Am o prietena cu care ma inteleg foarte bine dar de ceva timp a incepu sa ma minta cu chestii care dupa ce ti le spune repede iti dai seama ca nu-i adevarat. Voi ce ziceti, ar trebui sa o iert? Vreau sa va spun ca inainte de a se intampla asta eram ca suroriile tot timpul stateam impreuna. Va rog ajutati-ma, mersi anticipat, papa!

Dacă ai sesizat că începe să te mintă înseamnă nu ţi-e o prietenă prea bună. Încearcă să o "rupi" cu aşa prietenie.

Nu suport oamenii de genu,nu inteleg scopu miniciuni... Vrea sa para mai importanta sau care'i faza?! Sa sti ca ori ce om are dreptu la iertare, iarta sa fi si tu iertata la randu tau! Vorbeste deschis cu ea si spune'i ca te deranjaza atitudinea ei si ca ar fi cazu sa se schimbe, mai departe e decizia ta!

Ea trebuie sa-si dea seama ca greseste fata de tine, sa constientizeze, poti inceca sa faci si tu la fel poate i se aprinde un beculet;
Adica te ghidezi dupa genul ei de minciuni, inventezi o poveste, care contine cateva minciuni ostentative, faci conversatie 1-2 min, apoi te opresti si parca cu parere de rau, recunosti ca nu este adevarat, si ca ai inventat tu, apoi incerci sa argumentezi cu motivele pe care le desprinzi tu ca ar fi cele reale pentru care minte, ex: ai vrut sa te dai mare, ai vrut sa ii atragi atentia.
La inceput o iei mai domol cu povestile mincinoase, adica 1 la 1-2 zile, dar pe masura ce trece timpul si nu intelege le intensifici si le faci cat mai ostentativ, chiar poti imediat ce te minte la cateva minute sa o minti in acelasi fel cu alt subiect iar apoi ca fe fiecare data recunosti.
Mai poti inventa o povestioara (care sa mearga direct in subconstient sa i se aprida beculetul), la inceput ii spui ca vrei sa ii spui o povestioara copilului din ea apoi:
Erau 2 fluturasi, frumosi, care erau nedespartiti, tot ce faceau faceau impreuna.
Le placea mult sa se plimbe admirand campiile inflorite sa se intreaca pe firul raurilor parca erau frati.
Intr-o zi unul din fluturasi dorind sa ii atraga atentia celuilalt asupra lui a inceput sa ii spuna lucruri care sustinea ca le-a vazut, le-a facut ce nu erau tocmai adevarate.
Celalalt fluturasi il asculta cu drag de fiecare data fiindca chiar daca stia ca nu spune tot adevarul, caci era prietenul lui.
Dupa o perioada de timp cand urma sa iasa iar impreuna fluturasul care obisnuia sa arate celui mai bun prieten ca este ceea ce nu era de fapt, se gaseste singur la locul de intalnire pe margareta cea mare din mijlocul campului.
Isi asteapta prietenul, o ora, doua, trei, contrariat ca nu mai apare incepe sa il caute dupa un timp il zareste cu alti fluturasi cum se juca fara sa il observe.
Vazand acestea dezamagit pleaca gandindu-se ce a gresit si ce s-antamplat de nu mai voia sa se joace cu el, si cum dupa atat timp de prietenie este acum singur si parca campul, raul, lanul de grau nici nu mai erau asa frumoase ca inainte, cerul nu mai era senin, totul se-ntrista ca si sufletul lui.
Dar prietenul aflat departe tinea prea mult la el ca sa-l lasa singur si a considerat ca este suficient cat a l-a lasat singur si a venit la el.
Cand si-a vazut prietenul a recunoscut ca a gresit fata de el si si-a cerut iertare pentru ca a vrut sa para cineva care nu este, acesta l-a iertat.
SI de atunci sunt nedespartiti.

Asta o poti spune cand simti tu ca este momentul, dupa cateva zile dupa care ii oglindesti faptul ca te minte in atitudinea ta, iar la sfarsit poti lega o discutie in care sa ii explici sa ai iertat-o si ca nu este frumos sa te minta tocmai pe tine, ca o cunosti atat de bine si oricum nu o ajuta la nimic.