As dori sa abordez un subiect putin mai delicat. Pentru ca pur si simplu nu mai stiu cum sa procedez m-am gandit sa vad si o parere din exterior.
Am 20 de ani si o mama stricta. Parintii mei sunt divortati de 7 ani, eu avand si un frate mai mic cu 10 ani. Inca de cand eram mica am inceput sa am grija de fratele meu ca de propriul copil deorece am venit cumva dintr-o familie usor disfunctionala. Au divorțat si am incercat sa fiu un punct de sprijin pentru mama mea asadar mi-am pierdut copilaria incercand sa fac ceea ce trebuia de fapt sa faca tatal meu. Pot spune ca de aici a aparut o mica frustrare.
De fapt problema apare de pe la 16 ani cand incep sa imi doresc si eu sa ies dar nu mi se permite asta decat daca cu mine iau si copilul. Va da-ti seama ca de cele mai multe ori preferam sa il car dupa mine decat sa stau in casa.
Mi-am dorit sa am parte de o experienta noua si sa plec la facultate in alt oras ( specific ca al meu este centru universitar). Mi-am dorit ca macar de perioada studentiei sa ma pot bucura. Bineînțeles ca acest lucru nu a fost posibil deoarece am fost comparata imediat cu familia tatalui meu ( betivi, curvari). Am cunoscut un tip in mediul online, am discutat luni bune si printr un paravan *prietena mea* ( mama considera ca la ea in casa nu poate calca nimeni ) a reusit sa stea in oras cateva zile pentru a ne cunoaste. Lucrurile au decurs foarte bine, am ales sa ii impartasesc mamei faptul ca acest tip a venit sa ma vada dar nu a fost prea incantata. La cateva zile dupa baiatul avea in alt oras cursul festiv si as fi vrut sa il surprind asa ca am vorbit cu mama dar cum era de așteptat am fost jignita. Dupa parerea ei toti barbatii sunt imbecili si ar trebui sa ma feresc.
Nu stiu unde este problema ei deoarece orice as face si oricum as pune problema ajung ca tot eu sa fiu oaia neagra.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook