ei?
1. Nu mi s-a cerut să am grija de ei.
2. Încă caut, mă informez. Se pare că slabe șanse de când cu pandemia.
Dar tu, ca femeie puternica si sanataosa, la cei 27 de ani, mai ales ca stai pe casa si masa la parintii tai, nu te gandesti ca ar trebui sa mergi la munca si sa contribui cu bani in casa?
Asta ar fi o salvare pentru mama ta, care din cauza banilor si aproblemelor financiare, face crize urate, fiindca nu este ajutata.
Nu te mai informa atata ca pierzi vremea, vezi ca toate supermarketurile fac angajari si nu-i rusine sa muncesti oriunde, cand esti disperat.
E disperată strict din cauza lipsei de dragoste și atenție, ca orice femeie sănătoasă la cap și suflet, de la soțul ei egoist cu după atâția ani de căsnicie.A fost jignită și respinsă emoțional, a pus speranțe în familie și soț. Acum se vede o ratată ca femeie și mamă. Eu nu am nici o vină pentru starea ei dezastruoasă, chiar ea mi-a spus de atâtea ori!
(fără acel "cu" după atâția ani, m-am grăbit la scris)
Poate nu ai citit mesajul asta, ca raspunzi tot aiurea, nu direct la ce am scris eu aici
Dar tu, ca femeie puternica si sanataosa, la cei 27 de ani, mai ales ca stai pe casa si masa la parintii tai, nu te gandesti ca ar trebui sa mergi la munca si sa contribui cu bani in casa?
Asta ar fi o salvare pentru mama ta, care din cauza banilor si a problemelor financiare, face crize urate, fiindca nu este ajutata.
Nu te mai informa atata ca pierzi vremea, vezi ca toate supermarketurile fac angajari si nu-i rusine sa muncesti oriunde, cand esti disperat.
Referitor la declaratia ta de aici:
"in 22 Aprilie | MereuRespinsa93 explică (pentru Jassmina):
E singura care aduce bani in casă, tata e pensionar și asta o împiedică să facă schimbarea, îi e teama să nu ajungem pe străzi."
E greu când încerci să îți găsești un vis care sa îți aducă bani la vârsta asta și crede-mă că am depus cv-uri și la supermarket-uri. Nu m-a vrut nimeni nici măcar ca vânzătoare sau casieră, să vând mostre, să fac curat sau sa așez marfa în raioane.
Pana iti gasesti visul, eu spun sa iei de munca orice exista, fiindca mama ta face crize colerice din cauza lipsei banilor si a disperarii, iar tu nu faci nimic sa o usurezi de povara asta.
Ma indoiesc ca nu te-a vrut nimeni nici macar sa pui marfa pe raft, in situatia in care esti femeie tanara, sanatoasa, nu ai obligatii si poti sa faci orice.
Mai incearca, fiindca se gaseste, doar trebuie sa te arati disponibila!
Închei aici cu discuțiile, s-au epuizat multe idei și contraargumente, mulți nu mă înțelegeți pe deplin...Asta e, votez cazul ca pierdut, iremediabil. Asta e, se întâmplă ca unu la un milion să aibă magnet la eșecuri mai decât la castiguri. Asta e, Dumnezeu cu mila. Mulțumesc tuturor.O zi buna.
Mă arăt disponibilă, cum sa nu mă arăt disponibilă? Am procedat corect la interviuri, am vorbit și întrebat, răspuns la întrebări, nu am tăcut și atât.CV-ul e valabil, nu umplut cu minciuni și vrăjeli motivaționale. Unde naiba am mai greșit în tot acest timp?
Tu ce varsta ai? Esti major? Ideea este ca probleme de genul asta suna ca si cum au cam trecut deja de competenta psihologului si cam cazul de psihiatrie. Tu singur nu prea ai ce face, ai nevoie de ajutor specializat, o internare in clinica de pshiatrie. Important este sa nu te invinuiesti tu sau sa iti asumi responsabilitatea pentru asta.
Sunt majoră. Am încercat și eu să potolesc pe puterile mele că prea era de tot.N-a mai fost la control de mai bine de cinci ani sau chiar mai mult.Acum refuză orice control, zice că e vina tatălui meu pentru starea ei și atât.
In mod normal nu o suport pe Jassmina, dar aici are dreptate. Mama ta e in situatia asta pentru ca trebuie sa tina in viata doi trantori. Crezi ca ii e usor? Hai sa zicem ca tatal tau e bolnav. Dar tu esti tanara. Mergi in sat si dai cu sapa si tot faci un ban. Eu nu cred ca esti atat de incapabila incat nu poti gasi niciun job. Mai ales in Bucuresti. IN BUCURESTI. Acolo sunt toate oportunitatile. Acolo merg toti taranii sa-si faca o viata. Eu cred ca tu te duci cu falca in pamant la interviuri si dai impresia de aroganta si ofticata. Pentru ca altfel nu ai cum sa nu gasesti. Chiar si in pandemie. Lasa partea emotionala, ca te doare in fund de sentimente cand te gandesti ca ai un copil de proape 30 de ani care nu o sa aiba ce manca daca tu crapi maine.
Nu m-am comportat agresiv cu nimeni la interviu și nici arogantă n-am fost.Am vorbit politicos și pe un ton normal.Nu-s atât de sălbatică! Mă pot controla la discuții serioase cu categoriile importante de oameni. Am fost în relații bune cu profesorii, deci și cu angajatorii voi fi la fel. Asta e, nu toate femeile sunt capabile de a-și întreține copilul.
"Asta e, nu toate femeile sunt capabile de a-și întreține copilul." Tu te consideri încă un copil? La vârsta ta? Ai spus ca ai 27 de ani. Sunt fete de vârstă ta care își ajuta ele părinții de acum. Nu vreau sa fac pe lupul moralisr dar mi se pare ciudat ca ai spus asa ceva, în fond e treaba voastră, poate și tu ai problemele tale, dar mama ta are nevoie de înțelegere și sprijin și mai ales iubire. Iar tu ai nevoie de încredere în tine, și curaj sa ți iei viata în mâini. Odată ce te angajezi, e greu puțin la început dar apoi te acomodezi și devine ușor. E bine și pentru psihic sa muncești nu e vorba doar de bani. Sa ști ca și eu m-am angajat destul de târziu, după facultate, dar părinții mei și au permis sa ma tina, aveau o situație materiala ok, dar cu toate astea știu ca și eu eram disperata sa ma angajez și pana la urnă am reușit
Scuze,greșeala mea. Când am zis copil NU m-am referit la mine, ci la mine ca viitoare mamă! Nu îmi place ideea de a face copii, nu as fi deloc capabilă să-i cresc, planul meu de viitor pe acest fond NU intră în calcul. Cât despre restul, nu mai comentez nimic că și așa mă simt distrusă psihic de toate comentariile primite in ultimele zile.Ma mir cum de încă mai rezist, simt nevoia sa iau in bătaie pe cineva!
Nu te descuraja, când cineva te judeca spune-i ca el nu a trăit viata ta. Fiecare are motivele lui și problemele lui. Din exterior e ușor sa spui ceva despre altcineva dar nimeni nu cunoaște problemele și motivele celuilalt. Eu zic sa nu pui la suflet, pentru un job nu trebuie sa te stresezi nu e nimic greu, începutul e mai greu, dacă aveai niște relații erai demult angajata, fără relații e mai greu. Știu prin ce treci, nici eu nu găseam nimic și motivul de cele mai multe ori era lipsa de experienta, pana găsești pe cineva care sa ți dea o șansă și apoi lucrurile merg de la sine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
