Am mai pus odata intrebarea aceasta...
Am 20 de ani și trec printr-o perioada tristă si dificilă care nu cred se va încheia prea curand...
Simt că se repetă aceeași zi în fiecare zi și că nu trăiesc deloc, nu mă bucur de viață în niciun fel.Viață socială nu am, mai am niște prieteni cu care ies foarte rar însă nu mă încântă prea mult compania lor.Nici n-am o relație stransă cu ei sau cu nimeni în afară de o persoană care este plecată din țară și cu care mai vorbesc, insa nici cand era in țară nu prea ieșeam.Prietenă nu am avut niciodată și mă deranjează destul de mult și asta.Nu fac mai nimic.Mă trezesc, merg la facultate, învăț și ziua se repetă. Sunt în vacanță de o săptămână și nu am făcut mai nimic, nici în trecut viața mea socială nu a fost prea intensă.Nu m-a deranjat până acum deoarece obișnuiam sa îmi petrec majoritatea timpului liber jucându-mă la calculator dar mi-am dat seama că nu mă duce nicăieri.Acum pierd timpul pe Facebook sau pe Youtube, nu simt ca trăiesc ci mă simt deja mort.

Mai este cineva într-o situație similara și ar dori sa vorbim?

Cam asa traiesc si eu (munca - dormit - consola) asta e viata lumea pe interes si noi ne vedem de treaba. Macar stiu ca fac bani si nu-i cheltui de pomana.

Nu simt ca trăiesc ci mă simt deja mort.
Eu am fost în această situație.
Am următoarea teorie, pe care am dezvoltat-o în ultimul timp.
De când a apărut pe lume sexul, din nevoia de supraviețuire, de perpetuare a vieții în condiții optime.
Un individ de un sex, de exemplu dta de sex masculin, este doar o jumătate a ceva viu. Este o viață incomplectă.
Atât timp cât ești singur, așa cum spui dta, - mă simt deja mort-, nu ești deja mort, dar ești doar pe jumătate viu.
Ca să fii viu integral, ca să fii în viață, să simți viața că îți este întreagă, să nu te simți că nu trăiești deloc, așa cum te simți acum, trebuie să rezolvi această problemă a cuplării cu ceea ce va fi viața ta intreagă, cu o parteneră de sex feminin.
Să îți pui asta ca target. Să aloci preocupare și timp pentru asta. Să formulezi o strategie pentru asta. Să exersezi asta. Altă soluție nu există.
Nu este o stare care se vindecă cu medicamente, psiholog, psihiatru, diagnostice, terapie, plante medicinale, leacuri băbești, vrăjitoare, preoți, cu orice altceva.
Unica soluție este o parteneră.

Nu ai nici un plan in derulare, in afara de facultate?
Majoritatea simtim ce simti si tu, in perioada asta dupa 20 de ani.
Eu mi-am ocupat mereu timpul lucrand la proiecte de-ale mele, adica constructia atelierului (garaj) de la 0, cumparat scule noi, facut diferite chestii pe la masini.
In felul asta ajungeam acasa obosit, dar implinit, si mi-am crescut optimismul.
Stau si eu mult pe internet, am multe zile in care doar lenevesc, dar stiu ca garajul si job-ul merg inainte, deci sunt fara grija.
De relatie simt si eu nevoia, dar asta nu e ceva ce pot implini singur. Persoana potrivita nu apare cand avem noi chef.
Am invatat sa fiu fericit si fara, mai ales ca tentativele/certurile pe planul asta, mai mult ma dau peste cap, si ma incetinesc din lucrurile sigure, care merg dupa cum vreau eu.
Deci, te sfatuiesc sa iti faci ceva al tau, dezvolta-ti o pasiune cu care sa te poti mandri.

Cred ca la majoritatea e asa. Incearca sa-ti gasesti un job part time cu un program flexibil pentru facultate. Gaseste ceva organizatie a studentilor, implica-te pe acolo ca o sa-ti faci prieteni. Iesi din casa, plimba-te prin oras, du-te la cumparaturi in locuri noi.
Pe mine ma ajuta sa cheltui bani in prostie, doar ca nu e solutie foarte sanatoasa.