Acuma va rog s cititi ce o sa urmeze, chiar daca esti copil, adolescent sau adult, te rog citeste. Nu o sa regreti.

Sunt o fata de 13 ani si nu mai suport! Stiu ca acum sunt "adolescenta", dar m-ia ajuns! Nu mai vreau sa cresc mare! Nu vreau telefon, laptop, tv cu peste 200 de canale! Tot ce vreau e sa dau timpul inapoi! Sa am 4-5 ani, sa ma joc... sa nu am griji, sa nu ma intereseeze de ce da la stiri, sa nu stiu e e rau si suparare, decat ce e bun, frumos si ce e fericirea. Sa ma joc cu prieteni si sa vreau sa fiu ca sora mea mai mare. Dar o singura chestie as schimba. Sa nu imi doresc sa fiu mare! Sa cred ca printesele din cartile de colorat si din povesti sunt adevarate, sa stau in brate la mami, sa cred ca toti copii sunt fericiti ca mine, intr-un cuvant, CA VIATA E ROZ.
Sa fiu suparata doar atuncea cand mami nu ma lasa sa mai stau afara cu sora mea, sau cand ma cheama la masa, desi nu imi e foame. Cand jucam toate jocurile si ma certam cu prieteni, desi ne impacam dupa 10 minute... sa dorm dupamiaza si sa ma duc la gradinita. Sa nu stiu de tot ce e rau, de tot ce e trist. Sa nu cunosc adevarata fata a trietetei si a suparari. Sa stau si sa privesc norisori pufosi pe cer si sa ma gandesc ce forme au. Sa cred ca lumea e fericita, decat daca sunt eu fericita.
Am crescut prea repede, si asta imi dau seama acum. M-am grabit sa ma maturizez. M-am grabit sa intru intr-o lume scufundata in probleme si griji, fara sa stiu ca o sa regret asta. Abia am calcat in aceasta lume, dar sincer, dau inapoi. Dar din pacate, nu exista o cale de intoarcere.

Cum sa ies din starea asta?! Am plans in continuu, de cand am inceput sa scriu! Ce sa mai fac?!

AJUTOR!

Te intelegTotusi la 13 ani esti inca un copil, nu te mai privi de parca ai fi prea matura pentru ca inca esti micuta.Chiar daca ai crescut fata de alti ani, nimeni nu te opreste sa te mai duci la mama ta sa o tii in brate.Uite..eu am aproape 20 de ani si tot ma simt bine la mama in brate

Gandeste-te ca timpul trece, nu ai ce sa faci, fizic de vei maturiza chiar daca vrei chiar daca nu, insa emotional poti ramane mereu inocenta si fericita ca atunci cand erai mai micuta decat acum.Viata este asa cum ti-o faci si cum o privesti.Nu te strica cu tot felul de ganduri sau fapte, nu te grabi sa te maturizezi.Starea de tristete poate fi si o criza a varstei...treci peste ea ca sa nu pierzi frumusetile care vor trece pe langa tine fara ca tu sa le vezi.

Incepe sa scrii carti sau opere.Ai talent.Cat despre problema ta, vorbeste cu parintii.

Http://www.youtube.com/watch?v=_atgI8b3AOM&feature=related

asculta si sigur ai sa te simti mai bine,ai o sansa sa cresti,sa inveti,sa devii cineva apoi sa iti intemeiezi o familie si sa iti educi copii asa cum te-au educat ai tai parinti.

Copilaria nu se mai intoarce nu ai cale de scapare in schimb poti face ceva maret in aceasta viata ceva de care sa ii faci mandrii pe aceia care cu drag ti-au oferit o copilarie frumoasa.
In viata nu conteaza cat esti de carismatic conteaza ceea ce acumulezi, ceea ce vei oferi mai departe urmasilor, nimeni nu te va aplauda daca doar vei face un copil doi, vei avea o viata normala dar te v-a aplauda daca faci ceva pentru omenire, sa te relizezi profesional...

Incercare literara buna pentru nivelul TPU. Plange mai departe si scrie. Din durere au iesit multe opere.

Păi şi ce te împiedică să te joci şi acum cu păpuşi?
Dacă răspunsul este "în societatea actuclă, nu este normal ca la 13 ani să te joci cu păpuşi, să nu ai griji sau să faci în continuare ce-ţi place", îţi meriţi soarta.

Paiam o idee eu care cu siguranta te va ajuuta! esti singura acasa prefate ca esti copila jocate cu papusile cu ursuleti si bebelusi etc.in fine joacate cu ce vrei! sper ca ideea mea sa twe ajutwe! la revedere! bafta!

Vorbește cu mama ta despre problema asta. Cu siguranță te va ințelege și mereu o persoană se simte mai ușurată când este ascultată si cand poate povestii probleme.